Experiențele din primii ani de viață maturizează din punct de vedere funcțional și biologic creierul

Experiențele din primii ani de viață au un impact important asupra dezvoltării biologice și funcționale a creierului, lucru susținut de studii demarate de neurocercetători. Acest studiu demonstrează, pe șoareci și șobolani, cum procesul de învățare și memorare poate varia, depinzând de experiențele precoce ale acestora. (1)
Implicațiile sunt extrem de variate și includ impactul mediului înconjurător asupra sănătății mintale, rolul educției, cât și importanța statutului socio-economic, elemente subliniate de profesor Cristina Alberini de la New York University‘s Center for Neural Science, autoare a importantului articol publicat în revista Nature Communications. Rezultatele studiului au impact și asupra valențelor terapeutice pe care le vom putea aborda în viitor, perspectiva schimbându-se și punându-se accentul pe studierea elementelor biologice cuplate cu diverse evenimente sau experiențe. (1)

În cadrul studiului, oamenii de știință au căutat să afle impactul pe care îl au experiențele din perioada copilăriei asupra proceseului de învățare și memorare. În unul dintre experimente, șoriceii au fost plasați intr-o cutie cărora li s-a aplicat o undă de șoc (o metodă comună pentru testarea memoriei contextuale). Formarea acelei amintiri a fost testată prin reintroducerea lor în acele cutii, iar dacă au dat semne de ezitare, acest lucru a fost sugestiv pentru foramarea acelei amintiri. În alt tip de experiment, șoriceii au fost expuși la noi obiecte ce prezintă configurație spațială diferită. Rozătoarele care au avut acestă experiență, au prezentat o dorință mai mare înspre explorarea unor noi obiecte la care au fost ulterior expuși. Au fost ridicate 2 întrebări: procesul de învățare determină maturizarea abilităților de memorie?, iar a doua întrebare s-a axat pe selectivitatea proceselor de memorare, astfel încât accentul a fost pus pe aflarea dacă o experiență nouă determină maturizarea unui singur segment al procesului de memorare sau dacă dezvoltă întreaga arie. (2)

Răspunsul la prima întrebarea a fost dat de rezultatele studiului care au arătat că atât experiențele legate de loc cât și cele legate de context au determinat o dezvoltare atât din punct de vedere biologic, cât și din punct de vedere funcțional. Experiențele episodice determinau la șoareci și la șobolani modificări biologice unice care indicau un proces de maturizare de la nivelul hipocampului (o regiune de la nivel cerebral implicată în procesele de învățare și memorare). Cu toate acestea, aceste tipuri de modificări nu au putut fi identificare la șoarecii și la șobolanii maturi inclusi în experiment. În plus față de acestea, animalele care erau expuse în perioada infantilă la diverse experiențe au demonstrat o capacitate crescută a memoriei pe termen lung când au ajuns la maturitate. (1), (2)

Pentru a răspunde la a doua întrebare, cercetătorii au descoperit că impactul experiențelor de un tip (de exemplu cele care antrenează memoria de tip contextual) nu potențează memoria de tip topografic și nici invers. Această obervație a dus la concluzia că dezvoltarea centrilor memoriei sunt slectivi pentru tipurile de experiențe la care suntem expuși. (1)

Experiențele timpurii sunt importante pentru o bună dezoltare a funcționării memoriei, iar antrenarea cât mai complexă a acesteia este extrem de importantă pentru un parcurs cât mai armonios în învățare și memorare, atât pentru perioada copilăriei, cât și pentru perioadele de adult.

sursa: Science Daily