Estimarea nivelului de expunere la microplastic de-a lungul vieții

În fiecare zi, oamenii sunt expuși la microplasticele din alimente, apă, băuturi și aer. Dar încă nu se știe câte dintre aceste particule se acumulează în organism și dacă prezintă riscuri pentru sănătate.
Cercetătorii de la ACS‘ Environmental Science & Technology, au dezvoltat un model de expunere la microplastic pe toată durata vieții, model care cuprinde niveluri variabile din surse și populații diferite. Noul model indică o masă medie de microplastice acumulate mai mică decât au estimat cercetările anterioare.

Microplasticele sunt bucăți mici de plastic, cu dimensiuni cuprinse între 1 micrometru și 5 mm, sunt ingerate dintr-o varietate de surse, precum apa îmbuteliată, sare și fructe de mare. Modul în care acetstea ajung în corpul uman este în mare parte necunoscut, deși particulele au fost detectate în scaunul uman. Pe lângă faptul că acestea pot determina apariția leziunilor și a inflamațiilor la nivelul țesuturilor, microplasticele ar putea fi o sursă de agenți cancerigeni și alți compuși nocivi. Studiile anterioare au încercat să estimeze expunerea umană la aceste particle, însă prezintă anumite limitări, inclusiv discrepanțe în bazele de date utilizate, eșecul în a lua în considerare întreaga gamă de dimensiuni și utilizarea ratelor medii de expunere, care nu reflectă aporturile globale.

Nur Hazimah și colegii săi și-au dorit să creeze un model cuprinzător pentru a putea estima expunerea la microplastice și substanțele chimice asociate acestora.

Pentru dezvoltarea modelului, cercetătorii au identificat 134 de studii care au raportat concentrații de microplastic în pești, moluște, crustacee, apă de la robinet sau îmbuteliată, bere, lapte, sare și aer. Au făcut corecții ale datelor astfel încât acestea să poată fi comparate cu precizie între diferite studii. Ulterior, oamenii de știință au folosit date despre consumul de alimente în diferite țări, pentru diferite grupe de vârstă, pentru a estima intervalele de ingestie de microplastice. Aceste informații, combinate cu ratele de absorbție din tractul gastrointestinal și excreția de la nivelul ficatului, au fost utilizate pentru a estima distribuția de particule de microplastic în intestin și țesuturi.

Modelul a prezis că, până la vârsta de 18 ani, copiii ar putea acumula 8.300 particule de microplastic (6,4 ng) în țesuturi, în timp ce până la 70 de ani s-ar putea acumula în medie 50 100 particule (40,7 ng).

Rezultatele obținute de cercetători sugerează că studiile anterioare ar fi putut supraestima expunerea la microplastic, precum și posibilele riscuri pentru sănătate, dar este important să se evalueze pe viitor contribuția altor allimente la ingestia și acumularea acestora.

sursa: Science Daily