depresia si anti-depresivele

acum aproape 2 ani si jumatate datorita faptului ca eram singura si nefericita si extrem de emotiva m am dus la medic si am inceput un tratament cu seroxat.am urmat tratamentul doar 1 luna intrucat l am cunoscut pe sotul meu.problema mea cea mai mare era faptul ca ma simteam extrem de singura si neimplinita si plangeam intruna.de asemeni nu reuseam sa dorm deloc noaptea pt ca imi era frica de intuneric.dupa ce am intrerupt tratamentul cu seroxat au urmat 6 luni de pauza.apoi am divortat si am reluat tratamentul cu seroxat pentru inca 3 luni.dupa aceasta perioada incet incet au aparut migrenele...din ce in ce mai dese si mai puternice.bineinteles ca despresia a revenit mai rau decat inainte.acum nu mai sunt in stare de absolut nimic.nu ies din casa decat daca este strict necesar pentru ca am senzatia ca lumea se uita la mine si ca sunt o ciudata.mi e frica si rusine sa socializez cu oameni noi.mi e frica incontinuare de intuneric asa ca fiecare noapte e un cosmar.nu am un job pt ca nu sunt in stare sa ma ridic din pat si sa fac ceva.totul mi se pare prea mult si ma copleseste.acum aproape 1 luna am luat coaxil dar l am intrerupt peste 2 saptamani pentru ca nu am vazut nici o ameliorare.mi e frica sa iau antidepresive pentru ca mi e frica sa fiu dependenta de ceva toata viata.m am dus la diversi doctori si fiecare mi a dat cate un antidepresiv...mai trebuie sa ma hotarasc pe care il iau.
as vrea sa va intreb pe cei care va pricepeti daca stiti cumva cazuri de depresie complet vindecate.oameni care nu sunt dependenti de pastile vesnic?
eu acum nu mai sunt sensibila ca inainte de a incepe cu antidepresivele.acum sunt total insensibila.nu ma afecteaza nimic din ce se petrece in jurul meu.nu iubesc pe nimeni nici macar pe mine si urasc starea in care sunt.n am familie si nici prea multi prieteni.as vrea sa ies din starea asta si bineintels ca nu vreau sfaturi de genul"fa psihoterapie".mi am facut un test de serotonina si mi a iesit 311 fata de 200 cat era normal.deci e foarte mare nivelul...de asta am si migrenele.cu migrenele cat de cat am rezolvat dar a ramas depresia si lipsa de interes pentru absolut orice.nu mai mananc si am inceput sa slabesc tare.vreau sa aud o parere despre un medicament bun, cat trebuie sa fac tratamentul si daca garantat imi va trece.adica mi am pierdut increderea in pastile...am senzatia ca o sa fie bine numai cat le iau si apoi o sa fie si mai rau cum de altfel s a si intamplat.vreau un sfat.si o recomandare pt un doctor psihiatru bun care sa ma asculte si sa ma inteleaga.sunt din bucuresti.
va rog sa mi spuneti daca stiti cumva vreunul dintre voi ce inseamna un nivel mult peste normal de serotonina.multumesc.sunteti ultima mea speranta.

Draga Nicusor,
Iti multumesc pentru raspunsul atat de prompt.Sincer m am bucurat aseara cand te am descoperit asta pentru ca m am saturat de doctori care ma asculta 5 minute fara sa mi explice nimic si imi scriu reteta.Am fost la cativa.Am retete acasa cu Coaxil, Cipralex si Remeron.deci 3 medici diferiti.In Remeron am mai multa incredere.Am fost la doamna dr.Dan de la spitalul Al Obregia.A fost draguta cu mine(cam expeditiva) totusi mi a spus ca trebuie sa urmez acest tratament 2 ani si pe mine ma sperie aceasta perioada de 2 ani asta pt ca nu ma simt capabila sa urmez un tratament medicamentos.uneori ma revolt ca sunt bolnava si cei din jur sunt sanatosi.Uneori ma simt puternica si mi zic ca pot si fara pastile.E cam greu de explicat.Eu am sentimente contradictorii de cele mai multe ori.Cineva mi a spus ca nivelul foarte mare de serotonina inseamna tocmai desensibilizarea asta, lipsa dorintei sexuale, lipsa oricarui apetit de fapt.Eu ma regasesc perfect in descrierea asta.Plus ca sunt exagerat de nervoasa uneori.uneori nu ma intereseaza si sunt pasiva dar alteori ma enervez foarte tare.Regret ziua in care m am apucat de Seroxat.De cand am intrerupt acel tratament m am mai simtit bine cateva luni apoi au debutat migrenele.Si au ajuns sa fie cate 1 la 2 zile.Acum iau Propanolol dar tot ma mai loveste cate una foarte puternica.Eu cred ca mi am dezechilibrat cumva neurotransmitatorii aia...serotonina poate.As vrea sa mi spui daca tu crezi ca pastilele astea o sa mi aduca un echilibru(la Remeron ma refer) si daca dupa un efort din partea mea de 2 ani ma pot vindeca.
Cat despre autosugestie e cam greu.Eu m am obisnuit in starea asta de leguma.Ma trezesc si ascult muzica toata ziua.Nu ma pot ridica din pat deloc.Problema e ca nu mi mai face placere mai nimic.Mi se pare ca o sa raman singura si nu o sa pot avea niciodata o familie asta in primul rand pentru ca sunt foarte dificila si nu mi doresc copii...inainte imi doream.As da orice sa existe ceva care sa ma faca ca inainte.nu eram foarte bine nici atunci dar macar atunci gaseam cat de cat un sens lucrurilor.Acum ma enerveaza sa ies in parc...mi se pare pierdere de timp, la fel si la restaurant unde simt ca se uita lumea la mine fix.
Vreau sa mi spui daca conteaza momentul zilei pentru testul de serotonina.Eu mi am facut in februarie anul asta la Victor Babes cam pe la 10 dimineata fara sa fi mancat de dimineata.Ce teste mai trebuie sa mi fac.Vreau sa iau antidepresive in cunostinta de cauza.Chestia este ca dr asta la care m am dus mi a spus ca ea nu se prea ia dupa chestia asta cu serotonina.ea se ia dupa simptomele pacientilor.pt mine e ingrijorator sa am 311 fata de 200 cat ar fi fost maximul admis pentru varsta si sexul meu.
Acum ca te am gasit imi permiti sa te mai stresez nu?O sa mi cumpar cartile recomandate.Si iti multumesc mult ca mi ai raspuns.

P.S:
Ce crezi de Remotiv?As putea incerca sa l iau in loc de Remeron sau imi pierd timpul?Sa stii ca sunt reticenta cu antidepresivele puternice pentru ca am senzatia ca ma intoxic cu ele si si asa sunt nevoita sa iau propanolol si Imigran cand am cizele de migrena...Imigranul ma moleseste de tot si simt ca ma doare stomacul dupa el.Apropo am uitat sa ti spun ca atat timp cat iau antidepresive nu mai am migrene deloc.Mi s a intamplat asta si cu Coaxil.

am dat add.astept sa mi accepti cererea.

am dat add exact asa cum ai scris.nu stiu d c nu merge. -*


(*modificat de administrator)

salut Medeea, ma numesc Grigore am 19 ani si sunt din Moldova. vreau sa-ti spun ca si eu sufar de depresie de vreo 5 ani.de cind ma tin minte roseam si eram anxios.in prezent primesc antideprisante REXETIN_20mg, RISSET_2mg si EGLONYL _200mg, chiar numaice mi-am baut tableta de RISSET.DA, ce vreau sa-ti spun-am fost shi eu ca tine, adica aveam o rusine extrema, cind dadeam sa vorbesc cu oamenii, la telefon, cu vinzatoarea aveam bufeuri si transpiram, nu voiam sa ies din casa, plingeam.vedeam totul in negru si aveam o senzatie negativa in corp si cap, un disconfort.aveam privirea tintita, greu vorbeam, greu ma gindeam.eram trist-nici acum nu sunt foarte vesel dar cit de cit ma simt luminos si imi dezamurteste zimbetul.din aceasta cauza am abandonat si colegiul in al 2-lea an si acum in prezent stau acasa ma tratez.am fost pe la multi doctori si psihologi, psihiatri pina m-au indrumat la un psihiatru bun care ma trateaza si acum, eram intr-o stare ca ii citeam de pe foaie doctorului starile mele, aveam emotii foarte mari.la fel ca si tine nu credeam in pastile si m-am axat pe o problema, credeam ca e o problema de personalitate toate emotiile astea si bufeurile.chiar am vrut sa ma otravesc, dar m-am temut de DUMNEZEU.ce vreau sa-ti spun:TU TI-AI PROGRAMAT IN CAP CA SEROXATUL TI-A PRODUS ACESTE STARI DAR INCA CEVA - TRATAMENTUL ANTIDEPRESIV CU ANTIDEPRESIVE DUREAZA, CA IN CAZUL MEU.EU AM DEACUM UN AN SI INCA MA MAI TRATEZ IN CONTINUARE CACI NU MA SIMT DEPLIN VINDECAT(scuze ca ma adresez ca- TU)ia de miine si apucate de pastile.stiu ca nu-ti gasesti locul, ai numai ginduri in cap, cum sa te tratezi, cum sa scapi, cei cu tine.sa stii ca si eu pina nu demult am fost ca tine dar pastilele isi fac foarte greu efectul.odata am aruncat pastilele in cosul cu gunoi, iar dupa care mi-am dat seama ca ultima sansa sunt in ele.sa stii ca chiar mi-ar face placere sa mai discutam reciproc.-* ai incredere in mine pe curind!!!





(*modificat de administrator)

inca ceva:migrenele, durerile de stomac si alte boli sunt din cauza depresiei.dupa tratarea depresiei cu antidepresive ve-ti vedea ca ve-ti scapa de aceste stari!!!

Buna ziua,

Si eu sufar de depresie in urma unor probleme in familie. Acum doua luni am fost la doctor si mi-a prescris remotiv, am luat aproximativ o luna dar nu am vazut nici un rezultat si am renuntat brusc. Apoi m-am simtit si mai rau, am ajuns din nou la doctor si mi-a prescris coaxil cate 3 pe zi. Ce stiti de acest medicament? Eu ma simt relativ bine de la inceperea tratamentului dar imi este teama de dependenta si de faptul ca trebuie sa-l iau foarte mult timp.

Draga NICK

Multumesc pentru raspuns, chiar aveam dubii in privinta tratamentului dar se pare ca esti bine informat. Ai dreptate coaxilul contine tianeptina si concentratia de 12, 5. Intr-adevar doctorul mi-a spus ca trebuie luat tratamentul 1 an de zile. Sper sa reusesc. Inca o data multumesc pentru raspuns!

Buna Medeea, Nik si toti ceilalti !
Imi pare rau Medeea ca treci prin asa ceva. Uneori ma simt si eu rau, am stari anxioase, depresive si ma intrebam daca am nevoie de tratament. Facand comparatie cu tine imi dau seama ca eu ma simt super. Cred ca trebuie sa fie foarte nasol sa stai toata ziua in pat, sa simti ca nu poti face nimic. Iti doresc tot binele si sa gasesti o rezolvare.
Daca zici ca ti-ai facut analize si ti-a iesit mare nivelul serotoninei probabil ai nevoie de tratament, mai ramane sa gasesti si un doctor competent.
Nick ma impresioneaza volumul de cunostiinte pe care le ai.

Imi spuneti va rog care sunt analizele care indica nivelul asta de serotonina ?

revin.
Utilizarea antidepresivelor m a cam pus pe ganduri.Nu am vazut pe nimeni vindecat cu antidepresive din ce am citit eu pe forumuri.Am vazut in schimb oameni care traiesc cu antidepresive de ani de zile si sunt mai bine doar cat timp iau acele pastile iar apoi starea de depresie revine mai puternica decat inainteNu vreau sa schimba parerea nimanui si fiecare e liber sa aleaga ce doreste dar ma simt datoare sa spun despre ceva ce am aflat de curand.Pe mine m a pus pe ganduri serios.Repet-nu doresc sa fac pe nimeni sa se lase de tratament si in felul asta sa si inrautateasca starea ci doar vreau sa va spun sa va ganditi foarte bine inainte.
aici postez linukul : http://www.youtube.com/watch?v=FPUHUpfDVgY (psihyatry-industry of death)-sunt 10 filmulete eu l am ales pe cel mai edificator.
http://thehealthyskeptic.org/the-chemical-imbalance-myth/

buna, nu am nici o pretentie ca parerea mea e buna, dar eu am incercat timp de mai mult de 1 an sa urmez sfaturile de pe acest site
( http://www.teachhealth.com/chemmess.html#happymessenger ),
la care am ajuns citind unele carti, dintre care si aceasta:
( http://www.librarie.net/carti/27069/In-cautarea-sinelui-Phillip-C-McGraw )
care mi-a ajutat enorm sa inteleg unele lucruri care se intampla cu mine. Am facut tot ce a fost posibil sa controlez toate substantele brain active care puteau fi in hrana si cred ca am reusit sa ajung la un anumit echilibru, insa depresia revine gasind orice alte motive, altele decat nivelul acestor substante. Parerea pe care o am acum este ca e destul de simplu de realizat un echilibru al lor, cel chimic, ca tocmai creierul singur e cel care stie cel mai bine cum sa o faca daca e lasat in pace, dar cautam vina apoi in alta parte si incercand tot felul de doctori, care au pareri destul de periculoase in majoritatea cazurilor, nu mi se pare o solutie buna.
sunt anumite afectiuni ale creierului, arii care nu functioneaza corect, din tot felul de motive, mai bine zis, e uimitor ca, dupa atatea evenimente ingrozitoare prin care trece fiecare, mai suntem inca buni cat de cat de ceva, incat mi se pare hilar sa cred ca orice antidepresiv sau alt medicament poate rezolva problema extrem de complexa care apare ca varful icebergului si ne da falsa impresie ca suntem doar un pic sau mai mult depresivi. Nu vi se pare ciudat ca nimeni nu se vindeca, doar ca sta agatat de te miri ce substanta pt o perioada?
recunosc ca mi-e frica si scarba sa ajung la cheremul unui medic care sa isi permita sa decida ce se va intampla cu mine in punctul in care eu nu mai inteleg ce se intampla cu mine, mi se pare ceva de neconceput sa imi las mintea mea in mana cuiva, oricine ar fi el, care, pentru cateva ore de discutii si cateva teste, oricare ar fi ele, sa creada ca stie mai bine din afara ce se intampla cu mine in interoior, in modul corect, mai bine decat propriul meu creier stie deja si poate ca nu imi poate comunica pt ca eu nu mai pot comunica cu el. Cand comunicarea asta e intrerupta, intre creier si persoana constienta, ajungem sa ne intrebam cum de altii sunt ok, si noi suntem "bolnavi", asa cum spunea f bine medeea01 la inceput. Daca se spune adevarat ca folosim mai putin de 10% din capacitatea creierului, atunci eu cred ca, in cazuri de nevoie, creierul are deci inca 90% capacitatea de a se si repara, de a ne ajuta sa supravietuim, ca de-aia isi si mentine rezerva asta asa de mare, ca sa poate face lucruri aparent imposibile pt un om folosind 10%. Cum sa inteleaga un medic, care nu poate vedea un cerc mai larg de 10%, ce poate face creierul meu cand vrea sa se salveze si are 100% functionalitate? Creierul medicului nu va fi niciodata atat de capabil si interesat sa vrea sa ma vindece pe mine cat de mult vrea creierul meu insusi sa se vindece pe sine.
Dar asa ne place noua sa credem ca Dzeu si te miri mai cine o sa isi lase treaba lor si or sa coboare sa faca repede treaba pentru care plangem noi. Lipsa de atentie pe care am avut-o candva, stim cu totii din partea cui ( daca nu stiti totusi va sugerez situl asta unde am intalnit o teorie care sta in picioare:
http://www.drmckenzie.com/cgibin/htmlos.cgi/00113.1.1356435173214290114 )
duce la tot felul de nefunctionalitati. Si atunci, la ce rezultate fantastice va asteptati? Sau credei ca sunteti din piatra? Cum spuneam, ma mir ca mai suntem chiar si asa cum suntem, inca prea bine. Si ce mai e si mai sigur e ca nu vine nimeni cu o solutie reparatoare completa, ca ni se pare ca cineva ne ajuta enorm, ca substanta cutare face si drege... sunt pareri de moment. Si chestia aia, care deja mi se pare scarboasa, cum ca in noi e nu stiu ce putere si ca vointa face si drege, cel mai intalnita pe la japonezii carora oricum le place sa se sinucida, dupa cum stiti, sau ca nu stiu ce zeu face minunea X si gata, totul e numai lapte si miere, toate, ca si altele mi se par ca nu se leaga. De ce sta medeea01 in pat si vede si nu poate? adica intelege si nu poate? sau credeti ca nu vrea? asta e o aberatie, instinctul spune sa mergi si sa te lupti, sa vanezi, sa functionezi, nu exista vointa sa faci asta, vine de la sine. Aha, sa citeasca cartea x despre puterea fantastica a zeului Y si gata, hop-top vointa o sa bata instinctul si o sa se ridice din pat, o sa isi gaseasca servici in ziua aia, si persoana care sa o iubeasca exact cum are nevoie, familia pe care o doresete samd. Tu chiar crezi asta? ca eu ma prapadesc de ras. Nu exista, iti spun NICK din ce vad si la altii si la mine, sunt momente pasagere, nu vindeci o intrerupere de legaturi neuronale cu o carte. Nu invata nimeni azi sa fie "normal". Poate nici nu stie cum e sa fie normal, ca nu a fost niciodata in situatia aia. poate ca instinctul lui nici nu are idee ca trebuie sa ii spuna sa se ridice din pat ca are treaba si viata trece degeaba. De unde sa stie daca nu a invatat cand trebuia? Dar hai sa ne jucam de-a cartile, de-a biserica, de-a medicamentele. De ce nu, daca nu avem altceva mai bun decat sa ne pacalim pana la coltul urmator, cand oricum nu stim cam ce ar mai fi de facut. Pai asa a ajuns si la coltul asta, tot din colt in colt. Dar de data asta limita s-a atins, n-a mai mers pacaleala.

Se pare ca, in sfarsit s-a facut si o harta a conexiunilor neuronale in creier, ii spune conectom neuronal map dar despre care se pare ca nu e nimic pe net inca... si uite asa, mergem mai departe cu banuielile, tot muribunzi, unii mai evident ca altii.
Eu personal, culeg orice date despre orice pot afla, e tot ce pot face deocamdata, poate candva, ca orbii cu elefantul, voi putea sa imi completez o bucata din puzzle-ul asta, dar sigur mai sunt sute de ani pana omenirea va sti cat de cat care e realitatea cu creierul si cu problemele care ne fac de fapt cine suntem. Eu am decis sa fiu exact asa cum cum ma simt, mi se pare hilar sa imi mai fie rusine, mi-e scarba sa fiu in starea aia cand totul se prabuseste peste mine, cum spuneati inainte ca simtiti ca toata lumea se uita la voi (dar stiti bine ca ei se uita PRIN voi, ca nu sunteti nicidecum asa de interesanti si importanti incat sa va observe macar), senzatia aia de nu mai pot sa respir din cauza ca nu stiu cine mi-a zis cutare lucru si cum oare a putut sa imi faca asa ceva (cand, de fapt ala nici nu mai stie ce a zis sau cui i-a zis, doar mie mi se pare totul asa de mare si ma inghite problema pe care eu singura o umflu)..bine, nu zic ca imi dau seama de asta in clipa aia grea, ci cand sunt pe culmea cealalta, ca la simptomele de sindrom bipolar, daca citesc orice boala, am sigur macar un simptom din oricare :))

sa ne auzim mai sanatosi;)

Buna tuturor!! Of ce greu imi e sa va scriu...am o ameteala si o presiune la cap de nu mai pot..dar sa va relatez putin din offful meu de ani de zile. In 2004 datorita unei probleme de sanatate am facut un soc puternic (ma suspectasem de cancer..avand in vedere ca mama si bunica au murit de cancer), soc care m-a facut o leguma..adik nu mai rationam..eu stiam doar atata ca sunt bolnava si gata..ajunsesem sa imi gasesc tot felul de metastaze deoarece citeam ff mult pe net despre boala secolului..cu timpul a inceput sa treaca sentimentul de izolare dar au ramas tot felul de senzatii in corpul meu pe care greu mi-a fost sa le accept( amorteli ale membrelor, zvacniri puternice si prelungi ale muschilor si nu in ultimul rand au aparut ametelile adik o stare de echilibru instabil..simt tot timpul nevoia sa stau jos iar uneori daca ceva se misca sub mine simt intenitatea de 2 ori mai mare...).Am fost la neurologi care mi-au facut teste, analize la sange...am fost la psihiatru si mi-a dat sa iau un tratament timp de 2 ani dar din pacate nu a rezovat problema instabilitatii si a fricii.Am renuntat la tratament dar dupa 2 ani ceea ce nu a fost usor si avand in vedere ca acum locuiesc in londra m-am dus la GP sa caut iarasi o rezolvare a problemei...mi s-a facut programare la councelling si mi s-a dat un alt antidepresiv...acuma nu stiu ce sa fac..am luat eu 2 ani un tratament...si nu s-a intamplat nik...ma gandesc acma si ma suspectez ca poate am ceva la cap organic si doctoriii se insala..Mulumesc ca m-ati ascultat.Cine o sa vrea sa imi dea un sfat este binevenit/ Cristina

Buna!

Imi pare rau ca treci prin asta...si eu sunt cam in aceeasi situatie. Eu am ajuns aici din cauza Seroxatului; este cel mai rau dintre antidepresive, da dependenta chiar si dupa o luna de folosire, te face sa nu mai simti nimic (durere, emotii, sentimente) si da sevraj puternic de cateva luni, dupa ce il intrerupi. Pt mai multe detalii intra pe www.paxilprogress.org. Am luat si Remeron dupa ce am renuntat la Seroxat, dar, in afara de a ma adormi si de a-mi reda pofta de mancare, mai rau mi-a facut. E important sa gasesti pe cineva foarte documentat in domeniu si sa te ajute. Eu am mers la multi psihologi, iar ultimul m-a ajutat mai mult decat orice si oricine. Ti-l recomand cu caldura, e din Bucuresti, se numeste Dan Lungu, tel.0722999498. Poti sa citesti aici un articol cu dansul: http://www.revistafelicia.ro/da_Sanatate-Hipnoza, _terapia_mintii_1001954.htm. E foarte pregatit.
Solutia nu sunt pastilele, e concluzia la care am ajuns dupa multi ani. Toate dau dependenta si nu rezolva problemele emotionale...n-au cum. Daca vrei, da-mi un mail -* si vorbim mai mult.

Multa sanatate!


(*modificat de administrator)

Completare pt Medeea.

Am citit ulterior a 2-a postare a ta in care spuneai ca te simti asa dupa ce ai intrerupt Seroxatul. Si eu m-am simtit exact la fel. Am stat la pat ca o leguma si inca mai stau, dar am mai revenit la viata. Seroxat-ul este foarte pacatos. Am vazut ca ai gasit deja niste filmulete pe youtube. Intra pe www.paxilprogress.org si o sa gasesti acolo tot ce ai nevoie ca sa intelegi ce ti se intampla. Din pacate am nimerit amandoua intr-o industrie care nu se uita la pacient decat sa-i ia banii in mod constant, prin dependenta.

Diana