Ganduri de sinucidere

parca, ma sperie si cand vad oameni... desi e ciudat, nu inteleg de ce...ma sperie cand ma atinge cineva, daca pot sa spun ma sperie...si ma doare sufletul...ce am fost si ce am ajuns...nu vreau sa fiu nebuna, nu vreau sa traiesc asa.nu mai inteleg nimic si nimeni nu imi zice ce se intampla...

Ai primit un sfat de la un profesionist. De ce nu-l urmezi? Te duci la Urgenţe şi povesteşti acolo ce se întâmplă fără niciun fel de teamă sau ruşine. Un psihiatru înţelege mai bine ca orice alt doctor stările prin care treci.
Nu pierde vremea pentru că se poate agrava fără tratament şi, în final, tot tu suferi. Dacă nu ai răspuns la primul tratament, la al doilea sunt şanse mult mai mari. Sunt şi studii care indică acest lucru. Aşa că fă-ţi curaj şi prezintă-te la Urgenţe. E spre binele tău!

Tu ai fost la spitalul 9?

Andreea am si eu o intrebare la tine, cand traiesti in visele tale macar aia te face sa te simti bine sau si acolo te simti rau ?
S-ar putea sa aiba dreptate Rica cum ca exista dezechilibre chimice ce-ti blocheaza sistemul recompensei INSA daca traind in vise te simti bine inseamna ca de fapt sistemul recompensei functioneaza doar ca in alt mod, s-au schimba idealurile tot dintr-un dezechilibru. De aia te-am intrebat daca in visele tale iti e bine, ca daca da, inseamna ca iti apar scenarii imaginare in care obtii ce doresti tu.
S-ar putea ca la baza sa stea un mecanism psihotic care a pus control pe mintea ta si te controleaza in sensul ca el iti seteaza ce anume te bucura si ce nu, te ia din realitate si te impinge catre o lume imaginara in care se intampla ce te-ar multumit pe tine.
E normal ca nu te mai bucura nimic atat timp ca de fapt...ti s-a schimnat sistemul de valori cu totul.
Daca nici in fantasma nu ti-e bine, e normal sa-ti doresti moartea ptr a scapa de chin si de suferinta.
Ca sa scapi de ideea de suicid ideea este sa scapi de acest mecanism si sa-ti revina la loc sistemul de valori normal, atunci vei incepe sa simti placere din real ca si inainte, te vei simti bine si gandul sinuciderii va fi doar o amintire urate si atat.
Nu sunt adeptul medicamentelor, insa cumva ar trebui blocat mecanismul psihotic, odata blocat nu mai poate dicta sistemul de valori (adica ce anume iti aduce bucurie si ce nu) si scapi. Pentru ca el iti paraziteaza starea normala, iti induce trairi urate si nefericire.
Medicatia nu stiu cat ajuta daca nu se stie ce se intampla cu adevarat acolo, sport faci ? De mancat sanatos mananci ? Nu uita ca si o alimentatie aiurea poate da mintea peste cap, suntem ceea ce mancam de fapt.
Vedeti voi ? Trebuie analizat si mecanismul, sa intelegem cu functioneaza afectiunea ptr a o putea trata sau cel putin pentru a incerca sa o tratam.
Nu prea vad ca s-a comentat pana acuma.
Si nu cumva tocmai asta da depresie ?!!!
VIne cam asa:
1 - Mecanismul psihotic schimba sistemul de valori si induce alte trebuinte.
2- apare visarea unde probabil se cam intampla ce se cere.
2- Acele trebuinte false nici in visare nu aduc multumire totala
3- apare nemultumirea, suferinta si = Depresie.
4- apare gand de sinucidere ptr a scapa de vesnica suferinta.
Gandul de sinucidere nu dispare atat timp cat suferinta este prezenta si la un grad de alarma.
Sau ?
In plus ceva s-a intamplat cu tine de te-ai dereglat, nu stiu daca chiar ai dus-o asa bine cum crezi, in general de bine mai nimeni nu s-a dat peste cap din senin decat foarte rar la depresii endogene.
Ai avut tu o nemultumire in viata, un complex, o nerealizare care te-a macinat mult, o iubire neimplinita, chiar daca te intelegi bine cu parintii nu conteaza neaparat. Fa o analiza si vezi ce s-a intamplat.
S-ar putea ca insasi eliminarea cauzei sa duca la vindecare fara probleme.
Ar trebui sa te duci pe la psiholog cumva, cred ca asta e cea mai buna solutie, sa intelegi ce te-a adus in starea asta.
Medicul tau psihiatru ce parere are ? Sau nu te-a bagat in seama prea mult ? :).
Daca in 3 luni nu si-a facut efectul medicatia e clar ca nu e bun medicamentul, nu stiu de cat timp iei insa.

Oameni buni, incercati sa intelegeti ce se intampla, nu sa faceti mereu comparatii ca ala sufera si nu se omoara, ca ala asa si asa ca suferinta mea sau a ei nu e aceias cu a celorlalti, pragul de suportabilitate nu este acelas la nici unul, poate unul suporta mai mult sau mai putin frustrarile, iar cand atingi maximul e normal sa vrei sa scapi oricum de suferinta.
Ideea este sa intelegem de ce suferim, sa eliminam cauza care alimenteaza acest gand urat, NU sa ne opunem inutil cand cauza nu este eliminata, pana la urma nu poti obliga pe cineva sa traiasca in suferinta daca el considera ca nu mai suporta, cine suntem noi sa judecam ?
Hai sa-l facem pe om sa se simta bine si am rezolvat treaba.
In loc sa ne dorim sa dam foc si sa nu iasa fum (lucru aberant) mai bine nu mai dam foc si natural nu iese fum.
Deci nu e nici o smecherie sa incurajam suferinta ci sa o eliminam.
Voi ce vreti ca omul sa ii fie rau si sa danseze cum fac unii ? Nu merge la toti asa.
Urgenta psihiatrica sinuciderea ?
Aprent corect insa daca se duce la camera de garda o indoapa cu medicamente si ce rezolva daca nu au inteles ce ne determina sa avem asa ganduri.
Si de unde stiti voi ca nu se vindeca in general afectiunile astea ? Poate la unul se vindeca si la altul nu, ca daca ne bagam in cap ca nu, chiar nu se vindeca.