Infertilitate.Probleme cu concepție.Psihologia.

Am fost cu soțul meu în diferite clinici și am încercat de multe ori FIV, toate încercările s-au încheiat fără rezultat. De fiecare dată. După ultima încercare medicul a sugerat surogatul. Fără alternative. M-a trimis acasă să vorbesc cu soțul meu și să i-au o decizie. După ceva timp, am venit din nou la Kiev, dar deja împreună. Acasă am studiat cu atenție contractul și l-am semnat chiar înainte de sosire online. Au existat multe îndoieli, îi spuneam soțului că pot să-i ofer divorț. Dorel a spus fără ezitare că surogatul este o opțiune excelentă și că nu înțelege de ce îmi puneam sănătatea într-un astfel de risc cu toate încercările mele de a concepe. Această decizie i-a venit atât de ușor încât am încetat să mă simt inferior. Am venit împreună la medicul Trisco pentru a afla cum se va întâmplă totul în continuare şi deasemenea mult am vorbit cu mănăgerul de suportare. Căutam să găsesc informații pe site-uri despre cupluri care au trecut printr-o astfel de experiență. Am văzut multe publicități despre surogat și mai multe articole chiar de groază. Am decis că va fi mai bine să nu mai caut. Și acesta a fost un pas potrivit, deoarece chiar și fără aceasta erau o mulțime de temeri.

Cea mai dificilă perioadă pentru mine a fost stimularea hormonală. Dormeam mult, simțeam greață, m-am acoperit cu o erupție și m-am îngrășat cu 12 kilograme. În acea perioadă, am fost chinuită de diferite temeri. Cred că cea mai bună decizie în timpul sarcinii a fost să nu comunicăm direct cu mama surogat. Primeam de la clinică informație despre starea copilului în fiecare lună. Eram liniștită totul mergea bine.

Am întâlnit-o pe mama surogat deja la naștere. Când s-a născut fiica noastră am plâns. După ce am tăiat cordonul ombilical am pus copilul pe pieptul soțului meu. Iubirea pe care am simțit-o când a născut copilul meu, este unul dintre cele mai puternice sentimente pe care le-am trăit în viața mea. Ceea ce a făcut ea pentru noi este de neprețuit.

Bebelușul a fost alături de noi din momentul nașterii. --------* a făcut tot ce este necesar și am rezolvat cu ușurință și rapid documentele. Numai noi am fost înscriși în certificatul de naștere. Mă temeam că nu am să pot iubi fiica imediat. Nu știam dacă instinctul meu matern se va trezi. Dar dragostea absolută s-a întâmplat imediat ce am văzut-o pe Mia. Acum, când are cinci luni, văd cum sentimentele mele față de ea devin doar mai puternici.

Întrebarea mea către Dvs. este dacă vor exista consecințe psihologice pentru copilul meu de la despărțirea cu mama surogat?

(*modificat de admin)