Prea multi nervi,

Buna, am 33 ani si consider ca sunt prea nervoasa.Am doi copii, un baitel de 8 ani din prima mea casatorie si o fetita de 3 ani din casatoria mea actuala.Sotul meu este un barbat extraordinar iar copii sunt sufletul meu.Sunt multumita cu ce avem, ne-am consruit si o casa, relatia mea cu actualul sot este foarte buna, lucrez.Dar totusi 'profit'de orice moment sa rabufnesc.Cel mai tare ma deranjeaza cand tip la baietelul meu in momentele in care face teme.Este un copil extraordinar, si se descurca destul de bine la scoala, sunt mandra si multumita de el si il incurajez de cate ori am ocazia, dar cand facem teme ma transform intr-o mama cu o multime de nervi, nu il lovesc, sunt total impotriva, tatal meu ma batea si situ ce insemna, nu vreau sa stie si copii mei, dar faptul ca tip este ca o bataie psihica, si imi pare foarte foarte foarte rau!Este la sectia germana si chiar se descurca, nu este vina lui.Ma scuz mereu cand ma linistesc dar stiu ca nu e de ajuns.Nu vreau sa caut motive de genul:am avut o relatie rea cu parintii mei, un tata mereu nervos, casatorie esuata, rate in banca.Am citit si alte sfaturi in care suntem sfatuiti sa mergem la un psihiatru, poate ar ajuta dar costa destul de mult.Nu vreau sa imi chinui copii cu iesirile mele, si ma simt super vinovata pentru ca totusi asta fac:imi chinui copii, tip mereu la ei si este gresit ce fac.Sunt multumita cu viata mea, sigur avem si probleme, nu totul este roz, dar e normal, asta nu ma deranjeaza, tot ce ma deranjeaza este comportamentul meu.O prietena mi-a spus sa iau ceva pe baza de magneziu, oare ajuta?Am mare nevoie de un sfat!

Va multumesc pentru raspunsul D-vs.Eram convinsa ca fara terapie nu se poate face nimic, dar totusi speram ca pot fi si alte solutii.Terapia este destul de costisitoare.Stiu ca relatia cu familia mea ar trebui sa fie pe primul plan, si este pe primul plan, dar din pacate nu am resursele necesare pt psihoterapeut.
Dar va multumesc mult.