episod psihotic acut... rog sfatul unui psihiatru

Va salut de 3 saptamani o luna de zile chiar am probleme cu sotia recent venita din strainatate astazi am fost la un psiholog si asteptam sa vedem ce tratament ne prescrie, ea are urmatoarele simptome :scadere intelectuala, , tristete profunda si idei delirante si autoacuzare.gandire lenta, latenta mare la elaborarea raspunsului la intrebari, voce soptita.

Pe alt site am vazut ca este vorba de o Depresie Psihotica, cat de grava este aceasta depresie cat dureaza si daca este tratabila cu succes, Multumesc Frumos !

Tratamentul e in jur de un an al unei deprsii cu elemente psihotice; problema ce se pune este in ce anume poate evolua, pentru ca depresiile psihotice au evoluat uneori in tulburare schizoafectiva unipolara (depresiva) ceea ce e mai grav.

Neaparat sa ia minimum 6 luni tratament cu strictete.

Revin cu tratamentul care i la prescris sotiei, dupa cum urmeaza :

Prozac 20mg / 1 Dimineata o saptamana dupa o saptamana 1 dim / 1 seara.
Tranxene 5mg 1 Dimineata una seara
Seroquel 200mg / 1 Seara
Rivotril 2mg / Jumatate de pastila seara

Bineinteles, doctorul specialist a spus ca trebuie sa urmam cam 6 luni de zile si sa speram ca nu evolueaza
acum cer parerea dvs cum este tratamentul bun sau rau?

Stima si sanatate

Apropo nu am gasit Prozac la farmacie si mi a dat Fluoxin in schimb oare e la fel de bun, farmacista a spus ca are acelasi efect.

Prozac si Fluoxin contin aceiasi substanta: fluoxetina.


As face un mic comentariu la tratament care e unul bun dealtfel, dar sa aveti grija cu Rivotrilul, parerea mea e sa i-l dati doar daca nu poate dormi si atunci la nevoie...nu mai mult de 1-2 saptamani maxim deoarece da dependenta.

Va multumesc mult pentru raspunsurile dvs.

Sunt disperata. Stiu ca nu as putea trai cu schizofrenie. Pe internet gasesc numai 2 tipuri de psihoze: schizofrenie sau bipolar. Am avut psihoza acum 2 ani. Toti psihiatrii mi-au spus ca nu-i schizofrenie. Ce altceva ar putea sa fie?

Exista si tulburari psihotice scurte care adesea sunt singulare si nu se cronicizeaza cum e in cazul schizofreniei; n-aveti grija...daca de doi ani nu ati mai avut nimic, atunci nu va mai tot macinati, ca nu aveti pentru ce. (evitati stresul si traiti sanatos si fara frici)

buna ziua,
am si eu urmatoarea problema : de cand sunt insarcianta (4 luni) sotul si eu am observat ca vorbesc noaptea, dar nu in somn, pur si simpul ma intorc spre el in pat cu ochii deschisi si il intreb sau ii spun ceva (aberatii), el imi pune intrebari si eu ii raspund, pana aseara mi-am amintit foarte vag aceste episoade, dar aseara mi-am amintit in proportie de 90%. Aseara am adormit si sotul s-a mai uitat la tv, dupa ce a stins tv la cateva minute, m-am intors spre el cu ochii deschisi si l-am intrebat daca asta e pat cu apa, el a ras si a zis ca da (in gluma, nu avem pat cu apa), tin minte ca am vazut ca ar semana cu un pat cu apa, probabil am perceput miscarile unu par cu apa si m-a dus la gandul asta. Apoi l-am intrebat daca e doar pe jumatatea lui si el m-a intrebat daca vreau sa dorm acolo si i-am zis ca nu, tin minte toata intamplarea si stiu ca nu visam si nu eram nici treaza pur si simplu eram intre cele doua stari. Dupa cum am spus am mai avut episoade dinastea ciudate dar niciodata nu mi-am amintit atatea, il intrebam pe el ce s-a intamplat si imi aminteam fosrte putin adica stiam ca asa a fost.
rog sfatul unui psihiatru sau psiholog.
multumesc frumos

Buna seara. Fratele meu, diagnosticat cu tulburare deliranta, a urmat un tratament cu zyprexa 7, 5, antidepresive, un an intreg, iar mai inainte de zyprexa a facut injectii su rispolept consta 50 mg, inca 3 luni. A fost internat pentru simptome ca; ideea obdedanta ca un coleg ii face vraji, halucinatii vizuale, stare de rau general, inapetenta(statea zile nemancat), tacere continua si orice incercare de dialog il enerva, tristete.
Niciodata de cand a facut tratamentul sus mentionat nu a acceptat faptul ca are o tulburare psihica, si tot timpul ne-a spus ca face tratamentul degeaba pentru ca el la fel simte, dar il urmeaza pentru ca am insistat noi familia.
In prezent, e tare suparat, nu vrea sa comunice, il enerveaza orice incercare de dialog, nu are pofta de mancare si ne-a spus ca nu o sa mai ia medicamentele.
Oare ce este de facut? Faptul ca este foarte "secretos" adica nu vrea sa spuna nimic despre el(locuieste singur cu chirie) face parte tin tabloul bolii? Putem spune ca totusi sufera se schizofrenie? Mentionez ca fratele meu are 31 ani, lucreaza si singur isi poarta de grija. Va multumesc.

Iris9

Citeste si mesajele mele de aici, vezi interviul de pe youtube.

http://forum.romedic.ro/prod/Schizofrenie_simpla?_04138.html

Cred ca dupa asta s-ar putea sa vezi lucrurile intr-o lumina noua.

Buna ziua,
Mama mea a fost diagnosticata acum 1 luna si jumatate cu 'tulburare psihotica acuta polimorfa-in remisiune'. Ca si tratatament i s-a dat sermion, seroquel (2/zi) si bromazepam (1/zi). A fost primul episod de tulburare psihica pe care l-a avut, am internat-o de urgenta la spital (impotriva vointei ei) unde a stat 1 saptamana. Dupa externare m-a invinovatit ca am dus-o la spital, am multe procese de constiinta din cauza asta. Intre timp si-a mai revenit, dar dupa prima luna, in urma discutiei cu doctorita, i s-a redus doza de seroquel de la 2 pastile la una. Imi este teama sa nu aiba o recadere pentru ca a inceput sa aduca vorba despre visele pe care le-a avut (inainte sa o internam) si ma tot intreaba daca a fost un vis sau realitate..In rest, se comporta normal, vorbeste normal, doar ca are stari de somnolenta de la medicatie si a dezvoltat o obsesie fata de biserica, pe care nu o avea inainte. A strans tot felul de carti bisericesti acasa, ma intreaba daca mai am nu stiu ce icoana acasa si imi spune sa le pastrez. Plus ca a inceput si serviciul care este destul de solicitant.Tata din pacate nu o ajuta prea mult pentru ca se enerveaza daca o aude ca spune ceva legat de biserica. Mi-e teama ca din cauza mediului si a medicatiei reduse sa nu faca o recadere, situatie in care nu stiu cum sa procedez pentru ca de spital nu mai vrea sa auda:(. Se poate trata aceasta boala sau sa ma astept la o recadere si in acest caz cum sa procedez? Multumesc.

trebuie mers de urgenta la medic si povestit totul ca nu sunt semne bune.

Buna seara! Am citit cu atentie mesajele voastre de pe acest forum si cu mare tristete in suflet as vrea sa va impartasesc prin ce momente grele trecem acum. Mama mea, in varsta de 44 de ani a suferit la sfarsitul lunii ianuarie un episod psihotic acut. Eram foarte speriata, si eu si tatal meu pentru ca nu o mai vazusem niciodata asa. Se inchisese in masina, avea halucinatii, muzica era data la maxim, gesticula, delira...a fost groaznic. Nu am reusit sa o luam decat cu ambulanta si sa o ducem la spital. A stat in spital 5 zile, timp in care i s-a facut un tratament cu antipsihotice. Dupa ce a iesit era mult mai calma, ne puteam intelege cu ea, desi mai avea idei 'ciudate'. Nu stiam exact cu ce anume avem de-a face, ne puneam multe intrebari, psihiatrul nu ne-a dat prea multe detalii...nu ne-a zis decat ca o sa ii dea un tratament si apoi vedem evolutia. A luat 1 luna de zile bromazepam, seroquel xr 400 mg. Se simtea mult mai bine, desi era mai apatica si mai 'somnolenta'dar macar era bine, credeam ca a fost un episod si o reintre totul in normalitate. La o luna psihiatrul i-a redus tratamentul doar la 200 mg de Seroquel. Incet, incet a inceput sa devina mai irascibila, avea idei fixe, energie, dar am crezut ca este efectul pastilelor. Eu nu locuiesc cu parintii, sunt in Bucuresti, dar vorbim mereu la telefon si ii vizitez cat de des pot. De miercuri seara insa, trecem prin niste clipe de cosmar, si eu si tata. A inceput sa nu mai doarma, sa fie irascbila, nu mai vb cu mine la telefon si din cate mi-a zis tata, i-a gasit niste pastile ascunse, probabil nu le mai lua de cateva zile. Ideea este ca sambata a inceput sa vorbeasca singura, sa gesticuleze exagerat, sa rada singura apoi sa planga fiindca isi amintea de tot felul de lucruri neplacute care s-au intamplat acum multi ani. Am sunat-o pe doctorita si mi-a zis sa o duc la spital fiindca tratamentul a fost prea mic si sa venim sa i-l schimbe. Luni s-a lasat cu greu convinsa sa mearga la dr. Desi starea era aceeasi, chiar mai rau, dr nu a internat-o pt ca a refuzat internarea. I-a prescris 400 mg Seroquel, 500 mg Orfiril si 2 Diazepam de 10 mg+diagnosticul de TAB. Luni seara am ajuns si eu acasa, reusise tata sa o convinga sa ia pastilele. Azi dimineata, contrar asteptarilor noastre, era la fel ca cu o seara inainte...radea, vb singura, avea tot felul de idei, vb intr-una, plangea, etc. A fost un cosmar, nu stiam ce sa mai facem. Speranta noastra era ca pastilele o vor calma. Azi am santajat-o si am dus-o la spital. A zis ca nu sta decat o zi. Eu m-am intors in Bucuresti fiindca trebuie sa merg la serviciu. Tata saracu este distrus, nu stie ce sa faca si la ce sa se astepte. Nu stim nimic de aceasta boala :( Mama a fost dintotdeauna stalpul casei, o femeie puternica, optimista...pt noi este un soc sa o vedem asa. Speram doar ca medicatia va face minuni. Va rog sa ma ajutati cu niste raspunsuri...daca putem spera la o vindecare, la o remisiune a bolii si la o viata normala sau o sa ne chinuim asa toata viata? Isi poate relua activitatile zilnice, serviciul (care este destul de solicitant)? Va multumesc. Multa sanatate tuturor!

@Irongirl

Trebuie sa-si ia concediu medical si sa stea internata macar 3 saptamani-4. Eu una am inceput sa-mi revin si mi-au disparut incet-incet halucinatiile dupa 1 luna si jumatate - 2 luni de la inceperea tratamentului si sincer mi-a prins bine ca eram in spital, inconjurata de alti oameni cu care interactionam, si nu singura acasa, cu gandurile mele.

Fii increzatoare, mama ta o sa isi revina! Toate cele bune!

@the_eye

Multumesc mult pentru incurajare. Sper din toata inima sa fie bine. O sa vad astazi cum se mai simte, probabil o sa imi iau o saptamana de concediu sa mai stau cu ea, sa mai iesim in oras, la plimbare, sa gasesc ceva ce i-ar face placere. Sper ca astazi a iesit din episodul maniacal, care dureaza deja de 5 zile. Oare vor fi sanse sa se faca bine, sau macar sa se rareasca aceste episoade? Credeti ca tratamentul pe care il are o sa fie eficient? Imi pun atat de multe intrebari, as vrea sa fac ceva sa o ajut, dar ma simt neputincioasa. Sufar atat pentru tata cat si pentru ea.nu stiu cum o sa facem fata.
Sanatate tuturor!

Irongirl, episoadele psihotice sau maniacale trec pana la urma, chiar daca pot dura si mai mult, chiar o luna-doua. Nu-ti pierde speranta. Medicamentele o ajuta si ele, dar daca vedeti ca in 3-4 saptamani nu isi fac efectul, trebuie mers iar la medicul psihiatru pentru schimbarea medicatiei. Cam asa stiu ca se procedeaza, eu una, sincer, nu mi-am schimbat niciodata medicatia pentru ca ori a avut efect, ori dupa ce am inceput sa o iau episodul psihotic a luat sfarsit pana la urma, din pura coincidenta.

E bine daca poti petrece ceva timp cu mama ta. Incearca sa vezi ce anume ii provoaca acest comportament, daca poti, poate prin constientizarea cauzelor o sa isi revina mai repede. Nu stiu, zic si eu...

Numai bine si sanatate multa!

@ irongirl

Nu stiu la ce doctorita a fost mama dv. dar din start i s-a dat o medicatie f. redusa.
Nu acestea sunt dozele de a iesi din episod.
Intr-unul dintre multiplele mele episoade tin minte ca am primit in spital 600 mg seroquel si 1.000 mg depakine (orfiril).
Si dozele astea trebuia sa le mentin cateva luni, pina imi spunea doctora, nu sa reduc de la mine. Mai ales dupa ce ca episodul nu trecuse.
Va sfatuiesc serios sa consultati alt medic si sa tratati problema cu mai multa atentie.
Daca are deja diagnosticul de tulburare afectiva bipolara, teoretic ar trebui sa faca tratament neintrerupt toata viata.
Practic si aceasta boala poate remite pe perioade de cativa ani, dar numai dupa ce s-a stabilizat.
Minim un an de tratament neintrerupt de la primul episod.

Dupa ce iese complet din episod cel mai potrivit ar fi sa intrati pe terapia cu litiu care nu are atatea efecte secundare ca antipsihoticele. Litiu este considerat cel mai bun tratament pt. tab.

@clara_p

Intr-adevar, la acest al 2-lea episod doctorita a recunoscut ca a fost "fentata" de mama care parea foarte bine si mi-a spus ca la rugamintile mamei de a-i reduce medicatia pt ca se simte rau de la ele si are stari de somnolnta, probabil a cedat. Mama chiar parea ok, plus ca isi revenise relativ repede din primul episod (in 6 zile) sau cel putin asa ni se parea tuturor.Este vorba de doctorita care era de garda in seara in care am dus-o la urgente. Problema este ca este cel mai accesibil pentru parintii mei sa mearga la acest spital si implicit la doctorita in cauza. Astazi cand a fost tata la spital, doctorita a spus ca nu o sa ii mea dea drumul asa de repede si pana nu se convinge ca e bine nu o lasa acasa. Tratamentul prescris pe un an este de 400 mg Seroquel si 500 mg Orfiril long. Acum la spital probabil i se administreaza mai multe substante...Oricum, cert este ca nici astazi nu a iesit din episodul psihotic (are de abia 2 zile de internare). Ne reproseza ca am dus-o la spital, ca ne uraste pe mine si pe tata, plange, ne santajeaza sentimental sa o luam acasa, apoi iar incepe cu aiureli. Maine o sa merg la un dr psihiatru sa mai cer o parere despre medicatia prescrisa. Ar fi bine daca as reusi sa o conving si pe mama sa vina, dar din pacate nu cred ca o sa fie de acord. Oricum, eu am incredere in noul tratament. O sa va tin la curent. Multumesc pentru feedback-uri. Sanatate!

Buna seara din nou! Astazi am fost din nou la mama si nu se vede nici o ameliorare. In spital i s-au dat pana acum 400 mg Seroquel, 1500 mg Orfiril si Diazepam 10 mg( dimineata si seara). Mi se pare ca e mai rau ca data trecuta, scrie intr-un carnetel nume de persoane, i-a crescut apetitul sexual, vorbeste numai aiureli, rade singura, plange apoi, ne priveste ca pe niste straini, privirea ei parca trece prin noi:( Stau si ma intreb daca i s-a pus bine diagnosticul de "tulburare afectiva bipolara" si daca o sa isi mai revina din acest episod. Este groaznic sa o vedem asa, singura noastra speranta este ca medicatia isi va face efectul, apoi cu tratamentul de intretinere va fi bine. Ce parere aveti? Se potrivesc simptomele cu ce diagnosticul de bipolara? Am mai cerut parerea unui psihiatru astazi care mi-a spus ca medicatia din spital este cam mica pt depasirea acestui episod si ca doza din spital ar fi buna ca tretament de intretinere (mai putin diazepamul). Sper totusi sa isi revina pt ca la cum e in starea asta n-as putea sa o aduc la Bucuresti in alt spital. Am decis ca maine sa nu mai mergem la ea, poate ii cream stari negative si ne priveste cu indiferenta. Intre tulburare bipolara si tulburare schizoafectiva este vreo diferenta?
Multumesc.

Irongirl, imi pare rau ca inca nu-si fac efectul medicamentele, in cazul mamei tale. Cum ti-am spus, un episod psihotic trece pana la urma, chiar daca mai poate dura si cateva luni. Doza de Orfiril este foarte mare, poate ca trebuia ca medicul sa puna un mai mare accent pe antipsihotic, nu pe stabilizatorul de dispozitie!

Dar mama ta comunica cu voi sau cu medicul? Va spune ce anume ii provoaca aceste comportamente bizare? In lipsa acestor informatii, ma tem ca nu i se poate pune un diagnostic clar. Si da, intre tulburarea bipolara si tulburarea schozoafectiva sunt diferente. Despre ultima poti citi aici: http://www.romedic.ro/tulburare-schizoafectiva, iar despre tulburarea bipolara aici: http://www.romedic.ro/tulburarile-bipolare-boala-maniaco-depresiva.

Sanatate multa!

@ irongirl

Cum v-a spus si dr. si the_eye, mamei dv. ii trebuie o doza mai mare de antipsihotic (seroquel in cazul dv.) pentru iesirea din episod si una mai mica de orfiril (astea sunt dozele prescrise, nu ca zicem noi).
Mai bine o mutati undeva unde sa faca tratamentul corect.
Oricum din episod se iese in 1-2 luni, treptat, nu chiar asa usor, dupa primele zile de tratament.
Din cate povestiti, par simptome de tab.

Buna seara! Am fost astazi din nou la mama la spital...nu se vede o ameliorare a simptomelor din pacate, poate ca e putin mai calma (dupa 6 zile de spitalizare). Nu i-am lasat telefonul in spital ca sa nu sune pe toata lumea si sa vorbeasca aiurea. Din pacate a convins o pacienta care sta cu ea in salon sa ii imprumute telefonul. Bineinteles ca a sunat-o pe bunica mea (pe fix) si a zis ca sa vina sa o ia din spital ca ii este foarte rau. Bunica saraca e in pragul infarctului. Noi am evitat sa spunem si batranilor ca are probleme, in ideea ca sa nu ii ingrijoram si pt ca speram ca se va face bine. Il terorizeaza si pe fratele ei cu telefoanele, el nestiind pana acum ca ea este in spital.Acum ne-a pus pe toata lumea in cap, fratele ei vrea sa se duca la ea sa o viziteze, ca cica nu are nimic. I-am explicat situatia dar tot insista. Dupa ce ca suntem cu moralul la pamant, acum mai trebuie sa dam explicatii si altora. Nu stim ce sa mai facem, noi ne-am documentat despre boala, speram ca medicatia sa isi faca efectul, dar ce ne facem cu cei care nu inteleg asta? Mi-e teama sa nu fuga din spital...oare este posibil? O pot tine acolo pana iese din criza asta? Acasa nu ii putem face fata... mai ales in situatia in care este acum:(
O seara buna!

Buna ziua.
Va inteleg perfect si stiu ca nu este usor sa ai pe cineva drag in asemenea situatie.Stiu doar ca trebuie multa rabdare din partea familiei si nu in ultimul rand, medicatia prescrisa sa i se potriveasca..Eu am avut aceasa problema cu fiul meu acum 4 ani, simptome asemanatoare cu ale mamei tale.A stat internat la Obregia aproape 2 luni cu pauza de o saptamana si nu l-a ajutat medicatia prescrisa aici.
Daca am vazut asa, auzisem de spit.Nifon de langa Buzau si l-am dus acolo. Acest lucru l-a ajutat deoarece tratamentul prescris aici de medicul care este singurul de altfel si are peste 70 de ani. Desi au trecu aproape 4 ani si acum ia medicamente si la 2-3 luni mergem la control, Dar starea lui este buna, munceste si nu mai are nici un fel de idei delirante, despre biserica si alte lucruri ciudate.
Sanatate, putere, multa rabdare si speranta in Bunul Dumnezeu.

Buna ziua,

@ O mama disperata

Va multumesc mult pentru raspuns si incurajare. Am fost si ieri la mama, din pacate ideile inca persista (dupa 3 zile in care i s-au adminsitrat 600 mg Seroquel + Orfiril+diazepam si 1 saptamana de spitalizare ). Totusi...am observat ca era mai calma, ii lipsea acea energie debordanta, nu mai vorbea atat de mult si avea mai multe momente de luciditate cand ma intreba daca am venit de la Bucuresti, cu ce am venit si sa nu imi pierd serviciul pt ea, etc. Am vorbit cu doctorita ieri si i-am spus ca ne persecuta cu telefoanele, ca le considera pe celelalte paciente din salon cu ea amantele lui tata, ca are tata mai multi copii si ca trebuie sa merg eu sa ii vizitez la orfelinat, etc. Am aflat cu stupoare ca doctorita nu stia de aceste "idei" si mi-a zis ca atunci cand e cu ea in cabinet disimuleaza, si raspunde strict la intrebari, fara sa intre in detalii. Apoi a chemat-o in cabinet si a intrebat-o de fata cu mine despre aceste "idei". Bineinteles ca a negat la inceput, a incept sa planga, nu vroia sa vorbeasca cu mine si nici sa ma vada. Ma privea foarte urat (desi ca si dvs noi am fost intotdeauna cele mai bune prietene si avem o relatie extraordinara). Zicea ca din cauza mea e acolo, incepea sa vorbeasca rautacios la adresa mea :(. Din cate mi-a zis doctorita, mai ales ca a aflat de noile "ganduri" ale mamei pare mai mult tulburare schizoafectiva. Si un alt specialist mi-a spus acelasi lucru, pe baza simptomelor de pe primul bilet de externare si cum se manifesta acum, in al 2-lea episod. Oricum din cate am inteles, tratamentul de intretinere ar fi cam acelasi ca la biploara. De ieri doctorita s-a decis sa ii inlocuiasca seroquelul cu risolept, care am inteles ca e mai puternic ca si antipsihotic. Fiul dvs ce tratament urmeaza in prezent? Mai stiti cum se numeste doctorul de la Nifon? Multumesc si multa sanatate!

Salut la toata lumea. Am 27 de ani si in noiembrie anul trecut am avut si eu un episod psihotic acut in care am fost internata la spitalul Obregia.Nici acum nu imi vine sa cred prin ce am trecut atunci. In decurs de o luna am trecut prin fel de fel de stari, ba depresie ba manie..Vroiau sa ma tina acolo mai mult insa parintii mei au insistat sa ma externeze mai repede.
Cam 2-3 saptamani m-am cam izolat de lume. Daca inainte ieseam, pierdeam noptile, consumam alcool si fumam, apoi incepusem ca in week-end-uri sa stau sa citesc, sa imi scot cursurile de la naftalina si s acant de una singura prin casa.
Aveam impresia ca sunt urmarita, nu mai aveam incredere decat in seful meu. M-am certat cu parintii mei, cu fratele meu, m-am izolat 2 zile la birou, nu mai raspundeam la telefon nimanui, am incepout sa fac ordine prin birouri de incepusera sa imi sangereze mainile.
Plangeam continuu si nu vroiam sa merg acasa. Dupa doua nopti nedormite(petrecute una in birou facand ordine si cealalta pe scara blocului tot de la birou) au reusit colegii sa ma duca la psiholog. De acolo am ajuns la camera de garda de la Obregia unde mi-au dat niste pastile pe care nu le-am luat iar in ziua urmatoare am ajuns tot acolo, internata.
Acum,. dupa aproape 6 luni de tratament cu Zyprexa, Depakine si Pramistar ma simt foarte bine, nu am mai avut ganduri aiurea si sper sa nu mai am niciodata o astfel de cadere. Peste 2 saptamani, la indrumarea medicului, voi intrerupe tratamentul si voi vedea cum ma voi simti. Ma supravegheaza indeaproape mama. Nu am mai pierdut noptile, am dormit si m-am lasat de fumat.Din pacate, m-am ingrasat de la pastile 10 kg, asta chiar daca am facut sport.
Medicul meu psihiatru imi spune ca am tulburare afectiv bipolara dar acum sa vedem, a fost un singur episod.
Cauzele cred ca sunt noptile pierdute, depresia suferita in urma despartirii de prietenul meu anul trecut, operatia pe care a suferit-o mama mea.
Caut mereu informatii despre afectiunea pe care o am si se pare ca nu e atat de rar intalnita din pacate...

irongirl
Buna seara.
Despre tratament e bine de stiut ca ceea ce face bine unui pacient nu face bine si altuiau chiar daca au aceleasi simptome si acelasi diagnostic.Organismul uman este diferit.
Spre exemplu ""rispolept consta "" care i s-a recomandat fiului meu la Spit. Obregia nu i-a folosit iar din cate am mai auzit si eu altora le ajuta. Fiul meu ia "Leponex"" care are ca substanta activa clozapina.
Medicul de la Nifon este Dr. Adrian Ionescu, acest spital este la cca 30 km de Buzau pe drumul care duce la Brasov.Inconvenientul este ca pentru deplasare pana acolo trebuie sa ai masina ca pana in Buzau se ajunge usor dar din Buzau este un microbuz care merge pana la spital doar dimineata nu stiu pe la ce ora si la pranz doar de luni pana vineri. Sunt destui medici buni si in alte orase si in Bucuresti, dar eu atunci cand am vazut ca starea lui nu se amelioreaza, a fost o intamplare care mi-a indreptat pasii spre acel loc. Probabil ca asa a fost sa fie si multumesc Bunului Dumnezeu ca acest lucru l-a ajutat. Este foarte important sa aibe intelegere din partea familiei si multa rabdare. Nimeni nu vrea sa fie bolnav psihic si trebuie sa fim constienti ca o boala psihica nu este ceva usor. Sanatate multa si sa auzim numai de bine!

Buna ziua!
Vineri am externat-o pe mama la rugamintile ei. Sunt niste conditii ingrozitoare la Focsani la sectia de psihiatrie. Femeile au saloanele langa barbati, usile de la baie (care este la comun) nu au clante si nici incuiterori, poate oricine sa intre peste tine. Daca stiam ca este asa o aduceam la Bucuresti sau la Buzau, unde am inteles ca sunt conditii mai decente. Desi doctorita mi-a spus ca nu a iesit inca din episodul psihotic, am preferat sa o iau acasa si sa stau langa ea. Acum constientizeaza ca are o boala si a zis ca o sa urmeze cu strictete tratamentul ( 5 ml Rispolept Consta, 1500 Convulex -pana iese total din episod si Romparkin). Acest tratament il ia de 1 saptamana, se simte bine de la el, dar inca persista anuminte idei si inca interpreteaza lucrurile, mai rade ciudat, a inceput sa manance foarte mult, dar isi da seama de aceste lucruri. Din cate mi-ati spus si voi, aceste simptome ar trebui sa treaca in 2-3 saptamani. Daca o sa se simta la fel, o sa incercam si alt medic psihiatru. Eu sper din tot sufletul sa fie bine. I-am luat si o bicicleta sa faca sport, am convins-o sa renunte si la cafea. Ea nu isi doreste decat sa ii dispara acele ganduri aiurea si sa poate munci. Mi se rupe sufletul ca s-a imbolnavit dar din pacate nu mai putem intoarce timpul. Astazi mergem si la prima sedinta de psihoterapie, a zis ca vine saptamanal la Bucuresti pentru asta. Sper sa dea rezultate. O sa va tin la curent!
Sanatate!

@ O mama disperata

Buna ziua,

Vroiam sa va intreb daca atunci cand l-ati dus pe fiul dvs la Nifon, l-ati si internat sau doar l-a consultat dr Adrian Ionescu si i-a prescris tratamentul? Cum sunt conditiile de acolo? Am inteles ca acolo sau la Sapoca un bolnav nu se poate interna decat voluntar. Deocamdata mama este bine, ia acelasi tratament de cand a iesit din spital, adica Rispolept solutie 5 ml si 1500 mg Convulex. A iesit din episodul psihotic si mi se pare ca progreseaza pe zi ce trece. Am vrut sa mergem si la dr. Ionescu ca sa ii cerem o parere referitoare la tratament dar din pacate a refuzat sa mearga invocand ca ii este teama ca vrem sa o internam la 'nebuni'. Problema este ca nu vrea sa se mai apropie de spitalul de la Focsani, desi doctorita la care merge la control este uneori de garda la spital si se nimereste sa o cheme acolo. Ideea este ca daca mai are vreodata un episod (ceea ce sper sa nu se mai intample niciodata) vroiam sa stiu daca as putea sa o duc la Nifon sau Sapoca sau eventual in Bucuresti la o clinica specializata unde se poate sta in conditii civilizate.
Multumesc si multa sanatate!

Din ce am citit si am auzit, sectia Nifon a Spitalului Sapoca, condusa de dr.Ionescu, este acceptabila din punct de vedere hotelier, iar medicul este exceptional.Puteti sa va programati telefonic pentru o consultatie, evntual in Buzau, stiu ca si acolo are un cabinet.Din ce am citit pe aici pe forum, Spitalul Sf.Stelian ar indeplini cerintele Dumneavoastra in Bucuresti.Eu am fost la Voila, unde este o atmosfera linistita si a fost renovat curand(langa Campina, un cartier din Campina este Voila, iar peisajul este foarte frumos, se poate plimba, poate apela la un psiholog etc.).Cam atata pot spune eu despre comentariul Dumneavoastra, la care as adauga ca dr.Ionescu este foarte priceput in tratarea schizofreniei.Cu bine!