continuare fanatic religios

Din atatea persoane ce intra pe site e posibil ca nimeni sa nu stie cum poti ajuta un om cu probleme psihice, indoctrinat pana peste cap de o secta catolica si care nu mai crede deloc in medicina si drept urmare slabe sanse de o imbunatatire a starii de sanatate si drum drept spre boala psihica grava!Chiar nu intra persoane cu o larga experienta de viata ce ma pot ajuta cu un sfat!?Chiar psihologii sau psihiatrii nu au nimic de spus!?

Buna ziua,
Ce sa va spun, am citit si primul dv mesaj, dar adevarul este ca din felul in care descrieti situatia, la acest moment nu prea ar fi un raspuns pentru dv. Lucrurile stau in felul urmator: sustineti ca fratele dv. este un fanatic religios, indoctrinat de o secta si retras social. Asta poate sa insemne un debut de tulburare psihica, o tulburare de personalitate, sau un debut de tulburare psihotica. Nu sint rare astfel de cazuri. Dar, pe de alta parte este foarte posibil sa fie optiunile lui de viata la acest moment- faptul ca nu coincid cu felul in care vedeti dv lucrurile nu inseamna nimic. Dv. puteti vorbi cu el, dar daca nu va asculta, pe dv sau pe altcineva nu e mare lucru de facut. Pina cind cineva nu simte ca face ceva atit de grav incit sa il duca la spital, sau sa aiba un comportament care sa afecteze pe cineva, acasa sau la serviciu, sau concret sa existe o alta problema decit aceea de "fanatic religios", repet, nu e mare lucru de facut. Sigur, exista psihoterapie, exista tratamente (spuneti ca viseaza urit si are impresia ca se comploteaza impotriva lui), dar la acest moment astea sint deciziile lui, el hotaraste daca se duce sau nu. Puteti incerca sa il convingeti, dar nimeni nu il poate forta. Puteti sa incercati sa il intelegeti: dar nu de pe pozitia pe care sinteti acum " e nebun trebuie sa se faca bine", va dati seama ca oricine ar fi reticent la asta. Incercati sa intelegeti ce ii ofera grupul de oameni pe care ii frecventeaza, ce gaseste acolo si are nevoie, de ce simte ca trebuie sa o faca asa de intens pe cit spuneti dv (se duce la slujbe in fiecare zi). De ce simte nevoia sa se indeparteze de toti ceilalti oameni- ce ameninta ei, si pentru el e asa de important incit trebuie sa se protejeze asa? Incercati sa vedeti daca exista raspunsuri rationale, logice la aceste intrebari. Daca da, atunic, sincer, nu prea aveti ce face. Daca nu, deci daca chiar va face impresia ca e vorba de o tulburare psihica, incercind sa ii aratati ca nu ii sinteti impotriva, aveti sanse mai mari sa il convingeti sa ceara parerea unui specialist. O sugestie ar fi sa ii recomandati sa vada un medic care sa il ajuite cu somnul, ca sa se odihneasca mai bine si sa nu viseze urit. Oamenii in general sint receptivi la asta, si astfel l-ati aduce la un consult de psihiatrie. Daca ii place persoana respectiva si ii inspira incredere ar fi mai usor dupa aceea.
Multa sanatate,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatru

Multumesc mult pt sfaturi.

Draga Greece Woman, si eu am trecut prin fanatism religios, mi se parea ca singura mea speranta este Dumnezeu si biserica. Stateam ore intregi, zile intregi in biserica cu carticele de rugaciune in mana. Eram si foarte necajita, fratele meu era si el grav bolnav, tot psihic. Nu isi revenea deloc si eu ma refugiam in biesrica. Aceste practici ale mele si o boala mai veche mi-au determinat un delir mistic cu halucinatii auditive legate tot de biserica. Dupa doi ani jumatate de tratament cu antipsihotice am scapat de aceste halucinatii. Am stat si de vorba cu multi medici care mi-au explicat ce am, adica in cazul meu schizofrenie si mi-au mai explicat ca nu era necesar sa stau atat de mult in biserici si in rugaciuni pentru ca avand mintea mai slaba imi intretineam acest delir mistic.
In prezent merg la biserica, dar am ramas cu o credinta sovaielnica, imi este teama ca ar putea sa nu existe Dumnezeu. Adica am cazut dintr-o extrema in alta, dar eu zic ca e mai bine asa, cu o practica religioasa mai moderata.
De abia azi am vazut mesajul tau. Cred ca in privinta frarelui tau este dificil de dat un sfat. Pana nu se va convinge singur ca nu e pe un drum tocmai bun si echilibrat, pana atunci nu prea are nimeni ce ii face decat sa ii arate multa dragoste si rabdare. Poate sa vorbeasca cu un psihiatru bun, sau psiholog, dar asta nu poate decide decat el.
Iti doresc numai bine sanatate !

Sper sa-si revina cat mai repede.Parca mesajul tau are un alt impact asupra mea pt ca tu ai trecut prin asa ceva si ma bucura ca exista o sansa sa-si revina si nu cum cred altii(prieteni si nu medici sau psihologi) ca e pierdut si nu mai scapa.

Bineinteles ca are sanse, nu stii ca la Dumnezeu este posibil orice si uite cazul meu. Pseudohalucinatiile mi-au disparut total si nici nu mai sunt asa bigota, cred dar ca un om normal.
Sa ai speranta, in tulburarile astea comportamentale sunt ani intregi cand nu mai ai probleme. Pot reveni perioade mai proaste ca apoi iar sa reintre in remisie.
Cel putin asa este in cazul meu si am mai citit ca asa este.
Deasemeni exista persoane care au avut probleme duar o data in viata ca paoi sa nu mai aiba nimic toata viata.
Eu ii doresc numai bine si tie si fratelui.

Poate ca nu e cea mai buna solutie, dar ai putea incerca sa vorbesti cu un preot(care priveste lucrurile din afara...adica sa nu fie implicat in situatia asta).Cu siguranta cineva care ar avea credibilitate in fata lui ar trebui sa-i explice ca nu e nevoie sa ne separam de ceilalti pentru a avea iubirea lui Dumnezeu, pentru ca El ne vrea fericiti...iar fratele tau nu este fericit.Si cine ar putea sa-i arate aceasta parte a lucrurilor decat un preot.
Sper ca totul sa se rezolve cu bine.Nu dispera!

@ greece woman

Este greu sa scoti pe cineva de la secte. Prima metoda este rugaciunea. Adica trebuie sa va rugati dvs la Dumnezeu pentru el. Rugati-va cum stiti, cu cuvintele dvs. De exemplu: "Doamne, ajuta-l, Doamne, lumineaza-i mintea, Doamne, scapa-l, etc". Mai puteti sa il duceti in excursii pe la manastiri. Acolo el va incepe sa descopere frumusetea ortodoxiei, si incet, incet, se va interesa de ea, si poate asa va reveni la credinta ortodoxa.