Cum îmi pot recăpăta motivația?

Anul 2020, deși era începutul pandemiei și al carantinei, eu am fost foarte fericită acasă și cu timpul liber pe care l-am avut pentru că am reușit să mă pregătesc pentru bac; nu m-a deranjat să stau acasă, plus că eram cu familia mea. În perioada aceea am auzit de oameni care au dezvoltat depresii, anxietate, chiar prietena mea îmi spunea că înnebunește dacă mai rămâne în casă. Pentru mine a fost o perioadă productivă; am învățat pentru bac, făceam sport, desenam, citeam, făceam ceea ce-mi plăcea. Apoi, încet, încet, din august 2021 am început să mă simt tot mai rău. Pe atunci aveam un job groaznic și voiam cât mai repede să scap de acolo, iar de fiecare dată când mergeam la muncă, înainte să plec de acasă plângeam și aveam o stare nașpa. Am reușit să plec de acolo și am găsit un job mai bun; mediul era toxic așa că în ianuarie 2022 am plecat și de acolo. Primul lucru pe care l-am făcut în ianuarie a fost să îngheț anul la facultate. Nu îmi place ceea ce învăț acolo, nu la asta mă așteptam când m-am înscris; încă nu i-am spus mamei mele fiindcă știu că o să o dezamăgesc. După foarte puțin timp, aprox. o săptămână, mi-am găsit un alt job, dar am plecat după o lună. Și din februarie stau acasă. Dacă tot am foarte mult timp liber, m-am gândit să mă axez pe ce-mi place; să fac sport, să învăț, hobby-urile mele. Dar tot ce fac, este să stau și să plâng. Aș vrea să dorm toată ziua. Mă forțez să stau la birou și să fac ceva, dar după câteva minute mă trezesc că fac ceva cu totul diferit și mintea mea e în altă parte și nu pot să mă concentrez. Chiar sunt o dezamăgire pentru familia mea, toți cred că sunt la facultate. Am 20 de ani și n-am reușit să fac nimic cu viața mea până la vârsta asta. Sunt înconjurată de oameni fericiți, care știu ce vor, care-și urmează visurile, habar n-am, pare că știu ce vor să facă, iar eu habar n-am de viața mea. Mă gândesc că ar fi mai bine să dispar decât să mă confrunt cu viața și gândurile astea. Chiar sunt copleșită de gândurile mele și nu știu cum să fac să le opresc și eu să-mi continui activitățile mele pe care le făceam înainte. Am mai fost la un interviu săptămâna trecută, am fost acceptată, dar am renunțat. Nu știu ce să mai fac să ies din starea asta. Nu mai am motivație pentru absolut nimic. Nu mai am chef de nimic. Pare că 2022 e 2020 pentru mine.

Nu sunt psiholog si nici psihiatru dar părerea mea este ca pui presiune pe tine."Am 20 de ani și n am făcut nimic cu viata mea".Ești extrem de tanara si la început de drum.Sunt oameni care și schimba domeniul la 40 de ani.Nu e o drama ca nu ti a plăcut facultatea, începe alta, dar începe!Nu te pierde în gânduri ca vai alții sunt fericiți.Nu știi tu ce este în viata altor oameni.Daca vezi ca nu o scoți la capăt cu gândurile tale încearcă sa consulți un psiholog poate te ajuta.Daca nu ai posibilități financiare, te poți duce la medicul de familie sa ți dea trimitere la psihiatru și psihiatru poate sa ți dea o scrisoare medicala la psiholog, iar în cazul acesta sedințele sunt decontate.Am făcut eu astfel de ședințe.Intereseaza te un pic.Nu uita nu au întrat zilele în sac și ai tot timpul sa faci toate lucrurile din lume.La varsta ta nu gândeam asa :)).

Buna. E posibil sa fi facut o depresie anxioasa. Fa estimativ un test de anxietate si un test de depresie online. Aceste probleme sunt rezolvabile cu ajutorul psihiatrului si al psihologului. Nu sunt ceva de nerezolvat. E o mica nevroza pe care o vei depasi cu ajutor de specialitate.