Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Bine punctat!

Mneata

Ce faceti?

Asta cu stigmatul, va mai dura mult timp de aici incolo si cred ca porneste, cel mai probabil de la lipsa de educatie/de informare.

Multa vreme am luptat cu acest stigmat, in sensul ca daca prin apropiati, colegi la serviciu se discuta despre acest aspect, incercam sa am un punct de vedere diferit, tinand partea celui blonav.
Din pacate, concluzia ramanea aceeasi, cei bolnavi psihici trebuiesc inlaturati, indepartati din societate si in mod clar reprezinta un pericol public.
Vorbim aici de oameni cu pregatire superioara, unii cu functii de conducere.

Concluzia, ne vedem de treaba, ne concentram pe vindecare, boala noastra este un lucru care ne priveste personal si nu face obiectul unei discutii "intre colegi".

Cu prietenii, desigur pot exista prietenii frumoase, de incredere si atunci este altceva.

Eu sunt bine, am avut un concediul extrem de frumos, Slava Domnului, familia mi-e bine, iar TOCul si anxietatea au stat departe de mine.

Inca, mai am stari de iritabilitate, dar banuim (dr meu) ca provine de la modificarile hormonale specifice.

Voi?

Prozac,
imi pare bine ca TOC-ul nu si-a mai aratat coltii, cred ca esti pe drumul cel bun si sper sa ai cat mai multe vacante frumoase si linistite, ca sa-l alunge definitiv...
Stigma este atata de mare, incat pana si personalul medical este atins, in sensul ca are o atitudine ostila si subiectiva, nefondata si contrara bunului simt medical, atunci cand un pacient/coleg este internat sau se prezinta la un consult in alta specialitate fata de cea psihiatrica sau un coleg sufera de o tulburare-nu de o boala!-psihica...
Fiind nevoit sa prezint certificatele de concediu medical, bineinteles ca a aflat toata lumea, dar ce sa le fac, asta este situatia la acest moment si in Romania.
Va mai trece multa apa pe Dunare pana cand se va schimba ceva in mentalitatea romanilor, oricum vom sti sigur ca asa este, cand vom vedea un articol la superlativ pe acest subiect in New York Times!
Eu sunt bine, m-a lasat de ceva zile sevrajul, e drept ca a durat aproape o luna, dar a meritat din plin sa renunt la anxioliticele benzodiazepinice(in paralel, am scapat de cele mai multe din simptomele TOC si ale depresiei, Slava Domnului!), iar pentru sabia cu doua taisuri a benzodiazepinelor depun marturie aici...

Buna Prozac!
Bine ai revenit din vacanta si bravo tie ca ai stat departe de anxietati.
Eu intre timp am renuntat la antipsihoticul seroquel dupa ce l-am luat aproximativ o saptamana, era prea puternic pentru mine, si ma simteam sedata rau si asta in situatia in care nu ajunsesem inca la doza maxima prescrisa (luam progresiv).
De luna viitoare incerc cu psihoterapia, am de gand sa rezolv definitiv problema asta si sa scap si de luat medicamente.
In momentul de fata sunt oarecum refractara la reusita psihoterapiei dar incerc sa ma schimb si sa ii dau o sansa, vom vedea.
Pup!

Katalyna,

Orice trebuie incercat, orice si trebuie pornit la drum cu incredere.
Pina la urma suntem unici si fiecare dintre noi reactionam diferit.

Tu, de ce nu, este posibil sa te ajute extrem de mult psihoterapia.
Am ajuns la concluzia ca trebuie incercata cu incredere orice solutie, doar nu bat toba deja americanii ca terapia cognitiv comportamentala functioneaza extrem de bine in OCD.

Este posibil sa ai o sensibilitate mai pronuntata, ca si mine, si sa nu tolerezi neurolepticele. Poate ca e mai bine!

Pup

Prozac

Buna seara,
Olandezul reapaare printre vo cu drag si doi si vreau sa va tin la curent cu experientele mele vis a vis de aceasta boala
Am fost toc free 1 an si 9 luni fiind pe 40 mg seroxat zi si dup a perioada stresanta si destul de lunga iar au aparut starile Acum trebuie sa urc de la 40 mg la 50 si sa vad cum o fi.Azi am luat pt prima data 0.05 mg de xanas si mi-a facut f. bine mi-a scazut anxietatea simtitor
Deci de aceasta boala nu se scapa fratilor e un scai Asa cum v-am mai spus in postarile mele anterioare
am fost aproape si 3 ani toc free.
Deci o noua recadere care nu ma asteptam sa mai fie sub 40 mg zi
Va pup si astept comentariile voastre cu mult interes
Olandezul

Buna colegu'!
Si eu tot seroxat iau, dar 60 ca sunt mai la inceput.
Pentru noapte, nu iau nimic si se cunoaste ca nu prea dorm, si ma trezesc obosita. Poate si de aici starile de toc.
Am incercat si seroquel (la indicatiile dr desigur), dar nu am putut sa il suport.
Ai dreptate, nu scapam pentru ca avem niste setari in creierash pe care nu le putem modifica decat cu ajutorul unui psiholog bun (dar si costisitor in acelasi timp). Sunt din ce in ce mai convinsa ca asta e rezolvarea.
Astept cu nerabdare salariul din septembrie (ca pe cel de august l-am ros tot), sa incerc si metoda asta, ca m-am saturat sa ma bantuie obsesiile toata ziua prin cap (si compulsiile totodata).
Tu ai incercat?

Buna Katalina,
Am facut psihoterapie vreo jumatate de an in 2002 dar nu am avut nici un rezultat palpabil adk sa pot spune mi-am revenit dupa aceste sedinte
Ceea ce ma ajutat a fost sa invat ceea ce este TOC--UL si sa il accept
s-au sa ma accept pe mine cu aceasta tulburare.
As vrea saa fac o psihoterapie cu un terapeut performanr dar nu stiu ce sa zic sint in dilama.
La mine patronul este asa POT fii ani intregi de Toc free sub tratament si deodata bum ma rezesc cu fiara me nine
Bine dupa anumite perioade stresante si factori externi de stres

Auch! Asta nu e bine. Ca nu a avut rezultat psihoterapia. Eu pusesem baza pe asta...mie mi-a recomandat dr mea psihiatra pe psiholoaga, fac un fel de echipa. Poate o fi buna, nu stiu ce sa cred, dar o sa revin asupra subiectului.
Tie din aceasta cauza nu ti-a trecut toc-ul, e clar, psihoterapia nu a fost de calitate.
Dar cu seroxatul cum te simti? Eu iau 2 pastile dimineata, dupa ce mananc, iar efectul e ca ma ia somnul in autobuz pana la metrou (sunt 13 statii), si simt cum adorm...

Katalyna, dar de ce nu iei seroxatul seara daca dimineata iti da asa o somnolenta?
Vorbeste cu medicul tau, de obicei asa se procedeaza.

Incep si eu terapia saptamana viitoare:) Va tin la curent ce si cum merge.

Prozac, chiar te rog sa ne tii la curent cu psihoterapia, sper numai sa nu te restrictioneze si pe tine cu intratul pe forumuri, majoritatea asa procedeaza.
Am vb in legatura cu somnolenta, mi-a zis sa iau cate una dimineata una dupa amiaza si una pana in ora 6, dar seara exclus ca da insomnii (?!)..

Katalyna, ti-am trimis PM.

Si eu, acum.

Bravo Prozac,
Hai sa redevenim din nou ceea ce am fost o gasca unita si sa ne scriem din nou despre ce experiente bune sau rele avem.
Eu sa zic ca sunt astazi ok dar datorita xanaxului de 0.5. Ca altfel anxietatea incepe sa-si arate coltii zilinic de la recadere.
Nu stiu toti spun incearca si nu baga anxietatea in seama si tine-te ocupat dar aproape imbosibil ca te agita starile astea si nu te poti concentra pe altceva pina nu trec
Voi pute-ti si dk da cum?
Olandezul

Buna,
Asa se vede din afara, ca si cand am fi niste oameni slabi care nu ne putem autocontrola, numai cine trece prin asta intelege ce se intampla, de fapt. Si chiar si eu ma mir de mine ca nu pot sa ignor anxietatea, am vb si cu dr pe tema asta si mi-a confirmat banuiala, ca atunci cand se manifesta toc, nu prea poti sa te controlezi.
Totusi, cu tehnici de relaxare sau alt tip de tehnici sunt aproape convinsa ca poti sa preiei controlul asupra ta, pe tine nu te-a ajutat treaba asta cat ai facut psihoterapie?

Draga Katalyna,
Ce sa-ti spun eu cu psihoterapia nu am avut rezultate clare de inbunatatire a starilor.Iar dk nu lucrezi constant la exercitiile de relax totul e degeaba.
Am inteles cit de cit ce se intimpla cu aceasta tulburare
Azi anxietatea a fost t ok nu am fost nevoit sa iau xanax dar am avut o stare de sictir generala in suflet amestecata cu depresie de nu i-ti vine a crede..Infecta boala de dus pe linga toate celelalte probleme ale vietii.
Spune-mi mai multe despre tine de cins te supara ce cum???
Olandezul

Buna,
E un pic ciudata povestea mea, m-a obsedat din adolescenta aspectul exterior, dar nu intr-atat cat ma obsedeaza acum. Desi din exterior par un om normal, eu insist pe unele chestii sa le corectez, cum ar fi greutatea, parul.
Si corectez, si corectez si iar corectez, iar nemultumirea ramane..am dat in toc, si nu imi trece.Singura speranta e psihoterapia, altfel nu am cum sa ma resetez, cand zic ca am scapat, dupa cateva zile de toc free, se intoarce si ma loveste...
Ca si tine, iau seroxat dar de 60 mg, doza maxima, in afara de faptul ca imi da o stare de liniste, de toc nu m-a scapat.
Cam asta ar fi, pe tine ce te supara?

Buna,
Pe mine m-a luat din oala la aproape 16 ani deci de la 25 de ani cu atac de panica, depresie si obsesia frica de a le face ceva rau persoanelor iubite.Dar multumesc lui D-zeu am avut si ani buni Raul adevarat m-a luat din 2002 dupa o perioada stresanta de lucru si de atunci iau si seroxat deeci de aproape 11 ani In acest rastimp am avut si ani buni de toc free

Aoleu, nasol, pe mine m-a scutit pana cand am nascut (la 30 ani).Pe urma s-a declansat anxietatea o data cu problemele care le-am avut cu fetiza mea, iar de un an cu toc (acum am 36), cred ca sunt norocoasa, am putut sa invat in facultate linistita, si o buna perioada dupa nu am avut probleme. Seroxatul il iau din martie anul asta.
Pe tine te-a atacat prea de tanar...imi pare rau, oribila boala..iar cu gandurile de a face rau, le am si eu, cand raman singura cu fata (desi nu sta cu mine, parintii mei au grija de ea pt ca eu muncesc de dimineata pana seara, abia in weekend o vad), atunci ma ataca, imi e teama sa nu ii fac ceva rau..

Da ce sa zic e o boala infecta Vb cu dr tau dk esti deja pe 60 mg se pare ca ad nu ti se potriveste trebuie schimbat cu un alt ad.Mi Am inceput in 2002 cu 20 mg a fost apa de ploaie am urcat la 30 mg mi-a mers mai bine pe urma 45 am coborit la 40 si acum sunt pe 50 sa vad cum o merge Eu am 41 de ani fara citeva zile si pot spune ca am ceva experienta, Dar dupa perioadele de Toc =Free cind te apuca parca te ie de nou
Nu fii ingrijorata de ideeacu ceea mica gindeste-te ca nu te vrei si ca boala e ceea care face asa si nu se va intimpla nimic niciodatapt iar mintea ta mintea functioneaza normal.
In situatia noatra sunt milioane de oameni care sunt si mai rau.
Ce lucrezi e obositor stresant?
Eu sunt muzician de profesie sunt casatorit am 2 fetite una de 18 si una de 13 Stau in Olanda de aproape 25 de ani si aici viata e grea ca peste tot.E super ca poti lucra asa de mult fiindu-ti rau
Multa tarie iti doresc

Buna!
Multi inainte (ma refer la ani), si eu la fel, casatorita, am si o fetita de 6 ani.
Ceea ce muncesc imi place foarte mult, sunt economista, asta am visat sa fiu si asta sunt.
Am avut un mare noroc sa ma angajez la o firma unde este un mediu de lucru calm, este, cum se spune, "pe sufletul meu", poate si de asta ma descurc atat de bine, iar toc aici imi prieste, in sensul caut sa fie totul perfect.
Da, am si o prietena cunoscuta tot aici pe forum cu care mai vb pe messenger, si care ma admira ca pot lucra (ea nu are un job stabil), mie personal nu mi se pare un impediment boala, cel putin obsesia si compulsia mea nu ma impiedica a lucra.
Si totusi mi se pare de neacceptat lipsa asta de control asupra ta, daca mi-ar fi spus asta cineva inainte sa ma loveasca si pe mine as fi zis ca nu e sanatos la cap. Dar uite ca se poate, esti nevoit sa bagi in tine pastile la greu, si te trezesti ca tot nu te vindeci.
Sa vedem ce va spune dr mea, la ultima consultatie imi daduse antipsihoticul, acum, cand ma voi duce, ii voi spune ca nu il suport, sa vedem cu ce mi-l schimba.
Multa sanatate la toata lumea, si toc free va doresc.

Cum stai cu TOC ? Noutati

katalyna76

logic ar fi ca problema de fundal să fie ANXIETATEA.
TOC reprezentând fisura din personalitatea ta; dar şi discrepanţa dintre disfuncţie şi încordarea ta continuă de 'a ţine lucrurile sub control'.

Poţi încerca şi altfel. Coboară pentru câteva luni ştacheta. Iar ca 'experiment' (de durată limitată) - renunţă la ambiţia de a prelua tu controlul asupra disfuncţiei. Odată domolită ambiţia de autocenzură, de autocontrol, da, va rămâne ANXIETATEA. Însă compulsiile nu-ţi vor mai raşcheta nervii.

Buna!
Multumesc de raspuns, Verbina, am incercat si varianta asta si nu am facut altceva decat sa stau cu foarfeca in mana ciopartindu-mi parul, nu a fost deloc bine.
De o saptamana nu mai am compulsie, cred ca e in terenul meu controlul, sper sa tina. :).
Asta desi nu am schimbat nimic in tratament, saptamana viitoare abia o sa ajung la dr. sa vedem ce va spune.
Voi?

Buna dimineata dragele mele !! Am si eu o intrebare!!Am deschis si un subiect pe tema asta!! Va rog mult poate stiti sa-mi raspundeti din ce ati intalnit si auzit..se poate ca medicamentele de depresie sa aduca pacientul intr-o stare aproape de "leguma" ??Sa mai continue ??sa-l opreasca?? Deci mai pe larg...cineva drag mie..tanara frumoasa si plina de viata..de vre-o doua luni..in stare de tristete, , plans necontrolat..o persoana prin natura ei fff sensibila.Ceva probleme de viata..dar nu majore..au adus-o in starea asta.. culminand cu insomnie, neliniste amxietate..stari de panica..nu putea sta singura in casa!! aceste ultime stari fiind mai acentuate in ultima saptamana.cand aproape ca nu mai putea comunica numai cateva vorbe. In aceasta situatie s-a decis sa mearga la un medic psihiatru...asa a fost indrumata la policlinica respectiva (cu plata) A intrat.. a stat 2 ore..unde cred ca nu a comunicat mai de loc iar la iesire a vea o reteta in mana in care scria "episod depresie medie" si tratament :xanax, silnox, si serlit o jumatate de pastila..toate seara inainte de culcare!! Mama ei a fost foarte reticienta in a-i da pastilele citind pe net reactiile adverse..dar in final in seara urmatoare i le-a dat !!! Ce sa vezi!!!!!! Dupa o stare efurica..parca luase droguri..si-a revenit coplet..vorbea normal, a povestit despre ce simtea in starile acelea dinainte..si anume chiar ca la un moment dat vroia sa se suie pe un bloc si.Doamne fereste!!!!! a fost foarte activa, a mancat, a vorbit la tel(vreau sa spun ca nici tel. nu o mai interesa inainte).S-a culcat si dimineata.. ce sa vezi..starea revenise..ba mai mult se inrautatise..miscari mai lente si mutenie partiala.. a continuat tratamentul si in ziua aceia..iar a doua zi dimineata..s-a trezit cu un tremur excesiv..s-a luat leg. cu medicul curant...si acesta a indicat sa nu-i mai dea decat un sfert de serlift..dupa care a sunat din nou si a zis sa chemam salvarea..ceea ce noi facusem deja..Avea tensiunea 17 si tahicardie cu 165 batai..a ajuns in urgenta unde au restabilit-o si inapoi acasa. A doua zi am mers printr-o cunostinta la un medic bun din Obregia..si acesta a vazut-o si i-a schimbat tratamentul si diagnosticul..si anume "depresia majora..si ca tratament..sequel, rivotril si acelasi serlift o jumatate..in ziua urmatoare..cu tratamentul cel nou..starea ei s-a inrautatit..in sensul ca nu mai tremura ce-i drept..dar nu mai recunoaste pe nimeni..este detasata de tot ce este in jur..nu putea sta o clipa fara iubitul ei iar acum nici nu reactioneaza cand aceste vine la ea..ce-i mai rau este ca nu vrea sa mai manace..si sa ia medicamentele..apa bea singura..si mai nou a devenit reticienta..respinge cand vrei sa o iei in brate..nu te lasa sa-i faci igiena etc..In acest caz..parintii ei au decis sa-i opreasca tratamentul si sa mearga la psiholog.Au mers si acesta a zic ca ok poate tramentul sa vedem daca isi revine si putem discuta cu ea.. sunt aproape 4 zile de cand nu mai ia nici un fel de pastila..dar starea ei este aceias..iar ai ei o duc sa mai faca cate o perfuzie in urgenta..ca nu vrea sa manace !! Nu-i condamn !!Nici eu nu stiu ce as fi facut in locul lor..vor ce-i mai bine ptr. fiica lor..spera sa-si revina si sa mearga la psiholog si sa se faca bine prin psihoterapie...nu stiu daca e bine asa..sunt si eu disperata..oare se mai face bine ?? Ati mai intalnit astfel de depresii ?? sa ia mai departe medicamente ?? Va rog poate imi puteti da macar un sfat

Buna!
Imi pare sincer rau de aceasta fata aflata intr-o asa situatie dificila.
Ceea ce iti pot spune, este din experienta mea, nu as da sfaturi pentru ca nu sunt medic.
Am urmat si eu tratament cu seroquel aproximativ o saptamana. In primele zile luam 25 mg, apoi 50, apoi 100. Cand am ajuns la 100 am experimentat aceeasi stare de indiferenta, nu mai vorbeam, nu mai aveam nevoie de mancare, de nimic, as fi stat fixa si nici nu m-as mai fi miscat din loc. Am renuntat imediat la acest seroquel si din ziua a doua am revenit la normal, continuand numai cu antidepresivele (eu iau seroxat).
Acest seroquel ma transformase deci intr-o leguma, nu as mai lua asa ceva nici in ruptul capului.
Fata despre care povestesti ar trebui sa schimbe tratamentul se pare ca antipsihoticele nu ii priesc, problematic este ca si fara ele are o stare asemanatoare...
Daca poti trage o concluzie din experienta mea si ti-am fost de un oarecare folos, m-as bucura.
Multa sanatate!

Multumesc din suflet..problema este ca nu-l mai ia de 4 zile si strea ei e la fel !! Nu mai stim ce sa facem!! Multumesc inca o data deci acest medicament ar pute fi cauza detasarii ei si starea de mutenie!! a mai trecut cineva prin experienta asta ???Se va face bine ?? Va ramane asa??? Sunt intrebari care ne omoara!!!!

Mergeti la un alt dr, si in paralel sa faca si psihoterapie.
Eu cred ca se poate rezolva daca ia tratamentul care i se potriveste afectiunii de care sufera.

Multumesc deja a schimbat 2 pana acum.o sa mearga la al trei-lea dar psiholog!! Asa au hotarat parintii ei...dar cum o sa faca psihoterapie daca ea nu este cooperanta!! De medicamente parintii ei nu mai vor sa auda !!

Nu este suficient numai psihologul, starea pe care o are nu ii va permite sa coopereze cu el.
Cu medicatia potrivita se poate stabiliza, creea un echilibru, apoi se poate apela la psihoterapie.
Trebuie sa aiba incredere in aceasta medicatie, si eu am schimbat 2 psihiatri pana acum, si sunt in stare sa fac acelasi lucru daca nu ma mai simt bine.
Nu abandonati numai pentru ca nu s-a gasit inca tratamentul potrivit, insistati si mergeti inainte, problema se va rezolva.
Ganditi-va ca in creierul ei s-a produs un mare dezechilibru chimic care nu se poate stabiliza numai prin vorbe..