Entorsa genunchiului

Entorsa de genunchi este o leziune care apare atunci când ligamentele din articulația genunchiului sunt întinse excesiv sau rupte.

Ligamentele sunt benzi de țesut care conectează oasele și asigură stabilitatea și mișcarea controlată a articulației.

Atunci când aceste ligamente sunt supuse unei forțe sau unei mișcări bruște care depășește limitele lor normale, poate surveni o entorsă.

Există 4 ligamente principale în articulația genunchiului, fiecare putând fi afectat de o entorsă:

• Ligamentul colateral medial (LCM) - situat pe partea interioară a genunchiului
• Ligamentul colateral lateral (LCL) - situat pe partea exterioară a genunchiului
• Ligamentul încrucișat anterior (LIA) - situat în partea din față a genunchiului
• Ligamentul încrucișat posterior (LIP) - situat în partea din spate a genunchiului

Entorsele de genunchi pot implica unul sau mai multe dintre aceste ligamente, în funcție de mecanismul și severitatea leziunii.

Cât de frecvente sunt entorsele de genunchi?

Entorsele de genunchi sunt printre cele mai comune leziuni ale articulațiilor, în special în rândul sportivilor.

Activitățile care implică opriri bruște, schimbări rapide de direcție sau contact fizic intens (fotbal, baschet sau schi) prezintă un risc crescut de entorse de genunchi.

Cu toate acestea, oricine poate suferi o entorsă de genunchi în urma unei căderi, a unui accident sau a unei mișcări forțate a articulației.

Simptome și cauze

Cele mai frecvente simptome ale unei entorse de genunchi includ:

• Durere, în special pe părțile laterale ale genunchiului, care se poate intensifica la mișcare sau la utilizarea articulației .
• Umflarea genunchiului .
• Instabilitate sau senzația că genunchiul cedează sau se „blochează” .
• Reducerea amplitudinii de mișcare și dificultate în flexia sau extensia completă a genunchiului .
• Sensibilitate la atingere în jurul articulației afectate

Severitatea simptomelor poate varia în funcție de gradul entorsei și de ligamentele implicate.

Entorsele de genunchi sunt cauzate de orice forță sau mișcare bruscă care determină întinderea excesivă sau ruptura ligamentelor genunchiului. Cele mai frecvente cauze includ:

• Traumatisme sportive, cum ar fi schimbările rapide de direcție, opririle bruște sau aterizările forțate.
• Căderi sau accidente ce determină răsucirea sau hiperextensia genunchiului .
• Lovituri directe în genunchi, de ex. în sporturile de contact .
• Suprasolicitarea sau utilizarea repetitivă a articulației genunchiului.

Factori de risc pentru entorsa de genunchi

Deși oricine poate suferi o entorsă de genunchi, anumiți factori pot crește riscul de leziune:

• Participarea la sporturi cu risc ridicat.
• Lipsa condiției fizice sau a flexibilității musculare.
• Istoric anterior de entorse de genunchi sau alte leziuni ale membrelor inferioare.
• Dezechilibre musculare sau biomecanice ( diferențe de forță între cvadricepși și ischiogambieri).
• Utilizarea unui echipament sportiv inadecvat sau uzat .
• Suprasolicitarea articulației genunchiului prin antrenamente excesive sau fără perioade adecvate de odihnă.

Diagnostic

Se bazează în principal pe examenul fizic efectuat de către un medic specialist ortoped.

În timpul consultației, medicul va evalua genunchiul afectat, verificând amplitudinea mișcării, stabilitatea articulației și prezența durerii sau a umflăturii.

De asemenea, medicul va analiza istoricul leziunii, inclusiv momentul și mecanismul producerii acesteia.

Ce teste folosesc medicii pentru a diagnostica entorsele de genunchi?

• Radiografii: Deși nu pot vizualiza direct ligamentele, radiografiile pot ajuta la identificarea unor fracturi osoase sau a unor anomalii articulare.
• Rezonanță magnetică nucleară (RMN): Acest test imagistic oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi, inclusiv ale ligamentelor, permițând evaluarea precisă a gradului de leziune.
• Ecografie: În unele cazuri, ecografia poate fi utilizată pentru a vizualiza ligamentele și pentru a evalua integritatea acestora.

În funcție de rezultatele examenului fizic și ale testelor imagistice, medicul poate stabili un diagnostic precis și poate clasifica severitatea entorsei.

Grade de entorsă a genunchiului

Entorsele de genunchi sunt clasificate în funcție de severitatea leziunii ligamentare:

• Gradul 1 (ușoară): Ligamentele sunt întinse, dar nu prezintă rupturi semnificative. Genunchiul rămâne stabil, iar simptomele sunt minime.
• Gradul 2 (moderată): Ligamentele sunt parțial rupte, ceea ce duce la o oarecare instabilitate a genunchiului. Durerea și umflarea sunt mai pronunțate.
• Gradul 3 (severă): Ligamentele sunt complet rupte, rezultând într-o instabilitate semnificativă a genunchiului. Durerea și umflarea sunt intense, iar funcția articulației este grav afectată. Stabilirea gradului de entorsă este esențială pentru a determina strategia de tratament adecvată și pentru a estima timpul necesar recuperării.

Gestionare și tratament

Tratamentul entorsei de genunchi depinde de severitatea leziunii și de gradul de afectare a ligamentelor. În majoritatea cazurilor, se recomandă o abordare conservatoare, care include:

• Repaus: Evitarea activităților solicitante și limitarea utilizării genunchiului afectat pentru a permite vindecarea țesuturilor.
• Aplicarea de gheață: Aplicarea regulată a compreselor reci poate reduce durerea, umflarea și inflamația în faza acută a leziunii.
• Compresie: Utilizarea unei benzi elastice sau a unei orteze de genunchi poate ajuta la minimizarea umflăturii și la susținerea articulației.
• Elevație: Menținerea genunchiului afectat la un nivel superior față de inimă, în special în timpul repausului, poate reduce umflarea și disconfortul.
• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Medicamente precum ibuprofen sau naproxen pot fi utilizate pentru a reduce durerea și inflamația.
• Fizioterapie: Un program de recuperare supervizat de un fizioterapeut poate ajuta la restabilirea mobilității, forței și stabilității genunchiului.

Intervenția chirurgicală în entorsa de genunchi

În cazurile severe de entorsă de genunchi, în special cele care implică rupturi complete ale ligamentelor, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Procedurile chirurgicale comune includ:

• Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LIA): Aceasta implică înlocuirea ligamentului rupt cu o grefă de țesut prelevată din altă parte a corpului sau de la un donator.
• Repararea ligamentului colateral medial (LCM) sau lateral (LCL): În unele cazuri, ligamentele rupte pot fi suturate sau reinseriate în os pentru a restabili stabilitatea genunchiului. Decizia de a recurge la intervenția chirurgicală se bazează pe mai mulți factori, inclusiv severitatea leziunii, vârsta și nivelul de activitate al pacientului, precum și prezența altor leziuni asociate.

Artroscopia in entorsa de genunchi

Artroscopia de genunchi este o procedură chirurgicală minim invazivă utilizată pentru diagnosticarea și tratarea leziunilor intraarticulare.
În cazul entorselor de genunchi, care implică întinderea sau ruperea ligamentelor, artroscopia permite evaluarea directă a structurilor afectate și intervenția precisă asupra acestora.

Indicații ale artroscopiei în entorsa de genunchi:

• Leziuni ale ligamentelor: Artroscopia este frecvent utilizată pentru a diagnostica și trata rupturile ligamentului încrucișat anterior (LIA) sau ale ligamentului încrucișat posterior (LIP). Procedura permite reconstrucția ligamentară prin incizii mici, reducând timpul de recuperare.
• Leziuni meniscale asociate: Entorsele severe pot fi însoțite de rupturi de menisc. Artroscopia permite repararea sau îndepărtarea porțiunii afectate a meniscului, ameliorând simptomele și prevenind deteriorarea ulterioară a articulației.
• Evaluarea și tratarea leziunilor cartilaginoase: În timpul artroscopiei, medicul poate identifica și trata leziunile cartilajului articular, frecvent asociate cu entorsele de genunchi, prevenind astfel dezvoltarea artrozei.

Avantajele artroscopiei:

• Invazivitate redusă: Procedura implică incizii mici, ceea ce duce la o traumatizare minimă a țesuturilor și la cicatrici reduse.
• Recuperare rapidă: Pacienții beneficiază de un timp de recuperare mai scurt comparativ cu chirurgia deschisă, permițând o revenire mai rapidă la activitățile zilnice.
• Precizie diagnostică și terapeutică: Artroscopul oferă o vizualizare detaliată a structurilor intraarticulare, facilitând un diagnostic precis și un tratament eficient.

Recuperarea postoperatorie:

• Fizioterapie: Este esențială pentru restabilirea mobilității și forței musculare. Un program adecvat de reabilitare contribuie la o recuperare completă.
• Managementul durerii: Medicul poate prescrie analgezice și antiinflamatoare pentru a controla durerea și inflamația postoperatorie.
• Monitorizarea progresului: Controalele medicale periodice sunt importante pentru a evalua vindecarea și a ajusta planul de recuperare, dacă este necesar.

Artroscopia reprezintă o opțiune eficientă în managementul entorselor de genunchi, oferind atât diagnostic precis, cât și tratament adecvat, cu beneficii semnificative în ceea ce privește recuperarea și reducerea complicațiilor.

Timpul de recuperare după o entorsă de genunchi

Timpul de recuperare după o entorsă de genunchi variază în funcție de severitatea leziunii și de ligamentul afectat.

Clasificarea entorselor și durata recuperării:

• Entorsă de gradul I (ușoară): Întindere minoră a ligamentelor, cu deteriorare minimă a fibrelor. Recuperarea durează, de obicei, între 2 și 4 săptămâni.
• Entorsă de gradul II (moderată): Ruptură parțială a ligamentelor, cu simptome mai pronunțate. Recuperarea poate necesita între 4 și 8 săptămâni.
• Entorsă de gradul III (severă): Ruptură completă a ligamentului, adesea necesitând intervenție chirurgicală. Recuperarea poate dura câteva luni, în funcție de complexitatea leziunii și de tratamentul aplicat.

Factori care influențează durata recuperării:

• Vârsta și starea generală de sănătate: Persoanele mai tinere și cele cu o condiție fizică bună tind să se recupereze mai rapid.
• Respectarea protocolului de tratament: Urmarea recomandărilor medicale privind repausul, imobilizarea și fizioterapia este esențială pentru o recuperare eficientă.
• Complicații asociate: Prezența altor leziuni, cum ar fi rupturi meniscale sau leziuni cartilaginoase, poate prelungi perioada de recuperare.

Etapele recuperării:

• 1. Faza acută (primele zile): Repaus, aplicarea de gheață, compresie și elevarea membrului afectat pentru a reduce inflamația.
• 2. Faza de recuperare activă: Inițierea exercițiilor de mobilizare și întărire musculară sub supravegherea unui kinetoterapeut.
• 3. Revenirea la activități: Progresiv, pe măsură ce forța și stabilitatea genunchiului se îmbunătățesc, se reiau activitățile zilnice și sportive, conform indicațiilor medicale.

Este important ca fiecare etapă a recuperării să fie adaptată individual, în funcție de progresul pacientului și de recomandările specialistului.

Cand trebuie sa vezi un ortoped?

Trebuie să vizitați un medic:

• Dacă ați suferit o leziune și prezentați simptome de entorsă, precum durere, umflare sau instabilitate a genunchiului.
• Dacă simptomele nu se îmbunătățesc după câteva zile de tratament la domiciliu sau dacă se agravează.
• Dacă există orice îngrijorare cu privire la gravitatea leziunii sau la progresul recuperării.

Este important să vă consultați un ortoped pentru a obține un diagnostic corect și pentru a stabili un plan de tratament adecvat. Diagnosticul precoce poate ajuta la prevenirea complicațiilor și la o recuperare mai rapidă.

Ce întrebări ar trebui să-i pun medicului?

Iată câteva întrebări importante de adresat ortopedului:

• Am o entorsă de genunchi sau o altă leziune?
• Care este gradul entorsei?
• Ce tratamente voi necesita?
• Cât timp va dura recuperarea?
• Când pot relua antrenamentul sau practicarea sporturilor?
• Ce tipuri de exerciții pot face în siguranță în timpul recuperării?

Sună acum pentru un consult ortopedic!

Masuri de prevenție a entorselor

• Încălzire adecvată: Înainte de orice activitate fizică intensă, este crucial să efectuați exerciții de încălzire pentru a pregăti mușchii și ligamentele, reducând astfel riscul de leziuni.
• Menținerea unei greutăți corporale sănătoase: Excesul de greutate pune presiune suplimentară pe articulațiile genunchilor, crescând riscul de entorse. Menținerea unei greutăți optime contribuie la reducerea acestei presiuni.
• Întărirea musculaturii: Exercițiile de fortificare a mușchilor din jurul genunchiului oferă un suport mai bun articulației, diminuând probabilitatea de entorsă.
• Utilizarea echipamentului de protecție: În sporturile cu risc crescut de leziuni la genunchi, purtarea echipamentului adecvat (genunchiere) poate oferi suport suplimentar și protecție.
• Evitarea supraîncărcării: Este important să nu suprasolicitați genunchii și să acordați timp suficient pentru recuperare după efort, prevenind astfel leziunile cauzate de oboseală musculară.
• Antrenarea echilibrului și coordonării: Exercițiile care îmbunătățesc echilibrul și coordonarea pot ajuta la prevenirea mișcărilor necontrolate care pot duce la entorse.