Psihoterapie: tot ce se intampla, se intampla cu un scop

Asta ma face si pe mine sa merg mai departe ! Cred ca totul are un scop final, desi in momentul acesta ma simt sfarsita, nedumerita, ranita, poate si vinovata! Sunt in pragul unui divort ( divort oarecum asteptat ) un divort insa nedorit. Relatia noastra devenise toxica. Am iubit din tot sufletul meu un barbat care a fost totul pentru mine si alaturi de care mi-am dorit o familie fericita. Parintii mei au divortat cand eu aveam 2 ani si am crescut cu dorinta de a avea o familie ( poate trauma psihica din copilarie a dus la ce s-a intamplat in casnicia mea -nu stiu ). Am parasit locul in care m-am nascut, pe mama mea, pe bunica mea care era bolnava. Am taiat in inima mea singura cu cutitul durerii fiind sigura ca familia, dragostea inseamna scarificii. Am mers inanite alaturi de iubirea mea, de viitorul meu :( Sotul meu o data ajuns 'acasa' s-a schimbat total. Famila lui erau acum: parintii, fratii iar eu eram doar acceptata ca sotie a lui. Am trecut prin momente extrem de grele...am ramas insarcinata cu prima fetita si nu am primit nici macar felicitari din partea' familiei' asta pt ca: 'asa sunt ei mai reci'-asa mi-a spus sotul. A inceput incetul cu incetul furtuna chinezeasca...Sotul meu a deschis o firma de materiale de constructii ca a doua preocupare. A fost extrem de entuziasmat pt ca asta este dorinta lui sa progreseze, sa prospere. Firmaan fost pe numele meu pt ca avea functie publica si nu o putea face pe numele lui. L-am sprijinit entuziasmata desi eram din ce in ce mai singura. Eu ramaneam cu copilul si cu treburile casnice. Toate deciziile le-a luat singur niciodata nu m-a consultat si chiar daca ma consulta era fictiv...firma a falimentat si famila mea o data cu ea. Eu nu mi-am parasit locul de munca pt ca era singurul loc in care eram 'eu'( poate ar fi mers daca eu ma implicam mai mult -mi-a reprosat soacra). Am fost acuzata insa de parintii lui ca femeia 'e gatul ' si eu ar fi trebuit sa il opresc sa faca acea firma. Am inchis ochii ( cu dorinta nesanatoasa de a merge mai departe ). Am nascut a doua fetita iar dupa trei luni am gasit in telefonul sotului meu mesaje catre o alta femeie. S-a prabusit cerul pe mine, am simtit ca o sa mor ! Cu o fetita de 3 ani si cu inca o fetita in burtica, cu datori imense si singura.Ce sa fac ? Viata insa nu s-a oprit aici. Am nascut fetita si am aflat apoi ca mama este diagnosticata cu cancer la san. Numai Dumnezeu a fost alaturi de mine...momentele nu vi le pot descrie in cuvinte. Am plecat cu fetele la mama si am operat-o am stat departe de casa cu doi copii mci si cu mama bolnava 6 luni. Aici am facut eu greseala de a-i cere sotului meu sa ne mutam inapoi in Bucuresti ( orasul natal ) pentru a o ajuta pe mama si a vedea daca putem sa reusim mai multe decat in orasul lui. Am vorbit impreuna sa se mute cu serviciul, sa castigam mai bine. Mi-a zis ca se va muta pt fete. Dupa 2 zile m-a sunat si mi-a spus ca nu poate sa faca lucrul asta si sa iau ce decizie vreau...Am simtit ca paralizez, am trecut prin niste stari...I-am zis ca divortez, ca o sa raman cu copii la Bucuresti ca este un om de nimic :( Nu gandeam insa asta si din nou am cedat din cauza caracterului meu slab. M-am intors acasa cu fetele :( Intoarcerea mea a fost un calvar...un an de zile tipete, urlete, acuzatii ca mi-am batut joc de el, de sentimentele lui m-a pus sa dorm in camera separata ca pana la urma sa imi recunoasca ca are o relatie cu o persoana plina de viata care este langa el iar eu nu am stiut sa fiu langa el si sa il sprijin cu adevarat in momentele grele...Sunt socata dar realista, stiu ca slabiciunea mea a primit ce merita ! ! Problema este ce simt acum: starile prin care trec precum furia, nervozitatea, nelinistea, spasmul, plansul...toate afecteaza relatia mea cu fetele ! Ce sa fac ?Am nevoie sa stiu o parere ! Stiu ca eu sunt vinovata ca am gresit dar l-am iubit imens de mult si poate nu am stiut sa i-o arat ! Ce sa fac ?!!!!

Doamne, cum sunt barbatii astia.cine i-o fi inventat cu atatea erori de fabricatie?!

Ehee, Dumnezeu, Dragutul, in atotstiinta Lui, stie El ce face, cum face, unde face si de ce face.
Nimic nu este intamplator. Einstein spunea ca, citez: coincidenta este modul prin care Dumnezeu actioneaza in anonimat. Dumnezeu luicreaza clipa de clipa, prin oameni, ingeri, intamplari, coincidente, evenimente. Toate lucreaza spre binele omului...

Dumnezeu lucreaza in viata oamenilor, astfel incat, daca se lasa in voia Lui, vor iesi la liman si vor dainui in Lumina. Cineva spunea ca suferinta ingaduita de Dumnezeu in viata omului este modalitatea prin care viata il obliga pe om sa evolueze, sa se transforme in bine, sa inteleaga ca el este o fiinta cereasca, care are ca finalitate Cerul, viata in vesnica fericire din rai.