Cazul Madalina Manole; depresie/fatalitate?

Pulbere, de ce-ti irosesti tu energia in a determina oamenii sa creada ceea ce nu pot crede?
Nu-i condamna, unii nu pot crede si atat!

Si eu inainte de a ma imbolnavi nu credeam, ba mai mult avand un coleg de serviciu cu schizofrenie l-am luat peste picior. Si? Uite s-a intamplat sa ma imbolnavesc, sa sufar enorm, desi fizic eram sanatoasa tun si sa-mi revizuiesc total atitudinea despre bolile psihice.
Ele exista, creeaza mare suferinta atat celui implicat, cat si celor din jur.
Nu pot spune decat liniste sufleteasca celor ce sufera si sa-i fereasca Dumnezeu pe cei ce nu cred!
Cu bine!
Prozac

Citind randurile Vs. realizez ca prea putin a-ti inteles din ceea ce vroia sa trasmit si pe langa aceasta mai continuati sa scoate.ti in evidenta aspecte doar gramaticale care efectiv nu isi au rostul.
Denota din textul cu referinza, ca va deranjeaza faptul ca nu mai vorbesc bine romaneste si va folosti de aceasta realitate pt. a putea aftfel ascunde logica textului in complexitatea lui, e singura arma de care va puteti servi in realitate.

Mai informativa in domeniul medical si poate astfel vom mai putea daca doriti, sa continuam polemica pe tema.
Pana atunci tin sa va spun ca episodele sincopale, chiar si cele de f. mica durata pot produce confuzie mentala.
Aceste confuzii, incluse in tabloul general de evaluare al situatiei in care se prezinta, pot produce efecte mai mult sau mai putin negative asupra persoanei in cauza, sub forma de consecinte ale unei alegeri neponderate de incadrare in criteriile de diagnostic prestabilite la livel international.

Stiti care este diferenta dintre noi si Dumneavoastra? Noi dam un exemplu practic, cu tulburarile noastre, in timp ce Dumneavoastra ne spuneti chestii teoretice care n-au corespondent in realitate.Credeti ca daca ignorati realitatea, aceasta va inceta sa existe?

Care logica si care text complex doamna?!Si numai eu v-am atras atentia asupra limbii, nu si ceilalti!Haideti sa fin drepti pana la capat si sa nu mai negam realitatea, ne va fi mai usor s-o acceptam!

Exat aceasta e problema, teoria, pentru simplu fapt ca nimeni sau putini vor sa cerceteze in acest domeniu al medicini, cu alte idealuri si principii, nu doar cele de a gasi noi medicamente pt. asanumitele ;;tulburari;; si inventarea unora noi pt. a putea mai apoi sa creeze tratamentul pt. ele.
Cred ca e nevoie de dialog, de pareri personale poate astfel se va reusii vreodata sa se produca anumite schimbari in aceasta latura a medicini.
Atata timp cat nu santeti dispusi sa dialogati pe tema, nu neapatat cu mine, si nu neaparat noi, dar la modul general vorbind, va fii greu de schimbat ceva.
Diferenta dintre mine si Dumneavoastra este cu totul alta. Eu am suferit doua saptamani langa patul fiiului meu si nu puteam face nimic pt. al scoate din acel spital, am vazut cele mai grave manifestari ale neurolepticelor, de la parkinsonism si pana la depersonalizare prin contentie si multe altele.
Nu as dorii sa traiasca nimeni asa clipe, iar in aceasta privinta doar un parinte ma poate intelege.
Tot ce incerc sa fac e doar sa va dau un subiect de gandire, anumite lucruri in viata nu se pot face fortate, iar daca se ajunge la asa ceva in domeniul sanatatii nu se poate numi bine pentru pacient.
Aveti noroc in Romania ca nu exista DEOCAMDATA, o asa lege cara sa va oblige sa va tratati si spun deocamdata pt. ca sand convinsa ca in curand va ajunge si la noi in Romania.
Poate atunci cineva imi va da dreptate.
Era nevoie doar de un caz alarmant care sa poate pune MASS-MEDIA pe ganduri, cu idei de genul celor pe care le exprimati pe acest forum, se vor gasii ei, cei ce sant in masura sa propuna legea despre care va spuneam.
In Italia nu cu mult timp in urma, datorita unei femei cu tulburari depresive care printre altele urma un tratament ( deci nu vad efectul pozit al acestuia ), care si-a omarat noul nascut, a introdus in sectiile de maternitate un nou regulament.
Ce prevede ca fiecare tanara mama inainte de a putea iesi din spital sa fie vizitata de un specialist psichiatru care va decide practic soarta ei. Daca sufera sau nu de depresie post partum, daca are probleme in familie, daca este sau nu in stare sa -si creasca copilul, din punct de vedere al sanatatii mentale, binenteles.
Si va intreb pe voi, cei dispusi sa comentati aceste randuri, vi se pare logic asa ceva? nu va duce cu gandul catre o forma de control social?
Mie imi da aceasta impresie si ma intreb spre care directie se indreapta stiinta, unde sant principiile de libertate si democratie fara sa mai spun despre acel drept de a alege ceea ce vrei sa faci cu propriul corp.

Logic o problema trebuia sa aiba aceea fiinta cand a facut gestul, dar de la un caz si pana la o generalizare eu cred ca e o mare diferenta.

Unul din aspectele problei foarte grav stiti care e?
Faptul ca un medic de orice natura ar fii el, in momentul in care declara o stare a sanatatii cu privire la pacientul vizitat, devine responsabil de declaratia lui. Prin urmare daca psichiatrul decide ca noua mamica poate pleca acasa cu nou nascutul, iar aceasta face vreun gest disperat.medicul poate fii condamnat pt. ca nu a evaluat bine cazul, sant convinsa ca asa stind lucrurile cei mai multi dintre medici vor avea tendinta sa puna un diagnostic pozitiv de confirmare a boli, fata de unul negativ care le poate produce probleme drept consecinta.
Acelasi lucru se intampla, in toate tarile unde exista legea de supunere obligatorie la tratamente cu psicofarmace si tot din aceleasi motive.

Repet idea descrisa in primel postarI.
Am mai spus ca nu exista boala in sine sau tulburarea daca asa vii se pare ca suna mai frumos!!!!
Am spus ca exista problema.care nu neaparat trebuie numita boala sau tulburare.ci simplu o problema.
Aceeasta va aduce cu sine anumite modificari comportamentale, care analizate vor putea schimba intr-o oarecare masura, intai comportamentul dupa care si problema in sine, prin efectul creat asupra comportamentului,. O anumita problema pe mine ma poate duce de exemplu la disperare pe cand poate asupra altei persoane nu creeaza acelasi impact.
Oare de ce?
Ceva ma face sa cred ca doar din cauza caracterului, care la randul lui da amploare comportamentului, pare simplu logic, firesc.
Atunci de ce nu se investeste in cercetare si din acest punct de vedere?Poate sar ajunge la solutii mai bune decat cele medicamentoase, fara efecte colaterale asa periculoase!!!!

Care sant rasunsurile cele mai potrivite la aceste intrebari?

Mariela, de efectele perioculoase si extrem de neplacute ale medicamentelor (in special, neurolepticelor) am vorbit pe larg intr-unul din mesajele mele., Medicamentele sunt periculoase daca sunt prescrise abuziv sau mai rau (vorbesc din punctul meu de vedere) in necunostinta de cauza a medicului care trateaza.
M-as bucura daca consultatia si tratamentul psihiatric In Romania ar deveni obligatoriu. Da, poate pare socant, dar asa cu siguranta numarul celor care terorizeaza familii, sotii, vecini, copii s-ar injumatatii, Cei care o fac, se declara sus si tare ca sunt oameni normali, unii au si scoala, insa adevarul este cu totul altul..De obicei actele criminale sunt faptuite de oameni aparent normali, dar care cu siguranta au mari probleme de sanatate mentala. Din pacate bolnavii mintali sunt asociati cu cele mai odioase acte criminale. In realitate, rata criminalitatii e infaptuita de oameni care au fost in deplinatatea facultatilor mintale atunci cand au infaptuit fapta. Desigur, exista si contrariul, insa a asocia bolnavul psihic cu criminalitatea este un mare fals.
Faptul ca in Italia s-au luat masuri dupa acea tragedie faptuita de proaspata mama, este un lucru demn de apreciat.
La noi in materinitati nici macar nu se pomeneste de depresia post-partum, macar un afis acolo cu cateva simptome pentru a fi citite de femeile devenite mamici. Femeia simpla la noi nu va merge la medic pentru a spune ca are depresie din varii motive, cea mai frecventa fiind aceea de a nu fi considerata nebuna sau de rusine.
E trist si in acelasi timp foarte adevarat, pentru ca in Romania nu se face nimic proactiv, cu atat mai mult in domeniul sanatatii mintale.Nu sunt bani pentru medicamente, iar spitalele arata mai rau ca niste inchisori.
Mi-e foarte greu sa cred totusi ca milioanele de dolari cheltuite in domeniul cercetarii in domeniul sanatatii mentale si toate medicamentele aparute de piata sunt alocarte pentru a constitui o forma de control a unei mase de oameni.
De ce?
Foarte simplu: pentru ca in masa de oameni respectiva poate fi oricine, mama, sora, sotie, frate samd.
Numai bine!
Prozac

Prozac, apreciez faftul ca cunosti efectele colaterale ale medicamentelor din aceasta clasa si chiar faptul ca ai scris despre ele.
Cred ca pentru cei ce le folosesc este important sa stie tot ce ar putea manifesta cu timpul, iar unii chiar in fazele initiale ale tratamentului.Doar atunci cand exista deplina sau totala informatie in domeniu, se poate intradevar alege liber solutia ceea mai buna, in legatura cu propria sanatate mentala si fizica.
Cat despre tratamentul obligatoriu, te inseli daca consideri ca prin tr-o asemenea forma se va termina sau micsora situatiile de criza interpersonale sau in familie.
Acolo unde este nevoie de interventia politiei sau a altor autoritati, cu siguranta nu va interveni medicul psichiatru, cel putin aici asa este.
Iar despre actele criminale nu te inteleg pe deplin pt. ca am impresia ca te contrazici, in aceasi fraza, inteleg ca aparent sant normali, deci in consecinta sant bolnavi?
Iar mai apoi spui ca sant asociati cu bolnavi mintali, asociere care mi se pare ca spui ca nu e logica?

Doamna Mariela,
fac apel la luciditatea Dumneavostra si logic, puneti inaintea oricarui lucru situatia Dumneavoastra.Sa nu credeti ca ati descoperit America cu ceea ce afirmati, au facut-o si altii inainte, din motive identice sau diferite.Fiul Dumneavoastra s-a supus legislatiei din Italia, daca ar veni in Romania s-ar supune Legii Sanatatii Mentale, care exista de ani buni si pe care am descris-o in topicul Pledoarie pentru Deminitate, unde nu a scris nimeni din pacate.De aspectele etice ale profesiilor medicale se ocupa bioetica si nu cred ca aveti nici pregatirea necesara nici bunavointa de a citi ceva in legatura cu asta.Dumneavoastra, doamna, nu puteti trece peste ce s-a intamplat fiului si atat tot.E o reactrie de negare caracteristica celor care au aflat de un diagnostic grav, si nu va condamn, pur si simplu n-ati fost consiliata.
Toate intrebarile Dumneavoastra au deja un raspuns dat, multi oameni le-au pus inaintea Dumneavoasta, nu mai e nimic decercetat in aceasta directie, iar cercetare n-o sa faceti Dumneavoastra, cu inversunarea de care dati dovada, cat e veacul.
Sunt multi pe forum cu care am vorbit, care fie negau psihiatria, fie o duceau la extrem cu tratamentul psihiatric, va spun ca nu i-am inteles pe nici unii.Trebuie pastrata o cale de mijloc, de echilibru, in toate.Psihoterapiile de care vorbiti sunt niste chestii delicate si minunate si se aplica in toiate spitalele de psihiatrie din Romania si din SUA(CARE REPREZINTA VARFUL CERCETARII MEDICALE).In legatura cu tratamentul fiului, sunt de parere ca Haloperidolul este un medicament cu numeroase reactii adverse si ar fi trebuit sa beneficieze de un antipsihotic atipic, care i-ar fi rezolvat mai repede problemele si nu l-ar fi adus in situatia aceea.Justitia isi va soune cuvantul si vom vedea daca au procedat etic.Va rog sa cititi topicul meu Pledoarie pentru Demnitate si veti intelege mai multe.In privinta criminalilorde care se face vorbire in subiectele de mai sus, aflati ca de ei se ocupa criminologia(o ramura juridica, impletita cu psihiatrtia, sociologia si psihologia).
Va spun deschis ca nu trebuie sa va considerati detinatoarea adevarului absolut, pentru ca fenomenul e complex si trebuie vazut holistic.Sa nu credeti ca savantii care si-au dedicat o viata operei psihiatrice sunt niste gunoaie, nu stiti ce vorbiti.
Sunt medici psihiatri buni si medici psihiatri prosti, nu generalizati!

Control social in Italia, ma faceti sa rad.Doamna, e bine ca s-a introdus un regulament care sa poata vedea daca o mama a facut o depresie post-partum.Care control social?Aflati ca in jurisdictia fiecarei tari, in ceea ce priveste drepturile copilului, interesul copilului este suveran.Mama se poate trata, daca vrea, daca nu vrea, va ramana fara copil, pentru ca, nu-i asa, copilul este o entitate vie, care are dreptul la viata.Aici intrati pe taram juridic, iar eu sunt si jurist.Ati facut si studii juridice?Sunt indignat ca cei care nu au nici o pregatire in vreunul din cele care au tangenta cu medicina si dreptul-nu vreau sa jignesc pe nimeni, e vorba de cele doua domenii in care am, fara falsa modestie, studii superioare-emit judecati de valoare, care judecati au ca resort i situatie particulara, nerezolvata inca de justitie.A spune ca nu exista psihiatrie, ca e un obiect de studiu ce nu-si gaseste metoda sau altceva, inseamna sa fii asocial, atat vreme cat o institutie democratica si aleasa, a edictat niste norme juridice in acest domeniu.
Va inteleg durerea de mama, dar nu va veti ajuta fiul in nici un fel daca nu veti intelege ca poate fi bolnav(nu indraznesc sa spun ca are o tulburare psihica stricto sensu, poate fi vorbe de o tulburare de personalitate lato sensu).Sanatate doamna, Dumneavoastra si fiului!

Sant incantata de faptul ca aveti studiile necesare cu privire la drepturile omului, confirmate de articolul despre care vorbeati, care printe altele imi intareste viziunea formata despre pacienti romani si drepturile lor.In paralel, sau in acelasi timp trebuie sa va spun ca aceasi capacitate profesionala lasa sa se intrevada unele lacune la care voi face referinta pe parcurs.
Descopar in articolul respectiv o forma de tutelare a pacientilor mult mai bine structurata fata de alte tari comunitare iar aceest lucru, repet, imi da un sens de multumire, , sufleteasca, ,
O parte din articolele si postarile dumneavoastre descopar ca mi-au fost de folos, pe parcursul acestui an de cercetari, (la nivel de informatie), legate de psihiatrie si drept.
Acest lucru nu ma impiedica insa a va spune ca prin pozitia pe care o detineti (jurist), consider ca ar trebui sa nu va lispeasca capacitatea de moderare ale unor afirmatii pe care le faceti.
Nu aveti cum sa sti cu exactitatea declarata, daca eu am sau capacitate si bunavointa si nici daca am citit sau nu despre bioetica. Faptul ca ma limetez pe acest forum la anumite teme si aspecte nu poate fii dovada a unor calitati sau cunostinte.
Pornind de la certitudinea ca nu putem fii egali in cunostinte si capacitati, mi se pare mult mai rezonabil sa comentam anumite aspecte ale unor subiecte care ne intereseaza, intr-un mod cat mai simplu si modest, lasand astfel posibilitatea celor ce nu au aceleasi capacitati sau pregatiri, sa poata interveni cu propriile opinii.

Tind sa cred ca nu va refereati la mine cand catalogati psichiatri, buni sau prosti, doar pt. faptul ca nu mi-as fii permis sa afirm asa ceva, cred ca de la mine mai degraba i-as fii numit capabil sau incapabili si printre altele cei din Romania eu ii consider oricum superiori, fata de colegi lor de peste hotare.Este o confirmare valabila in toate domeniile, si nu este o noutate faptul ca medici romani au capacitati marite legate de acest context, poate din motive legate de pasiunea cu care isi exercita profesia, unul dintre cei mai importanti factori..
Cat despre criminalistica, se stie bine de ce se ocupa si prin ce metode si studii ajunge la rezultatele finale.
Daca va refereati la comentarea facuta cu privire la postatia lui Prozac, cred ca nu afirmati nimic de fapt, iar privita fraza sub forma de comentare nu are inteles, fraza respectiva.

Tind sa cred ca nu va refereati la mine cand catalogati psichiatri, buni sau prosti, doar pt. faptul ca nu mi-as fii permis sa afirm asa ceva, cred ca de la mine mai degraba i-as fii numit capabil sau incapabili si printre altele cei din Romania eu ii consider oricum superiori, fata de colegi lor de peste hotare.Este o confirmare valabila in toate domeniile, si nu este o noutate faptul ca medici romani au capacitati marite legate de acest context, poate din motive legate de pasiunea cu care isi exercita profesia, unul dintre cei mai importanti factori..
Cat despre criminalistica, se stie bine de ce se ocupa si prin ce metode si studii ajunge la rezultatele finale.
Daca va refereati la comentarea facuta cu privire la postatia lui Prozac, cred ca nu afirmati nimic de fapt, iar privita fraza sub forma de comentare nu are inteles.

Eu nu as cataloga psihiatri in buni sau mai putini buni.

Ei nu au de unde sa stie 100 % cu ce medicamente se simte bine fiecare dintre noi si cu care nu.

Depinde de noi sa avem rabdare si sa incercam pina gasim medicamentele potrivite, pentru ca apoi sa mergem sa le luam pe acelea.

Pasihiatri la care eu am fost au avut mare rabdare cu mine si am schimbat zeci de retete din cauza efectelor adverse la niste medicamente pe care nu le suportam.

Ma bucur acum ca m-am stabilizat.

Cu pace,

Clara

Doamna, crominologia e una, criminalistica e alta.Stupid people!

Pe acest topic n-o sa mai intru, pentru ca e indeajuns o somitate in domeniu, cum sunteti dumneavoastra.Doua ar fi prea mult...Bineinteles ca glumesc.Nu se poate asa, nu asa se face cercetare stiintifica...Faceti doar o cercetare birocratica si va luati prerogativele de eminenta cenusie in toate.Nu, asa chiar nu se poate discuta.Mai ales pe un topic ce are alt subiect!Sa inteleaga cine-o vrea ce vrea!

Ma inteb, ce va face sa credeti ca ma consider, , eminenta cenusie, , , chiar nu a-ti inteles aspectul postarilor mele si nici nu stiti in realitate care a fost si este aspectul asa numitei boli psichiatrice cu care a fost diagnosticat fiul meu, pt. a-mi replica prin aceea deducere eronata prin care constatati ca nu accept boala, diagnosticul si tratamentul careia a fost supus.
Am sa va descriu anumite aspecte legate de acest argument, dupa care chiar nu voi mai comenta pe topic, nefiind cel mai potrivit argumentului, dapa cum o spuneam acum cateva zile.

Plecand de la certitudinea ca orice medic da la sectia de urgenta a oricarui spital, care supune un pacient la anumite vizite sau analize medicale, are obligatia sa astepte raspunsurile elaborate de specialistul respectiv, inainte de a lua decizii de indrumare spre internare catre o anumita sectie.
Spun asta pt. ca in cazul nostru nu au fost indeplinite aceste conditii, inainte de internare, nu au asteptat nici rezultatul de la cardiologie si nici cel de la analizele urinei antidopping.
Nu au valutate nici pe parcursul internari.
Cu toate ca pacientul a acceptat internarea voluntara pe sectia de psichiatria, aceasta a fost transformata in obligatorie, imediat ce a cerut informatii cu privire la tratament si diagnostic.
Nu au avut bunovainta sa acorde informati nici rudelor apropiate si nici nu au demonstrat vreo forma minima de colaborare cu acestia, in vederea calmarii situatiei...
Dupa manifestari extrapiramidale in loc sa intrerupa tratamentul neuroletic cu Haloperidol, sau orice altul care ducea la aceleasi manifestari tinind cont de problemele cardiologice pe care le avea la intrarea in spital, au continuat cu Zyprex, Depakin, Akineton, Tranquirit...
La indoielile mele cu privire la diagnostic si tratament am fost agresata verbal si miia fost promis de directorul sectiei ca vor continua sa il tina cu forma obligatorie chiar si sase luni daca e necesar pt. a ajunge la diagnostic de schizofrenie.
Am reusit prin lupta dusa, datorita incertitudini pe care se bazeaza acest ram al medicinii, sa imi scot copilul din acel spital, doar datorita informatiei in domeniu.
A fost externat cu tulburare schizofreniforma, diagnostic care nu ar fii putut fii pus, tinind cont de durata de timp a manifestarii tulburarilor, care in cazul lui puteau avea cel putin alte doua cauze initiale, atit motivele cardiologice si criza sincopala avuta, cat si eventualul abuz de substanta psicogena care nu a fost verificat dupa anumite standarduri.
Toata situatia traita e logic ca a creat o forma de refuz total al existentei bolilor din domeniu, cel putin pt. mine, dar pot spune cu certitudine ca poate o cooperare din partea celor din domeniu ar fii dus la pareri contrare.
Am constatat personal ( iar prin asta nu am spus sau crezut, ca am descoperit America), ca in momentul in care stii sau detii informatie in domeniu, devii o problema medicilor care nu pot contrazice pe deplin anumite principii cu referinta.
Situatia in sine a produs acest efect si consider uman si logic expunerea unor teme de acest gen, care ar trebui mai degraba sa creeze o forma de dialog intre bolnavi, medici si familie, decat replici fara sens sau care subliniaza cu totul alte aspecte.
Gasesc in unele postari, o forma de modificare a subiectului principal, prin evidentieri care se suprapun elementului central prin distragerea atentiei cititorului, purtandul astfel spre inutile replici, nu neaparat declarate prin postare.
Voi deschide un topic pe aceasta tema, am mai spus iar acum chiar a sosit timpul sa nu mai dau replici aici.

Clara ce e cu mesajul privat

@ FilipMarius

Nu stiu la ce anume te referi. Nici nu am primit nici nu am trimis un mesaj privat in ultimele luni.

Sincera sa fiu nici nu prea stiu cum se face treaba asta. Adica sa trimit.

Mariela,
am citit o parte din postingurile dvs. Imi pare rau ca nu am putut participa la discutii; nu am fost in localitate ultima perioada.

Am inteles in mare ca va intereseaza aspectul legat de cauzalitate - asa cum o numiti dvs, PROBLEMA - de la care pleaca acest tip de boala.

Deoarece nu este o afectiune strict organica - sunt partial de acord ca mobilul bolii psihice este destul de complex, dar, ingrijoratator, necunoscut inca si din pacate ignorat de cei mai multi.

DORESC sa vin cu o explicatie: cand am postat subiectul acestui topic, nu am avut in vedere persoana Madalinei Manole - pe care dealtfel am indragit-o foarte mult - ci, cazul ei, fiind doar PRETEXTUL pt discutiile avizate intre specialisti si cei afectati de boala, cum sunt si eu.

Aceste discutii avand menirea de a aduce unele lamuriri in ce priveste particularitatile acestei boli -

Am suferit de o depresie majora oribila - putin spus ! - care mi-a afectat viata foarte mult in mod nepalcut; Nu am stiut decat in ultimul moment ca acele manifestari sunt datorate unei boli psihice, ca asa se pot manifesta unele depresii; la fel, am putut constata cat timp am fost spitalizata - ca sunt multe persoane, care sufera de aceasrta afectiune si nu realizeaza / NU CUNOSC realmente ca este vorba de domeniul psihic.
De aceea mi-am propus sa facem putina lumina in directia aceasta pt evita consecintele atat de grave ce pot surveni din lipsa de masuri potrivite.

ACEASTA A FOST INTENTIA MEA, cand am gandit aceste topic - si nu persoana Madalinei, a carei soarta o deplang - si nu e un caz singular, din pacate !

Iar formularea subiectului : DEPRESIE/ FATALITATE ? - ridica o alta problema, mai profunda, aceea, atinsa de Dl Pulberedestele pe un alt topic.

Sa fie boala aceasta cuprinsa in tabloul nostru genetic ca o predestinare trista imuabila ?

As vrea sa pot crede ca intradevar aceste tulburari sau, , boli, , au o parte a, , radacinii, , lor drept parte integranta al patrimoniului genetic iar o parte sa cred ca, , rasare, , asa fara nici un fel de, , insamantare, , dar din pacate sau, , per fortuna, , (noroc), nu pot crede.
Poate datorita faptului ca filozofind pe tema aceasta am tendinta de a aplica analizelor mele inainte de toate o logica pornind de la principii prestabilite cum ar fii cel al certitudinii.
Mai apoi ma intreb care este scopul final, tinand cont de faptul ca orice medicament este admis pe piata spre binele omenirii, deci tel final, , vindecarea, , , aplicand aceasi regula a certitudinii, rezultatele finale ale constatarii mele nu sant poziteve deloc, adica nu duc inspre a favoriza psihiatria in sine.
Daca ma gandesc la care sant cele mai bune strategi ale markentigului, posibile de aplicat in orice domeniu, as spune fara doar si poate, ca este foarte important sa faci publicitate unui orice articol, al face cunoscut prin medote strategice relationate produsului in sine, e important impactul social pe care il produce, iar mai apoi totul va venii de la sine.
Ce am vrut sa spun cu asta e simplu de inteles.
Atata timp cat se va trata o, , boala, , si nu o cauza a bolii in sine, simptomul sau semnele, , bolii, , vor putea trece, dar cauza in sine va ramane, producand cu timpul noi simptome si ca atare noi si noi, , tratamente, , care nu vor fii niciodata in masura sa readuca totul in limitele criteriilor de normalitate ale vindecarii.

Nenumarate sunt teoriile despre bolile psihice, dar recent neurobiologia a inceput sa explice rolul neurotransmitatorilor in originea unor boli si asa au aparut medicamente revolutionare, antidepresivele si antipsihoticele atipice, cu roluri multiple, unele dintre favorizand chiar si ameliorarea unor simptome mai generale:durerea, anorexia-nu neaparat de cauza nervoasa-chiar si alergia, in functie de neurotransmitatorii pe care actioneaza.De exemplu mirtazapina(numesc Remeronul pentru ca este realizat de niste minti luminate de la Organon), actioneaza si pe receptorii alfa si pe receptorii H1, lasand la o parte actiunea asupra recaptarii serotoninei si noradrenalinei-e un antidepresiv dual-si astfel are rol in cresterea poftei de mancare, combaterea insomniei si ameliorarea rapida si consistenta a depresiei.Eu l-as numi un medicament miraculos(cu recomandarea de a fi luat strict la indicatia medicului).Bineinteles ca are si marketingul rolul lui, traim intr-o societate cu multiple fatete, nu neg asta...Ei bine, va spun sincer ca nu am cunostinte de marketing, Dumneavoastra poate ca aveti si va e mai usor sa va exprimati si sa va argumentati ideile.
Probabil ca in curand, daca se va investi suficient in cercetarea psihiatrica sau mai bine zis in psihiofarmacologie, vor exista si tratamente care sa faca, de exemplu, curabila schizofrenia, o numesc pe aceasta, pentru ca este invalidanta si grea si de nesuportat.La ora actuala, tinand cont de descoperirile in neurobiologie si psihofarmacologie, unele boli, precum depresia, in conditiile in care tratamentul este condus corect si pe o perioada suficienta de timp, sunt perfect curabile.
In privinta schizofreniei, as putea zice-lasand la o parte stigmatuil bolii, pe care societatea il pune, sa fim constienti de asta, din nestiinta, din obscurantism uneori-ca, sub tratament bine condus, de un psihiatru destept sau bine pregatit, cum vreti, desi i-as zice pur si simplu destept, aceasta poate fi tinuta sub control, iar bolnavul poate deveni "normal", daca e cazul sa vorbim de normalitate si anormalitate(alte concepte delicate si greu de manuit).La ora actuala, din pacate, schizofrenia nu este curabila, dar repet, bolnavul se poate adapta, odata trecut episodul acut, in societate.Depinde de o infinitate de factori destinul unor asemenea persoane, dar tratamentul este absolut necesar.
Va doresc o seara placuta si va asigur de toata intelegerea mea!Cu bine!

Complimentele mele pt. articol, in sfarsit se poate dezbate tema cu o forma de replicare mult mai sociala si in acelasi timp reusiti sa scoateti in evidenta acele capacitati pe care la un moment dat le pusesem la indoiala.
Sant perfect de acord cu toate subiectele din ultima fraza expusa.
Am mai spus ca in Romania medici psichiatrii, ( dupa parerea mea), nu au deocamdata aceleasi modalitati de abordare a pacientului, precum colegii europeni.Spuneam ca apreciez acest lucru si tint sa cred ca se datoreaza atat profesionalitatii cat si respectului reciproc sau mai bine spus drepturilor de care mai beneficiaza pacientii la noi in tara.
Nu stiu exact cum funzioneaza in Romania sistemul medical, dar pot spune ca aici interesele sant destul de mari.
Nu mai exista spitale pt. asemenea boli, decat cele private sau acreditate de stat, oricw spital public are o sectie de psichiatrie cu n° limitat de locuri si durata de timp al internarii limitata prin lege, doar in vederea diagnostizari.Mai apoi se tinte a se efectua iinternari in case private de tratament sau in cazuri usore se trateaza la domiciliu cu prezentare lunara la CSM., unde se aplica tratamente, , depont, ,.
Cei ce refuza tratamentul sau incearca sa micsoreze dozele, pot fii luati cu forta de acasa si spitalizati, de medici sau politie.
Mi se pare ingrozitor, fara drept de apel si fara pic de respect uman.Toate acestea legat de conjunctura conceptului normalitate.
In paralel, acele, , minti luminate;, care decid criteriile de incadrare a normalitatii, sant cei ce au supus la vot aprobarea noului DSM editia V, o mare parte din acele minti sant inscrise pe lista de plata a salariatilor marilor fabrici de medicamente din domeniu, iar o mare parte beneficiaza da tot felul de subventii, platite de aceleasi case farmaceutice sub forma de conferinte.
Unele beneficii de acest gen, le au aici atat medici de familie cat si cei specializati, in masura prescrierilor si publicizarii prin diferentiare a unor produse fata de altele.
Din pacate, daca incerc sa elimin tot ce este indoiala din acesta ramura a stiintei pt. a gasii, , adevarul, , constat ca nu mai ramane nimic.doar cei ce incearca sa se adapteze.

Interesant cum unele principii si valori pot duce omul spre o stare psihologica de bine, in adevaratul sens al cuvantului.

Mersi pt. intelegere Pulberedestele! O zi buna!

Un sfat suferinzilor de depresie din Romania, nu blamati sistemul medical psihiatric de acolo, se poate si mai rau. Locuiesc d e 2 ani in Germania, dau piept cu o depresie mai veche accentuata de stabilirea mea aici, datorita declansarilor somatice ce acompaniaza aceasta boala mi-am inceput investigatiile prin medicul de familie, primele analize respectiv la sange sunt...aproximativ bune cu un vsh putin peste limita, colesterol si transaminaze marite si chiar si asa, medicul de familie a decretat cam din a doua vizita ca..."dvs aveti probleme psihice", tin sa precizez ca manifestarea mea de depresiv in tara straina si in cabinetul domniei sale era ceea de a fi trista, plansa si preocupata de vsh-ul mare si de faptul ca amandoi parintii au murit de cancer (mama inca traieste dar e in metastaza), deci..deloc impresionata, fara sa buna in balanta ca poate o boala inca nedepistata pana in prezent imi poate da acele stari, deci...Dumnezeu cu mila si ajutorul, in fond in El trebuie sa ne incredem, nu in oameni, fie ei si medici.