am 13 ani si cred ca sufar de o depresie...

salut...am mai apelat la voi cu o problema legata de genunchi si v-am urmat sfaturile si acum totul e bine...dar sufar de o alta problema, pe plan psihic.Odata cu faptu lca am crescut, am inceput sa vad ca lumea mea frumoasa, cu toate bune, se naruie.Am tot timpul o senzatie de durere, si vreau sa plang si cateodata ma gandesc la moarte ( desi pare ciudat si amuzant e adevarat ).Eu invat foarte bine, si acest lucru mi-a adus un nr. mai mare de prieteni...Dar, acum am inceput sa observ ca niciodata nu am avut o prietena adevarata ci toate s-au folosit de mine... In plus, anu ltrecut eram cea mai buna din clasa...toate bune, si anu lasta vinero fata noua, cu medii de 10 cu nu stiu cate premii nationale la olimpiade, si se schimba totul... sunt lasata in umbra, nu mai exist eu ci exista ea...( cel putin eu asa gandesc)...Dar lucrul care m-a doborat, si m-a motivat sa va scriu a fost ultimul meu rezultat... Acum cu perioada tezelor unice, am facut foarte multa pregatire pentru lb.romana si am ajuns epuizata psihic..in fine dupa mutle saptamani, dau tea, totul bine pana cand se afiseaza rezultatele...Am luat 8:50, nota mare ati crede, dar eu eram oarecum surprinsa pentru ca am facut totul bine si am aflat azi ca am luat nota respectiva pentru ca baremul dupa care s-a corectat in tara este gresit... da am inteles dar cum de s-au luat note de 10..raspuns : pentru ca au corectat profesori diferiti..unii, mai neexperimentati, vazand o teza banala, au pus 10, si altii foarte experimentati, au scazut si la cea mai mica greseala...si noi in clasa, destu lde suparati na...ne obisnuiam cu ideea.. dar in fiecare zi..de 3-4 zile incoace..fiecare profesor ma critica ne critica ca de ce nu am facut destu lde bine ca respectivele persoane ce au luat note mai mari si de ce ele au putu si noi nu...si ne-au spus ca nu am invatat destul..spunetimi...eu ce sa mai zic dupa atatea saptamani de epuizare si de invatat si de. credetima...eram in stare sa ma arunc i nfata unui tir...si poate vi se pare ciudat si comic dar eu asa simt... nimanui nui mai pasa de mine in weekanduri, in timpul liber, nimeni nu suna...si asa-zisii prieteni vor sfaturi dar nu mi le dau inapoi...

am uitat sa va spun ceva... la mine in familie se intampla ceva grav..adica tata e indiferent la ce se intampla..nu-i apsa...problema mai grava e ca mama se ia dupa el..pe ea o iubesc cel mai mult si mi-e foarte greu sa vad cu mse transforma si cum da in gol...pentru ca o pers. ca el nu merita...dar...stie ca mi-e rau, stie ce simt dar azi de exemplu nu se grabeste sa vina acasa..si sunt sigura ca va veni cu scuza ca a sta cu tata la carti...( el care 4 zile din 7 vine pe la 10-11, poate mai tarziu, acasa )

In primul rand da-mi voie sa te felicit pt curajul de a cere ajutor si a-ti impartasi problemele cu altii...ceea ce crede-ma este lucru mare!!Poate o sa-ti par un pic cam dur dar ceea ce descrii tu aici sunt copilarii sunt nimicuri pe langa greul ce te asteapta in viata.Chiar daca la vremea asta problemele tale par atat de grave si ai impresia ca nu pot fi deapasite ai sa vezi cu cata usurinta le uiti daca faci ceea ce trebuie.In primul rand sa stii tu ca viata nu este atat stabila pe cat crezi tu...in sensul ca nu o sa poti in permanenta sa fii elevul perfect sa ai numai note de 10 sa te laude toata lumea, In permanenta vor fi oameni dusmanosi invidiosi care chiar daca ai face totul perfect vor zice ca esti o nebuna o fraera o tocilara si alte apelative pe care nu cred ca ti le doresti.Eu nu zic acum sa nu mai inveti sau sa renunti la dorinta de a fi mai bun de a te perfectiona, Dar ai mare grija la ceea ce faci.nu te izola intr-o lume idilica o lume plina de iluzii in care traiesti singura doar tu cu mandria si cu realizarile tale pe care doar tu le apreciezi.Si ce daca ai luat niste note mai mici...si ce daca ai momente cand profesorii te critica ???asta nu ar trebui decat sa te ajute...sa te faca sa le demonstrezi ca nu au dreptate.Si nu asculta de "gura lumii" pt ca este rea si te da de-o parte doar pt faptul ca vrei sa faci ceva in viata.Si inca ceva a fi fericit nu inseamna a fi premianta la scoala.sunt multe lucruri care fac un om fericit.nu uita de credinta in Dumnezeu, nu uita de prieteni chiar daca uneori te mai dezamagesc caci prieteniile la aceasta varsta vin si dispar...nu dispera si nu uita ca esti in perioada adolescentei cand este extraordinar de frumos.dar exista si anumite riscuri.Nu lasa sa treaca acesti ani minunati pe langa tine...bucura-te de persoanele care te plac si te apreciaza si nu-ti amara viata pt cei kre te urasc.Iti doresc mult succes si dak vrei sa mai dicutam poti oricand sa imi spui
-
sanatate multa

Scumpa mea, sa nu te mai gandesti niciodata la moarte, asta este cel mai grav lucru la care te poti gandi.
Nu te mai surmena si cu invatatul asta, in viata nu iesi cu diploma in frunte, nu trebuie sa fii prima. Si eu am trecut prin astea, si eu invatam bine aveam si eu ca toti copiii un fel de orgoliu copilaresc, care nu este de condamnat dat fiind lipsa de experienta.
Odihneste-te si nu te mai gandi la nenorociri de astea ca moartea.
E pacat, dumnezeu o sa te ajute, copilas, viata este un dar mare, ai toata viata inainte.
Fii cuminte si nu uita ca parintii tai te iubesc dar poate sunt ocupati, trebuie sa castige o paine.
Cat despre prietene, nu e obligatoriu sa ai multe, este suficient sa ai una si buna.
te pup si fii cuminte.

Din descrierile tale nu reiese o depresie cu numai o suparare.
La scoala nu aveti un psiholog sau un prof mai de gashca cu care sa poti discuta aceste suparari?

Faptul ca a venit o colega noua si cu rezultate bune, pai pentru mine asta kiar ar fi un motiv de bucurie si de concurenta:)
Ai acum cu cine concura pe bune!!!!
Cu siguranta te-ai tot saturat sa fi pana anul aceasta cea mai buna si sa simti ca nu ai cu cine concura.
Ei, de acum e momentul!
Eu asa vad lucrurile...
Ah, si faza cu prietenii, aici e o "buba mare" la orice varsta !
Rar gasesti prieteni cu adevarat, obisnuiteste-te cu asta, eu in ultima vreme am incetat sa mai caut adevarati prieteni si totusi traiesc, ma simt bine, ma rog cat se poate, si imi vad de ale mele ;)
Numai bine iti doresc!

Buna, Mada! Dupa parerea mea, singurul lucru care reiese clar din mesajul tau este ca tu, cea obisnuita sa fii mereu in centrul atentiei, invidiata poate de ceilalti(lucru care nu ti-a displacut), te-ai vazut dintr-o data eclipsata de acea colega noua...Din acest motiv stupid toata lumea ta s-a naruit...Cred ca ar trebui sa accepti si criticile, sa le privesti ca pe ceva constructiv, nu mereu avem parte numai de laude.
Sper ca nu te-a deranjat prea mult sinceritatea mea. Iti doresc mult succes si.copilarie placuta in continuare (la propriu).

Cristina, nu scred ca in cazul ei problema este de orgoliu si de eclipsare, astea sunt duar pretexte, ea traverseaza o perioada mai dificila.
Mada, menajeaza-ti nervii cat poti, mai ai nevoie de ei.
Nu zice nimeni sa nu mai inveti dar nu trebuie sa fii prima neaparat, nu cu asta ramai in viata.
Problema ta merita discutata cu un psiholog al scolii sau chiar cu parintii tai, nu te lasa prada deznadejdii, tu ca si oricare om ai un inger pazitor care te apara de rele.
Fii senina si invata sa zici " ce daca..."
Sarbatori fericite!