Extracția dinților temporari (de lapte)

Dentiția temporară (dinții de lapte) reprezintă primii dinți care apar în cavitatea bucală. Aceștia apar, de obicei, după vârsta de 6 luni, iar primii care își fac apariția sunt incisivii centrali inferiori (dinții din partea centrală a maxilarului inferior).

Pentru fiecare maxilar (superior și inferior) sunt câte 10 dinți temporari: doi incisivi centrali, doi incisivi laterali, doi canini și patru molari (măsele). Dinții temporari vor fi înlocuiți de câtre cei definitivi (în mod fiziologic) începând cu vârsta de 6 ani, iar acest proces se încheie de obicei în jurul vârstei de 12 ani.

Până la vârsta de 6 ani, dinții temporari au un rol important și în creșterea oaselor maxilare, respectiv dezvoltarea facială a copilului. De aceea, este importantă păstrarea acestor dinți temporari cât mai mult pe arcada dentară, până când aceștia sunt îndepărtați în mod fiziologic din cavitatea bucală și sunt înlocuiți de cei definitivi. (2)

Pierderea prematură a dinților temporari poate afecta dezvoltarea cranio-facială a copilului, acest lucru putând duce la înghesuiri ale dinților definitivi, iar în cazul în care și estetica este afectată, copilul este supus unui stres psihic, poate evita interacțiunile cu alți copii și poate dezvolta în timp o lipsă de încredere în sine. În plus, costul tratamentelor ortodontice poate fi substanțial. (3)

Dinții temporari au mai multe funcții importante, în cavitatea bucală, precum:

• păstrarea spațiului natural pentru dinții definitivi;
• redarea aspectului natural al feței;
• dezvoltarea limbajului coerent;
• alimentația normală a copilului;
• menținerea sănătății dinților definitivi (se cunoaște faptul că dacă dinții temporari suferă de carii multiple, este foarte probabil ca și dinții definitivi să sufere de aceeași problemă). (1)

   

Când e indicată extracția dinților temporari?

Căderea dinților temporari este un proces fiziologic și are loc atunci când rădăcina dintelui se resoarbe (fenomen considerat normal), dintele devine mobil și de cele mai multe ori este îndepărtat din cavitatea bucală cu un efort minim (pe parcursul masticației). La scurt timp după ce dintele temporar a fost îndepărtat, va erupe dintele permanent.

Extracția prematură a unui dinte temporar este indicată în următoarele situații:

• dinți cu distrucții mari (cauzate de carii dentare profunde) și cu afectarea periapicală („puroi” la vârful rădăcinii);
• un traumatism dentar sau facial care fie a dus la eliminarea directă a dintelui afectat, fie traumatismul necesită extracția dentară ca tratament;
• dinte temporar care a ajuns la vârsta la care trebuie înlocuit, însă acesta nu este mobil, pe radiografie nu se observă o resorbție a rădăcinii dintelui, iar rădăcina dintelui permanent este formată în proporție de ¾ din lungimea ei;
• dinte cu tratamente endodontice eșuate, cu persistența durerii și cu recidive de abcese dentare;
• dinți supranumerari (dinți care sunt peste numărul prevăzut);
• dinți cu probleme parodontale;
• mobilitatea dintelui, cu durere și disconfort la masticație. (3)

   
Decizia extracției premature a unui dinte temporar este deseori dificilă, din cauza complicațiilor care pot apărea asupra dentiției definitive. Este preferabil ca dinții temporari, indiferent cât de distruse au coroanele, să fie păstrați până aproape de vârsta de înlocuire pentru a evita anumite probleme de înghesuire la nivelul dinților definitivi.

Cu toate acestea, uneori, extracția unui dinte temporar este inevitabilă. Decizia de a extrage un dinte temporar se va face ținând cont de mai mulți factori: vârsta copilului, aspectul clinic al dintelui, dar și aspectul radiologic al dintelui.

Cum se realizează extracția dinților de lapte?

Pentru extracția unui dinte temporar este nevoie de o radiografie dentară, pentru a se putea observa poziția dintelui, precum și a osului adiacent (vecin) și a dintelui permanent.  
  
Extracția dintelui temporar se realizează sub anestezie locală (medicul dentist va efectua o injecție la nivelul gingiei cu un anestezic local). După ce anestezia locală s-a instalat complet, medicul va mobiliza dintele în mai multe direcții, după care îl va extrage propriu-zis din cavitatea bucală.

După extracție, copilul va fi instruit să păstreze între dinți (pentru aproximativ 30 de minute), în dreptul dintelui extras, o compresă sterilă de tifon pentru a opri sângerarea.
  
În urma anesteziei locale pot apărea anumite complicații rare, precum:

• leziuni involuntare ale buzelor și obrajilor, ca urmare a anesteziei (de aceea copilul va trebui supravegheat după efectuarea anesteziei);
• neinstituirea anesteziei locale (care presupune o anestezie suplimentară);
• lezarea anumitor nervi de la nivelul feței ca urmare a injecției anestezice (de cele mai multe ori este reversibilă);
• infecția la nivelul locului anesteziei (poate fi tratată cu antibiotice);
  
• reacții alergice la substanța anestezică (apar foarte rar și necesită tratament de specialitate de urgență). (4)

Care sunt posibilele complicații în urma extracției unui dinte temporar?

• Durerea moderată sau ușoară poate apărea după dispariția anesteziei locale, dar poate fi ținută sub control cu produse pe bază de paracetamol.
  
• Sângerarea poate apărea la câteva ore după extracția dintelui temporar. Se va introduce o compresă sterilă de tifon la locul extracției, iar copilul va ține dinții strânși pentru încă 10-15 minute pentru ca presiunea să ajute la oprirea sângerării.
  
• Pierderea spațiului pentru dintele definitiv - pentru a preveni acest lucru pacientul va fi ținut sub observație și se va realiza un menținător de spațiu, temporar, până la erupția dintelui definitiv. (4)

 

Recomandări

• Imediat după extracția unui dinte temporar, copilul trebuie supravegheat, pentru a evita lezarea părților moi ale feței, aflate sub anestezie locală.
• Pentru a preveni sângererea și deplasarea cheagului de sânge de la locul extracției, se indică evitarea activităților care presupun efort fizic precum alergatul, săritul, înotul sau alte activități sportive.
• Pentru a preveni o lezare a zonei de extracție sau chiar infecția, se evită introducerea în gură a degetului, a creioanelor sau a oricăror altor obiecte.
• Evitarea alimentelor dure pentru câteva zile după extracție, pentru că acestea pot produce leziuni la locul extracției.
• După extracția unui dinte temporar părinții sunt sfătuiți să aducă copilul la controlale regulate la medicul dentist pentru a se putea evalua păstrarea spațiului pentru dinții definitivi, dar și erupția acestora. (4)

  
Se recomandă instituirea unei igiene orale corespunzătoare încă de la cea mai tânără vârstă pentru a se evita apariția cariilor dinților temporari. În plus, sunt indicat e vizitele regulate la medicul dentist, pentru depistarea precoce a cariilor dentare, dar și tratamentul corespunzător al acestora pentru a se evita, pe cât posibil, extracția prematură a dinților temporari.