Explorarea potențialului ketaminei în lupta împotriva depresiei rezistente la tratament

©

Autor:

Explorarea potențialului ketaminei în lupta împotriva depresiei rezistente la tratament
Tulburarea depresivă majoră (TDM) este o afecțiune debilitantă, ce afectează până la 300 de milioane de persoane la nivel mondial. În ciuda paletei largi de opțiuni terapeutice, un procent semnificativ dintre pacienți (10-20%) nu reușește să atingă remisiunea și dezvoltă depresie rezistentă la tratament (TRD). În acest context, există o nevoie urgentă de agenți farmacologici cu efect antidepresiv rapid, care să reducă durata și intensitatea episoadelor depresive, să îmbunătățească funcționalitatea și să scadă riscul de sinucidere.
Depresia rezistentă la tratament (DRT) se caracterizează prin lipsa răspunsului la cel puțin două clase diferite de antidepresive, administrate la dozele maxime recomandate pentru cel puțin patru săptămâni. În general, antidepresivele tradiționale (care acționează pe sistemul monoaminergic) necesită 4-12 săptămâni pentru a-și manifesta efectul terapeutic, timp în care pacienții pot suferi recăderi frecvente.  

Ketamina, un antagonist al receptorilor N-metil-D-aspartat (NMDA), utilizată în mod obișnuit ca anestezic și analgezic, și-a demonstrat în ultimele decenii potențialul ca agent antidepresiv cu acțiune rapidă. În 2019, Food and Drug Administration (SUA) a aprobat esketamina (enantiomerul S(+) al ketaminei), administrată intranazal, ca terapie adjuvantă la antidepresive pentru DRT. Totuși, există întrebări privind siguranța pe termen lung, efectele adverse și modul optim de administrare a ketaminei în practica clinică.

Despre mecanismul și administrarea ketaminei

Farmacologie și mecanism de acțiune

  • Ketamina este o moleculă racemică (R,S-ketamina), dintre care esketamina (enantiomerul S) prezintă o afinitate mai ridicată pentru receptorii NMDA, având și mai puține efecte psihomimetice.  
  • Blochează canalele receptorilor NMDA, reducând influxul de ioni și potențialul de acțiune neuronală. Ketamina acționează și asupra altor ținte moleculare, inclusiv receptori opioidici (kappa și mu), receptori AMPA și căi de semnalizare monoaminergice și antiinflamatorii.  
  • Metabolizarea are loc în ficat prin intermediul citocromului P450, formând norketamina (80%), cu un timp de înjumătățire de 2-3 ore.

Doze, căi de administrare și eficacitate

  • Doza frecvent utilizată în studiile clinice pentru episoade acute de depresie este de 0,5 mg/kg i.v. administrată pe parcursul a 40 de minute.  
  • Ketamina poate fi administrată și intramuscular, subcutanat, intranasal sau oral, fiecare cale având particularități în ceea ce privește absorbția și timpul de apariție a efectului.  
  • Studiile arată o îmbunătățire semnificativă a scorurilor de depresie la 24-72 de ore după administrare, efectul antidepresiv având o durată variabilă, care necesită adesea doze repetate pentru menținerea beneficiilor.

Rezultate privind eficacitatea și limitările în depresia rezistentă la tratament

Eficiență pe termen scurt și efect rapid

  • Multe studii au subliniat că răspunsul antidepresiv apare rapid, uneori în primele ore după administrare.  
  • Rata de răspuns se situează între 50-70% în unele studii, cu o reducere rapidă a gândurilor suicidare.

Administrări repetate și durata efectului

  • Deoarece răspunsul este adesea de scurtă durată (câteva zile până la maximum o săptămână), s-au studiat protocoale cu administrări repetate (de 2-3 ori pe săptămână) pentru menținerea remisiunii.  
  • Unele date sugerează o apariție progresivă a efectului cumulat cu doze repetate, însă nu există un consens privind frecvența optimă (săptămânală, bilunară etc.).

Combinarea ketaminei cu alte terapii psihiatrice

  • Ketamina poate fi administrată concomitent cu antidepresive clasice (SSRI, SNRI), iar unele studii arată că sinergia cu un antidepresiv tradițional poate scurta timpul până la remisie.  
  • În ceea ce privește asocierea cu benzodiazepine, unele cercetări sugerează că dozele mari de benzodiazepine pot atenua efectul antidepresiv al ketaminei.  
  • Nu s-a demonstrat un beneficiu clar în combinarea cu stabilizatori de dispoziție precum litiu sau valproat, deși teoriile farmacodinamice sugerau potențiale sinergii.

Compararea ketaminei cu ECT

  • Electroconvulsivoterapia (ECT) rămâne o opțiune de vârf pentru formele severe de depresie rezistentă. Studiile compară eficacitatea ketaminei cu ECT, observând o rată de răspuns adesea superioară ECT, dar și un profil diferit de efecte adverse.  
  • Deși ketamina are avantajul unui efect rapid și al unei tolerabilități mai bune, ECT încă pare preferabilă în depresia foarte severă la pacienți spitalizați, cu multiple recăderi.

Profilul de siguranță și efecte adverse

Efecte pe termen scurt

  • Cele mai frecvente reacții adverse sunt simptome disociative (halucinații, dereglări senzoriale), care apar rapid după administrare și dispar în general în 1-2 ore.  
  • Pot surveni creșteri tranzitorii ale tensiunii arteriale și frecvenței cardiace, controlabile de regulă cu medicație antihipertensivă.  
  • Alte reacții includ amețeală, greață, vărsături, sedare ușoară, creșterea temporară a anxietății.

Efecte potențiale pe termen lung

  • Studiile la consumatorii cronici de ketamină indică riscuri de tulburări urinare (cistită), leziuni hepatice și neurotoxicitate; totuși, aceste concluzii sunt extrase în mare parte din abuzul recreațional de doze mari, nu din tratamentul controlat.  
  • Riscul de dependență și abuz este o preocupare, dat fiind că ketamina acționează și pe receptorii opioidici și poate produce euforie.

Concluzii

Ketamina se conturează drept un tratament promițător pentru depresia rezistentă, având un efect antidepresiv puternic și rapid, cu potențial de ameliorare rapidă a simptomelor, inclusiv a ideilor suicidare. Datele indică faptul că terapiile repetate pot menține efectele benefice, însă rămân numeroase întrebări deschise despre optimizarea protocolului de administrare, monitorizarea pe termen lung și strategiile de prevenire a abuzului.  

În final, folosirea ketaminei în depresia rezistentă ar trebui realizată în centre specializate, sub supravegherea echipelor cu experiență, care pot evalua și gestiona riscurile cardiovasculare, posibilele efecte psihomimetice și riscul de abuz. Sunt necesare studii suplimentare, multicentrice și de lungă durată, pentru a clarifica doza optimă, frecvența administrărilor și profilul complet de siguranță, astfel încât ketamina să poată fi integrată în mod corespunzător în practica medicală curentă pentru pacienții cu depresie rezistentă la tratament.

Data actualizare: 20-02-2025 | creare: 20-02-2025 | Vizite: 83
Bibliografie
Reddy, A., et al. (2024). The Role of Ketamine in Treatment-resistant Depression: A Narrative Review. Journal of Exploratory Research in Pharmacology. doi.org/10.14218/jerp.2024.00003.

Image by jcomp on Freepik
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Îmbătrânire celulară accelerată observată la indivizii cu depresie, asociată cu mortalitatea precoce
  • Ketamina are efecte antidepresive semnificative, indică un studiu
  • Spray-ul nazal cu ketamină: o opțiune promițătoare pentru ameliorarea migrenei cronice refractare
  •