Încurajează-l pe micul artist!

Încurajează-l pe micul artist!
By : controlmed | February 28, 2013
Comments(0)
Autor: STELUTA INDREICopilul meu este fascinat de acuarele, culori, ima­gini. Puştiului meu îi pla­ce să modeleze plastilina. Fetiţa mea cântă şi dansează imitând la perfecţie vedeta preferată. Copilul meu inventează povestioare năstruşnice şi personaje trăsnite. Este normal ca fiecare copil să-şi manifeste imaginaţia şi creativitatea. Pentru că fiecare copil se naşte cu această capacitate de a crea sau de a descoperi idei, obiecte, lucruri noi. Aflaţi în continuare cum trebuie să-l încurajaţi pe micul artist pentru a-şi dezvolta creativitatea.Dacă nu ar fi curios, creativ, inventiv, puiul de om nu ar reuşi să se desprindă din mediul protector al familiei pentru a cunoaşte lumea înconjurătoare. Prin joc - prima formă de creativitate - copilul descoperă lumea. Imaginaţia lui nu cunoaşte limite. Tocmai de aceea copilăria este magică. Copiii creativi văd lumea într-o infinitate de aventuri, se imaginează cu uşurinţă prinţi, prinţese, eroi cu puteri supranaturale. Din păcate, această creativitate înnăscută se pierde pe măsură ce copilul creşte şi este influenţat de factorii de mediu. Cum pre­zervăm spiritul creativ al copilului? Cum îl încurajăm pentru a-şi dezvolta creativitatea? Cum ştim că are talent la muzică sau la pictură?Psihologul clinician Ioana Panculescu, de la Clinica Control Med, ne oferă sfaturile de care avem nevoie pentru a stimula capacitatea de creaţie a copilului.De la plâns la joc Impulsul creativ este prezent din primele luni de viaţă ale puiului de om, spune psihologul Ioana Panculescu citându-l pe pediatrul şi psihanalistul D.W. Winnicott. El susţine că bebeluşul îşi prelungeşte plânsul pentru a se bucura de un sunet muzical. Cel mai indicat este ca acest sunet muzical să fie cântecul de leagăn al mamei.Jocul este prima manifestare a creativităţii copilului. "Copilul sănătosare mereu chef de joacă şi îşi exprimă creativitatea spontan. Jocul este un proces creativ", afirmă psihologul Ioana Panculescu. Copilul îi "spune" în felul lui părintelui ce aptitudini are, ce activitate îi place. Un copil poate sta minute în şir în faţa unei planşe de pictură şi ne vom da seama că îi place această activitate. Altul poate imita un dans pe care l-a văzut la televizor şi ne vom da seama că are aptitudinide dansator. Multora le place să asculte şi să inventeze poveşti, să joace roluri. Copilul interesat de o anumită activitate poate petrece ore în şir pictând, cântând sau dansând fără să se plictisească sau să obosească. Important este ca părintele să fie receptiv, să încurajeze libertatea de expresie şi să nu impună reguli în manifestarea creativităţii copilului.Lasă-l să aleagăO greşeală pe care o fac adesea părinţii este să aleagă în locul copilului domeniul în care vor ca acesta să îşi manifeste creativitatea.Copilul trebuie lăsat pur şi simplu să încerce, să nu fie forţat, să nui se impună cursuri de pian, de balet, de pictură, de limbi străine etc. Dacă îi va plăcea pictura, de exemplu, va continua, va cere singur să meargă la cursul respectiv, dacă nu-i va plăcea... va încerca altceva. Exact acest "a încerca altceva" trebuie respectat. Apoi copilulare nevoie să vadă, să audă, să comunice cu alţi copii care au aceeaşi activitate preferată. De aceea este bine să fie lăsat să-şi exprime creativitatea împreună cu alţi copii. Aşadar, cursurile de pictură, de muzică, de balet sau de modelaj organizate în cadrul grădiniţelor şi şcolilor sunt benefice atât timp cât copilul este de acord cu activitatea respectivă şi o face cu plăcere, consideră psihologul Ioana Panculescu.Dar creativitatea copilului nu se limitează doar la aceste cursuri, el îşi doreşte să vorbească împreună cu părinţii, bunicii, persoanele apropiate despre pasiunea lui. Este bine să fie încurajate aceste discuţii şi să i se răspundă la întrebări. De asemenea, trebuie lăsat săîşi exprime şi acasă ideile creatoare. I se poate amenaja un spaţiu de lucru pentru pictură sau pentru orice activitate artistică.Încrederea în sineCea mai importantă încurajare pe care părintele i-o poate oferi copilului este dezvoltarea încrederii în sine. În opinia psihologului Ioana Panculescu, "copilului îi trebuie recunoscute meritele de către părinţi. Persoanele importante din viaţa copilului contribuie la construirea imaginii de sine. Micii artişti nu trebuie criticaţi, ci maidegrabă lăudaţi. Atenţie! Copiii sunt fiinţe în formare, care devin ce li se spune că sunt". Părinţii ai căror copii au înclinaţii artistice nutrebuie să stabilească ţinte prea înalte. Nu vă aşteptaţi ca micul pianist să câştige con­cursuri după concursuri sau micuţa pictoriţă să aibă deja o expoziţie personală. Mai potrivit ar fi să lăsaţi lucrurile în voia lor, iar simplul sentiment pe care vi-l dă copilul atunci când face ceea ce-i place foarte mult să fie mai mare decât dorinţa de a obţine un rezultat anume. Dacă reuşiţi să vă bucuraţi împreună cu propriul copil de ceea ce face şi să fiţi încântaţi de creaţiile lui e omare realizare, spune specialistul nostru.JOCURI. JUCĂRII. Copiii nu au nevoie de jucării prea sofisticate. Ei nu trebuie să stea ca la spectacol în timp ce o jucărie de ultima generaţiese desfăşoară sub ochii lor. Din păcate, majoritatea jucăriilor modernenu îi permit copilului să-şi exercite imaginaţia. De exemplu, superpăpuşile care impresionează fetiţele prin capacitatea lor de a vorbi sau de a se mişca limitează variantele de joc. Dacă vreţi să-i stimulaţi imaginaţia fetiţei, este mai bine să-i oferiţi o păpuşă simplă, care îi va da ocazia să inventeze propriul dialog, să creeze noisituaţii de joc şi să nu se limiteze la cele impuse de compania care a produs jucăria.Cu cât jucăria este mai simplă, cu atât copilul îşi va pune mintea la contribuţie mai mult. Dintre jucăriile care stimulează gândirea, imaginaţia şi creativitatea copiilor, psihologul Ioana Panculescu aminteşte: jocurile de construcţii, figurinele, cuburile, seturile care imită activităţi umane reale (bucătării în miniatură;), materiale: hârtie, cartoane, abţibilturi, plastilină, cretă, acuarele, nasturi, textile, boabe de cereale.Factori care ÎmpiedicÃ¥ ­manifestarea creativitÃ¥ţii:n) Frustrarea - un copil frustrat, lipsit de încredere în sine, izolat nu îşi poate manifesta liber creativitatea.n) Modul de realizare a procesului de învăţare - punerea accentului pe memorare şi pe sistemul de evaluare prin notare sunt în defavoarea creativităţii.n) Comportamentul cadrelor didactice - exigenţa şi rigiditatea pot inhiba imaginaţia copiilor. n) Familia - părinţii care impun prea multe reguli sau care aleg în locul copiilor nu fac decât să îngrădească gândirea şi comportamentul acestora.A FI CREATIV. În cartea "Joc şi realitate", pediatrul şi psihanalistul englez D.W. Winnicott, fondatorul psihanalizei copilului, susţine că o abordare creativă a lumii este ceea ce face ca viaţa să merite trăită: "Indivizii trăiesc fie în mod creativ şi au sentimentul că viaţa merită trăită, fie nu pot trăi în mod creativ şi se îndoiesc cu privire la valoarea vieţii". Oamenii creativi au un spirit liber, sunt nonconformişti, intuitivi şi originali, sunt dispuşi să-şi asume riscuri. A fi creativ înseamnă a avea mai multe şanse de a reuşi în planprofesio­nal, social şi personal. Iată de ce este bine să le oferiţi copiilor şansa de a-şi exprima ideile, dorinţele, înclinaţia către o activitate artistică.Sfatul psihologuluiAceasta este dorinţa oricărui părinte: să aibă un copil ta­lentat. Dar psihologul Ioana Panculescu ne aminteşte că fiecare copil are o istorie personală şi un mediu familial pe care l-a perceput în felul lui şi, în funcţie de acesta, şi-a dezvoltat mai mult sau mai puţin creativitatea. Nu toţi co­piii sunt la fel de creativi sau la fel de talentaţi. De aceea, copiii nu trebuie forţaţi să facă ceea ce nu le place. Ei trebuieîntrebaţi ce preferă şi să li se respecte dorinţa. Psihologul nostru lerecomandă părinţilor să comunice cu copiii lor şi să le adreseze întrebări ca parte dintr-un joc. De exemplu: Ce vrei să te faci când veifi mare?, Ce admiri cel mai mult la mama, la tata?, Ce nu-ţi place la mama, la tata?, Ce personaje îţi plac? etc. Dacă au înclinaţii artistice, copiii înşişi vor pune în evidenţă asta. Făcând astfel de exerciţii, copiii îşi vor da seama ce anume le place. Chiar dacă dau răspunsuri diferite, în căpşorul lor se va crea în timp ideea de a fi ceea ce vor ei să fie, nu ceea ce îşi doresc părinţii.r content goes here...