Felul în care stresul cronic determină creierul să poftească la mâncare

Un nou studiu al cercetătorilor de la Institutul de Cercetare Medicală Garvan arată că stresul poate suprima semnalele de sațietate ale organismului și genera apariția unei pofte de mâncare și poftă de dulciuri excesive. Conform oamenilor de știință, acest fenomen își are originea în zona laterală a hipotalamusului, care, odată activată în exces, generează comportamente alimentare patologice.
Herbert Herzog, profesor la institutul australian și autor principal al studiului, afirmă că mecanismul din spatele acestui fenomen este reprezentat de potențialul stresului de a submina răspunsul creierului la mâncare drept o recompensă, astfel că acesta nu detectează excesele alimentare și cere permanent hrană. În acest studiu a fost demonstrat faptul că stresul cronic, în combinație cu o dietă bogată în calorii determină o necesitate din ce în ce mai mare a creierului de a primi carbohidrați, ulterior persoana în cauză recurgând la consumul de dulciuri pentru a satisface această necesitate falsă.

Hipotalamusul lateral, zona responsabilă de limitarea senzației de foame, este afectată de stresul cronic în sensul inhibării neuronilor de la acest nivel, astfel mecanismele sinaptice prin care se limitează pofta de mâncare ulterior hrănirii fiind abolite. Prin urmare, hipotalamusul lateral la persoanele ce experimentează stres cronic nu este activ la capacitățile normale, permițând semnalelor de „recompensă” să fie în continuare active și încurajând persoana să consume alimente bogate în carbohidrați în continuare și în cantități excesive.

Potrivit autorilor, această schimbare este una negativă deoarece, odată cu excesul de carbohidrați din organism, apare o predispoziție la creșterea greutății corporale. Un experiment din cadrul lucrării, în care oamenii de știință au oferit șoarecilor de laborator ce trăiau în condiții de stres două tipuri de apă, una simplă și una îndulcită cu sucroză, rozătoarele au preferat majoritar cea dulce, sugerând că aceste modificări cerebrale induse de stresul cronic nu determină un consum crescut al oricărui principiu alimentar, ci în special al carbohidraților.

Herzog apreciază că „pofta” crescută de hrană a creierului în urma expunerii la stres este datorată unui consum crescut de energie al organismului în astfel de perioade și de nevoia primirii unor recompense, în acest caz fiind reprezentate de glucide. Cu toate acestea, în momentul în care expunerea este prelungită, iar stresul capătă un caracter cronic, manifestările în cauză pot avea repercusiuni asupra organismului.

sursa: Science Daily
foto: Professor Herbert Herzog and Dr Kenny Chi Kin Ip