efectele stresului

Rrox, din păcate, există suficient de mulţi factori stresori cauzali, care, prin acţiuni destul de biodiversificate, intensifică unele procese organice specifice organismului fiecărui om. Aceste procese organice, intensificate fiind, determină organismul să iniţieze prima etapă de adaptare la acei factori stresori care, în funcţie şi de numărul, frecvenţa şi durata de manifestare a acestora, pot produce destabilizări foarte mari chiar până la nivelul sistemului energetic al fiinţei dvs., un nivel localizat în substratul subtil (destabilizarea sistemului energetic, printre altele, scade şi toleranţa funcţională la durere).
În concluzie, stresul poate fi responsabil de producerea simptomelor / semnelor pe care le acuzaţi în mod mai mult sau mai puţin constant, mai ales că primul sistem organic afectat este cel nervos, adică cel care susţine propagarea dezechilibrelor în tot organismul (propagare directă sau indirectă).

Sugestie: Încercaţi să consultaţi un medic psiholog. Terapia cognitiv-comportamentală vă poate pozitiviza foarte mult mentalitatea, vă poate face refractară la mulţi factori stresori (vă poate detaşa foarte mult de ei, până la faza în care ajungeţi la o conlucrare care să nu vă mai afecteze în niciun mod), vă poate corecta unele erori comportamentale (erori pe care toţi le facem, dar pe care nu dorim sau nu putem să le conştientizăm), vă poate oferi o perspectivă cu privire la cât de importantă este gândirea pozitivă, şi bineînţeles, per ansamblu, ca şi tot conceptual, vă poate ajuta să înţelegeţi foarte bine sfera mentalo-pihică şi raportarea ei la cea fizică. Un psiholog foarte bun este d-na Mihaela Săhlean :-)

Toate cele bune şi Dumnezeu să vă binecuvânteze :)
În speranţa că v-am putut fi de folos, cu plăcere şi deferenţă,
Mister Nick ;)

Doamnă Rrox, sunteţi o drăguţă :-) Cu multă plăcere am încercat să vă ajut, sper că am reuşit.
Toate cele bune!


Cu iubire,
Mr. Nick

P.S. - Bineînţeles că veţi ieşi la liman. Cu ajutorul lui Dumnezeu - care ajută oamenii şi prin alţi oameni - după orice furtună întotdeauna iese soarele. Aveţi credinţă în continuare, totul va fi bine ;)

Hello!

D-nă Rrox, ţineţi cont şi de diagnoză realizată de medicul neurolog pe care l-aţi consultat şi fiţi foarte atentă la biodisponibilitatea produselor care conţin calciu şi magneziu. Nu toate produsele conţin calciu şi magneziu în forme biodisponibile (nu se absorb în cantităţi optime), de aceea vă rog să vă documentaţi cu privire la următoarele suplimente alimentare: Kalsis şi Osteoboron (acestea sunt unele dintre cele mai eficiente din Europa). Consultaţi medicul pentru a primi aviz medical (recomandare valabilă doar dacă vă veţi hotărâ să luaţi unul dintre suplimentele nutritive menţionate).
Toate cele bune şi multă sănătate.
Cu iubire şi respect,
Mr. Nick
.

Talpazan, nu răspund doar persoanelor de sex feminin, ci şi celor de sex masculin. În ultimul interval de timp, ce-i drept, persoanele de sex feminin au fost mai active pe acest forum, în plus, ca şi extra-informaţie, 90% din persoanele de sex masculin postează întrebări legate despre viaţa sexuală (acest tip de întrebări nu-mi atrag atenţia decât foarte rar, pentru că majoritatea conţin multă imoralitate). Şi totuşi, chiar şi în astfel de condiţii, am oferit multe răspunsuri şi în sfera masculină.
Ştiu că Romedicul nu este un site cu specific matrimonial! Nu îmi caut iubită pe forum :-) Ţinând cont că-mi doresc o viaţă duhovnicească, credeţi că am timp şi chef să-mi caut iubite? NU, credeţi-mă pe cuvânt de onoare.
Nu discrimineaz pe absolut nimeni. Răspund în limita timpului disponibil, a dispoziţiei fizico-mentalo-psiho-spirituale, a cunoştinţelor etc.


Toate cele bune şi însănătoşire grabnică.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Cu respect şi iubire,
Nick

Stimată d-nă Rrox, m-aţi făcut şi pe mine să râd :) (şi eu fac parte din categoria oamenilor care fac haz de propriul lor necaz).
Stresul intens poate produce, direct sau indirect, o gama foarte diversificată de simptome mai mult sau mai puţin dureroase din punct de vedere fizico-psihic. În cazuri specifice, stresul puternic poate să producă astenizarea sistemului nervos, adică slăbirea funcţională a acestuia, ceea ce, în cazuri destul de rare, poate produce unele nevralgii (durere localizată pe traiectul unui nerv). Acea durere de deget poate fi produsă de o afectare a unui nerv care inervează zona palmară (o folosire intensă a palmei, şi nu numai, poate produce, în timp, compresii la nivelul unor nervi; compresii care produc durere). Nu cred că este cazul dvs.!
Aţi consultat vreodată un medic neurolog? Dacă da, v-a spus că totul este ok?
Cred că v-aţi plictisit de consulturi medicale, spitale, medici şi simptome, ca de altfel şi boli, dar trebuie să ştiţi că, d-nă Rrox, cu tot respectul vă spun, dacă simptomele vor continua trebuie să vă adresaţi fără reţinere unui psiholog (simptomele dvs. persistente pot fi legate de cauze psihice, de conflicte psihologice, în general inconştiente).


" aici pe forum e singurul loc unde mai vb despre asta fara sa stresez pe cine(sper). "
- Pe mine nu mă stresaţi absolut deloc. Mă stresez foarte, foarte, foarte greu. Ca şi fapt divers, din fericire, sănătatea mentalo-psihică este unul dintre atuurile mele, cu toate că unii useri de pe Romedic sunt convinşi că sunt nebun :))) (când cineva îşi susţine cu fermitate principiile după care se ghidează, oricât de imposibil, fascinant sau patologic ar părea, acest fapt nu reprezintă o dovadă de acordare a unui "certificat de tra-la-la", adică de nebun, dar...dacă în ziua de azi, a crede în Dumnezeu cu tărie şi a-i îndrepta pe ceilalţi către El, reprezintă ceva patologic în sfera neuro-psihiatrică, atunci, în mod clar, recunosc că sunt "nebun"). Sănătatea fizică, sincer, mă abţin de la orice comentariu pentru că se poate şi mai rău decât stadiul în care mă aflu eu (îmi cer iertare că m-am abătut de la subiectul principal, nu m-am putut abţine).



Aveţi grijă de dvs. şi continuaţi să aveţi credinţa că veţi ajunge la liman, Dumnezeu vă va ajuta.
Cu multă iubire şi mult respect,
Nick

Sărut mâna!

Stimată d-nă, din păcate pentru unii şi din fericire pentru alţii, eu, din punct de vedere fizic, nu pot fi prezent pe Romedic în regim continuu, că nu am cum, dar ca şi punct de vedere mentalo-psihic, credeţi-mă pe cuvânt că sunt prezent non-stop (Romedicul a devenit o "casă" pentru mine, deoarece în componenţa lui există persoane foarte dragi mie, de la Jackie, d-na Bleuciel (Emanuelle), Marius, d-na Tania, d-na Andora, Livyu, Slick, d-na Maurica ş.d.m.d., până la dvs. şi până la cei care mă denigrează şi în somn, nu numai pe forum). De Romedic mă leagă numai sentimente / emoţii pozitive, chiar dacă am avut şi conflicte. Eu privesc doar partea pozitivă din tot ce am la dispoziţie să percep prin diferite moduri.
Am momente când mă simt total lipsit de vitalitate fizică sau când am activităţi pe care le întreprind în afara internetului; în plus, ca şi informaţie nu tocmai nouă, şi eu sunt suferind. Afecţiunile fizice pe care le am - diskinezie biliară, gastrită antrală, faringită cronică, rinită cronică vasomotorie cu rinoree posterioară şi nu mai continui :) - mai am câteva pe listă - mă determină, nu foarte rar, să nu mă simt în stare să fac nimic, nici măcar să mă ridic din pat. Dar m-am obişnuit, că doar trăiesc cu aceste afecţiuni de minim 11 ani (iar am deraiat de la subiect; de fapt, nu ştiu dacă am deraiat, cred că mai degrabă am dezvoltat o idee - cea a lipsei mele ocazionale de pe forum - către o altă idee :)). Îmi cer iertare dacă v-am indispus.
.
Vă înţeleg lipsa de încredere în anumite cadre medicale, ca de altfel şi lipsa de încredere generală în sistemul sanitar din România, dar trebuie să ştiţi că problemele dvs. sunt total rezolvabile. Nu toţi medicii sunt aşa cum sunt medicii pe care i-aţi consultat dvs., cei la care vă raportaţi! Nu toate disciplinele medicale sunt la fel ca medicina din punct de vedere integral, cea care constituie un ansamblu format din alopatie şi naturopatie.
Medicii aceia au ridicat din umeri pentru că, cel mai probabil, au epuizat toate variantele terapeutice pe care le-au cunoscut şi le cunosc. S-ar putea ca toate simptomele şi semnele, pe care dvs. le aveţi, să fie doar un fel de..., nici nu ştiu cum să le spun...hai să le numesc proiecţii ale unui stres intens - umbre ale acestui stres. Stresul intens este extraordinar de versatil. Poate să producă stări inimaginabil de complexe, stări care în realitate sunt doar simptome care nu provin din simptomatologia unei boli anume. Pot fi doar simptome, atât, nimic mai mult. Ele nu trebuie musai să facă parte din simptomatologia unei boli foarte severe, de regulă incurabile, de exemplu, cancer sau o boală mentalo-psihică, adică o boală care să aibă implicaţii profunde la nivelul gândirii şi a sentimentelor / emoţiilor dvs.
Dvs., mai mult ca sigur, sunteţi o doamnă foarte sufletistă; genul de femeie care pune la suflet tot, care are un rang de sentimente foarte complexe, care se emoţionează relativ repede şi trece prin stări ce creează senzaţii intense. O astfel de abordare - "pun la suflet tot" - produce un stres enorm, iar stresul enorm deschide larg uşa multor simptome, cum ar fi şi teama de a nu fi bolnavă de nu ştiu ce, când, de fapt, în realitate nu sunteţi. Din păcate, în ziua de azi, vă spun cu toată sinceritatea, toţi oamenii au această tendinţă, pentru că toţi sunt conştienţi că, în condiţiile de actualitate, poluarea, sub toate formele ei - poluare atmosferică, fonică, acvatică, radioactivă, vizuală, alimentară etc. - are capacităţi enorme să contribuie decisiv la producerea unor boli, şi nu numai poluarea. O astfel de concepţie, pe care, repet, o avem toţi, nu poate să producă decât anxietate psihogenă - psihicul alimentat cu această concepţie produce nelinişte fizică şi mentalo-psihică, logic. Această nelinişte are efecte pe care şi dvs. le experimentaţi.
Încercaţi să fiţi mai detaşată de unele aspecte care vă înconjoară; aspecte pe care le recunoaşteţi ca fiind dăunătoare pentru starea dvs. actuală.
Sunt convins că nu sunteţi atât de bolnavă pe cât vă face stresul să simţiţi şi, în consecinţă, să credeţi. De fapt, sunt convins că această teorie este valabilă pe noi toţi. Factorii stresori foarte complecşi ne fac să ne credem mai-mai decât suntem -- mai bolnavi decât suntem, mai urâţi decât suntem, mai needucaţi decât suntem etc.-- dar, din păcate, mai mult în latura negativă a concepţiei noastre.

În concluzie, dvs. sunteţi o doamnă minunată, care are probleme ca toţi ceilalţi oameni, dar pe care le va rezolva în totalitate, astfel încât, Slavă lui Dumnezeu, totul va fi bine. Vă rog să faceţi tot posibilul să gândiţi pozitiv! (ce v-am scris s-ar putea să echivaleze cu minim 50% dintr-o sedinţă de psihoterapie :).
.


Şi eu mă bucur că Dumnezeu mă ajută să ofer răspunsuri pe acest forum (înainte să ofer răspunsuri întotdeauna mă rog să fiu ajutat; fără ajutorul lui Dumnezeu nu pot să fac nimic pe acest forum). Ştiu că pentru mulţi oameni un răspuns poate să constituie o adevărată bucurie, şi nu numai, tocmai de aceea fac tot posibilul să am intervenţii cât mai corecte şi cât mai utile pentru persoanele în cauză (nu ştiu cât şi dacă reuşesc).
Ştiu şi că multe persoane sunt supărate pe activitatea mea. Le înţeleg şi nu le înţeleg - o partea din atitudinea lor o înţeleg, dar cealaltă parte...cealaltă parte intră clar pe făgaşul frustrării şi... (acele persoane nu vor să înţeleagă faptul că eu nu ofer niciun răspuns contra cost, nu prescriu medicamente şi nu practic meseria ilegală de medic). Eu doar dau sfaturi mai mult sau mai puţin umile şi fac sugestii; nu impun nimănui nimic şi nu cer bani de la nimeni. Fiecare este liber să bage sau nu în seamă sfatul şi sugestia mea!



Toate cele bune şi Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Cu iubire şi respect,
Nick

P.S. - Vă voi răspunde şi la mesajul privat :-)

P.P.S. - Îmi cer iertare pentru faptul că majoritatea mesajelor mele sunt foarte mari / lungi. Nu pot să scriu tot timpul mesaje mici / scurte. Câteodată, adică destul de frecvent, trebuie să abordez diferite subiecte în mod amplu. Simt nevoia să mă exprim în voie pentru a mări şansele ca persoana care citeşte să înţeleagă ce vreau să transmit, expunându-mă riscului de a deveni plictisitor sau de a se evita citirea mesajului datorită mărimii sale. Mulţumesc pentru înţelegere!

Sărut mâna!

Stimată d-nă Rrox, vă vine să credeţi sau nu, chiar şi eu sunt uimit de afecţiunile pe care le am. Ele există la fel cum exist şi eu. Nu sunt în imaginaţia mea, aşa cum (poate) unii sunt tentaţi să creadă (unii oameni nu vor să creadă că sunt bolnav, pentru că, citez: "imaginea ta, din poze, este mult prea perfectă pentru a lăsa loc şi unor afecţiuni"...pozele reliefează doar "ambalajul" şi dispoziţia de moment, dar nu scot în evidenţă şi durerea din mine, indiferent de intensitatea ei, pentru că sunt un actor foarte bun).
M-am obişnuit cu ele - afecţiunile sunt cronice - şi am învăţat să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru suferinţă. Incredibil dar adevărat, suferinţa m-a ajutat să fiu cu adevărat om :-) Dacă nu aş fi suferit, mai mult ca sigur, nu aş fi fost atât de atras de dorinţa ajutorării altor oameni aflaţi în diferite tipuri şi grade de suferinţă.
NU am alternativă! Am încercat TOT ce s-a putut încerca pentru a mă vindeca, de la alopatie până la biorezonanţă şi alte terapii naturiste. Faringita cronică, de pildă, s-a dovedit a fi total nevindecabilă. Zilnic mă doare gâtul cu tot cu limbă, ceea ce mă determină să nu (prea) pot mânca normal. Din fericire durerea nu este non-stop intensă. Diskinezia biliară nu răspunde pozitiv la niciun tratament. Am stări de greaţă mai rău decât o femeie însărcinată. Am zile când mănânc decât câteva fructe. Mâncărurile grase îmi sunt aproape interzise (dacă mănânc...nici nu vă imaginaţi prin ce stări de rău trec) etc., etc., etc.
NU pot fi acuzat că nu am făcut nimic pentru a mă face bine. Am luat toată farmacia alopato-naturopată!!! Nimic nu funcţionează, şi-atunci...Slavă Domnului! Suferinţa mă iubeşte şi nu mă părăseşte...deloc.
-

SUFERINŢA m-a obligat să studiez! Dacă ea nu ar fi existat şi dacă ea nu ar exista, eu NU aş exista pe Romedic. Pe lângă studiile universitare pe care le-am făcut în cadrul Universităţii din Bucureşti, am făcut şi "studiile suferinţei din cadrul Facultăţii de suferinţă, care are sediul în mine"...

.
Prin intermediul unor cursuri de psihologie, şi nu numai, mi-am programat mintea să aprecieze tot ce-mi dăruieşte şi/sau îngăduie Dumnezeu. Am învăţat să mulţumesc şi pentru durere, ca de altfel şi pentru bucurie (plăcere) şi, cel mai important, am învăţat să cred şi să suşin că credinţa întotdeauna ni se întăreşte în vremuri de suferinţă şi de încercări, dar doar dacă ne vom da seama că nu există nimic care să nu aibă un scop, că nimic nu este întâmplător sau făcut pentru a ne vătăma, că totul este dinainte gândit, pentru a ne ajuta să fim mai buni, pentru a ne purifica, pentru a ne disciplina etc.
Pare ciudat ce v-am scris, dar este integral adevărat :-)
.


În ceea ce vă priveşte pe dvs., trebuie să învăţaţi să puneţi la suflet, fără a vă gândi negativ cu privire la propria sănătate. În momentul în care puneţi la suflet, în mod automat vă stresaţi în exces şi dacă direcţionaţi acel stres în sfera gândirii, rezultă clar ceea ce simţiţi dvs. în momentele de actualitate din viaţa dvs. - teama că sunteţi bolnavă; teamă mai mult sau mai puţin. Chiar şi un simplu gând negativ are abilitatea să producă un simptom sau un ansamblu de simptome, dar doar cu condiţia ca el să fie menţinut în minte şi să i se ofere...stres!
Stresul vă face să vă preocupaţi prea mult de sănătatea dvs. Vă temeţi să nu fiţi prea bolnavă pentru a vă mai vindeca, asta pentru că aveţi şi simptome pe care nu reuşiţi să le trataţi în niciun mod posibil.
În realitate, stresul excesiv îşi pune amprenta pe sănătatea dvs., iar gândirea negativă nu face decât să amplifice rezultatul stresului - neliniştea, printre altele.
Repet la nesfârşit, dvs. sunteţi o persoană minunată. O soţie devotată, o mamă exemplară, o inimă frumoasă şi un suflet luminat. Trebuie doar să gândiţi pozitiv şi să nu lăsaţi stresul să-şi facă de cap.


Să fiţi binecuvântată cu tot ce aveţi nevoie.
Cu iubire, respect şi simpatie,
Nick

Sărut mâna!

D-nă Rrox, vă simţiţi bine? Lipsa dvs. m-a determinat să vă pun o astfel de întrebare. Iertaţi-mă dacă v-am indispus în vreun fel anume.


Numai bine!
Cu respect,
Nick