Efecte asupra copiilor denigrarea tatalui

Sunt din Targu Mures si sunt tatal a doua fetite de 7 si 4 ani. Rog sfatul unor specialisti.
Am calitati si defecte. Cred ca si sotia mea are calitatile si defectele ei ca si orice om. Amandoi ne iubim fetitele enorm
Intre noi sunt de multe ori discutii. Sotia opteaza pentru a merge cat mai putin copiii la gradinita ( sa nu raceasca/viroze, bronsite au facut). Eu as fi dorit sa mearga cat mai mult la gradinita. Fetita cea mare face in aprilie 8 ani si e deja in clasa I. Invata foarte bine dar are dese cosmaruri noaptea. Noaptea mai plange si scrasneste foarte tare din dinti.
Platim bona. Cu bonele ne-am purtat frumos dar le-am mai schimbat incercand sa avem o femeie buna in casa. Pe una dintre ele am inregistrat-o cu un casetofon ascuns de mai multe ori sa vedem ce face cu copilele. Dupa ce a plecat bona, sotia fiind mai repede acasa s-a inregistrat si ceea ce vorbea ea cu copilele. M-am speriat, dar apoi m-am obisnuit.
Le spunea fetelor ca tata merge la curve, ca nu aduce bani acasa, ca numai ea o sa le duca la mare si tata nu ca merge cu curvele, curvele sunt acele femei care iau banii barbatilor, etc. Lucruri urate despre mine. Sotia mea are studii universitare si este foarte apreciata la serviciu unde este si amabila.
De cand au inceput sa vorbeasca fetele stiau asemenea lucruri urate despre mine. Eu sunt matur si trecut prin multe, dar ma ingrijorez ce efect pot avea asmenea discutii despre tatal, cu copiii atat de mici.
Sotia vorbeste asa cu fetele doar cand este nervoasa. Desi are studii inalte copiaza o stare din familia ei, unde parintii se denigrau reciproc cu cuvinte grele. Sotia mea este muncitoare, ambitioasa, bisericoasa, economa etc. Dar si geloasa. Din pacate i-am alimentat gelozia corespondand pe Internet cu diverse adrese in siteuri matrimoniale doar ca sa ma distrez fara a ma intalnesc cu persoanele in cauza. Regret.
Fetele sunt geloase intre ele. Ea la randul ei cred, ca alimenteaza acest lucru deoarece doarme cu fata mai mica pe care o si giugiuleste mai mult.
Rugamintea mea este:
- este mai bine sa mearga copiii la gradinita sau sa stea acasa cu bona la adapost de raceli (bona de acum este femeie simpla, dar pensionara de treaba-bucatareasa la baza)
- ce efecte poate avea faptul ca nu sunt dusi copiii la gradinita?
- ce efecte poate avea asupra copiilor faptul ca tatal este discreditat (rar, la nervi) de la varste atat de mici "sa stie adevarul"!
- bruxismul, cosmarurile si plansul de noapte al fetei de 7 ani are legatura cu asemenea discutii?
- Faptul ca fetita de 4 ani are astm ( facem un tratament de succes cu un homeopat) are legatura cu "adevarurile despre tata"?
- Ce ar trebui sa fac sa imi protejez fetele? Cum pot convinge o femeie desteapta, cu studii inalte( a avut note exceptionale in scoala dar nu a mai avut timp de citit si cultura generala- eu stau mult mai bine la cultura generala, am avut note bune dar nu ca ale ei ) ca este foarte gresit ceea ce face? Eventual sa nu copieze tensiunea din familia ei?
- Exista un medic, psiholog sau duhovnic bun in Transilvania, sau oriunde care are o asemenea experienta si ar putea ajuta?
Va multumesc mult pentru sfaturile, informatiile si consilierea cu care ma veti putea sprijini!

Felicitari! In primul rand pentru ca va ganditi atat de nuantat la interesul superior al copiilor dvs. In al doilea rand pentru ca incercati sa vedeti situatia cat mai cuprinzator si cautati solutii concrete pentru ameliorarea starii afective din familie. Bineinteles, starea cat mai obiectiva din familie se discerne in urma unor dialoguri atat cu dvs., dar si cu sotia si fetitele. Insa asta nu impiedica o parere din afara, desi sunteti constient ca de la distanta puteti primi doar sugestii relative...
Bineinteles ca starile de animozitate si neintelegere dintre parinti dau anxietate copiilor. Pentru ei, mama si tata formeaza un tot si sentimentul ca ei sunt in "tabere opuse" dezorienteaza, intristeaza si chiar creeaza un sentiment de vinovatie. Este o foarte mare greseala chiar intrebarea aia romaneasca stupida pe care o auzim foarte des:"tu pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata?". Este inceputul unei stari de nesiguranta pentru ca, copilul nu intelege de ce trebuie sa aleaga, ce se intampla dupa ce alege...Revenind, da, e gresit ca sotia va denigreaza in fata fetelor. Daca aveti grija de ele (si copiii nu pot fi mintiti, simt daca le lipseste afectiune sau ingrijirea din partea unui parinte!) nu inteleg de ce ar trebui sa fie suparate pe tata; daca nu aveti grija de ele, vor avea o neincredere in ceea ce va priveste. Da, desi "stiintific" nu este demonstrat, se stie ca unele tipuri de astm la copii sunt de expresia fricii ca parintii se vor certa, se vor desparti, nesiguranta pentru propriul viitor. Da, bruxismul, desi frecvent la copii, cu tendinta de a se diminua in timp (dar cu posibilitate de a reveni oricand) este tot o manifestare a anxietatii subconstiente.
Este foarte adevarat ca daca sotia a trait intr-un mediu tensionat, frica de a nu trai iar asa o face sa se manifeste asa. Parerea mea este ca sotia este, macar subconstient, foarte tematoare sa nu fie abandonata, sa nu poata avea echilibrul si siguranta de care are foarte mare nevoie. Este criticabil daca face diferente intre copii, NU este normal sa limiteze socializarea copiilor (mersul la gradinita e un beneficiu, cu exceptia situatiilor in care intr-adevar e de evitat o boala etc).
Pana acum cred ca nu v-am spus nimic nou, cred ca ati intuit aceste explicatii.
Concret:
1. intr-o zi linistita cand sunteti numai voi doi, sau seara intr-un moment de relaxare discutati cu sotia. Sa-i spuneti ca este cea mai importanta femeie din viata dvs., ca nu aveti nevoie de altcineva, ca o sa incercati tot ce-i posibil sa fiti in armonie si daca puteti ajuta cu ceva in plus, sa spuna, sa fiti deschisi. Totul pe un ton cat mai natural, nu a repros.
2. faceti sex regulat, faceti-va sotia sa se simta dorita si satisfacuta. Daca nu are chef sau are reprosuri, spuneti-i ca numai pe ea o doriti si sa asteptati pana va reveni din atitudine. Chiar daca e greu, merita sa incercati. O viata sexuala buna in cuplu e de neinlocuit.
3.spuneti-i, fara a suna a repros, sa va spuna intre patru ochi daca are ceva de reprosat, nu in fata fetelor, trebuie sa le doreasca tot binele, deci sa le si protejeze de suferinta emotionala.
4. la noi nu prea se practica din pacate, dar da, daca ar fi de acord sa mergeti impreuna sau separat la un consillier, ar ajuta. Din pacate nu stiu exact la cine sa va spun sa apelati in zona in care locuiti.
5. nu uittati ca o femeie obosita, poate insingurata interior nu trebuie pedepsita, ci ajutata. La fel, nu tine musai de cultura ca sa intuiesti de nevoile celuilalt, fie ca e femeie sau barbat.
Nu stiu daca v-am ajutat cu ceva, cu prea putin, dar merita sa faceti eforturi sa aveti copile fericite, sa fiti un barbat implinit langa o femeie implinita. E greu, dar merita. Iar bona trebuie sa fie doar un ajutor, sa nu inlocuiasa parintii.
Daca tot nu se amelioreaza situatia, intrebati deschis cum vrea sa procedati sa nu mai aveti starea aceasta. Mai bine separati dar linistiti, decat impreuna si un chin. Copiii sufera oricum, dar macar sa fie totul deschis si discutat. Ele vor creste si cu siguranta vor stii care e adevarul. Si daca si sotia isi iubeste copiii si ii pune pe primul plan si inca are sentimente pentru dvs. se va rezolva.
Numai Bine!