Dorința de a trăi până la vârste înaintate, scăzută de anumite condiții ipotetice de sănătate

O nouă lucrare, printre primele care studiază speranța de viață preferată pe baza condițiilor ipotetice de sănătate, ilustrează modul în care demența și durerea cronică reduc dorința oamenilor de a trăi până la vârste înaintate. În rândul norvegienilor cu vârsta de minimum 60 de ani, dorința de a trăi a fost semnificativ redusă de scenariile de viață adverse ipotetice, cu cel mai puternic efect cauzat de demență și durere cronică, potrivit cercetărilor efectuate la Institutul Robert N. Butler din Columbia.

Echipa de cercetare, condusă de dr. Vegard Skirbekk, profesor de sănătate a populației și familiei, a folosit date colectate din instituțiile de sănătate din Norvegia, o țară în care speranța de viață la naștere este relativ ridicată. Cercetătorii au investigat modul în care șase condiții adverse de sănătate și de viață au afectat speranța de viață preferată după vârsta de 60 de ani, în funcție de vârstă, sex, educație, stare civilă, funcție cognitivă, singurătate raportată de sine și durere cronică.

Skirbekk și colegii săi au adresat celor 825 de participanți la studiu întrebarea: „Dacă ai putea alege liber, până la ce vârstă ai vrea să trăiești?” Rezultatele au arătat că, în rândul norvegienilor cu vârsta de peste 60 de ani, dorința de a trăi până la vârste înaintate a fost redusă semnificativ de scenariile de viață adverse ipotetice, cum ar fi efectele demenței și ale durerii cronice. Potrivit lui Skirbekk, „demența este în fruntea listei condițiilor în care oamenii ar prefera să ducă o viață mai scurtă - ceea ce reprezintă o provocare specială, având în vedere creșterea rapidă a demenței în anii următori”.

Speranța medie de viață preferată a fost de 91, 4 ani și nu a existat nicio diferență între bărbați și femei, dar participanții mai în vârstă au avut o speranță medie de viață preferată mai mare decât participanții mai tineri. „În ciuda faptului că o creștere a speranței de viață are loc în mare măsură la vârste mai înaintate, unde experiența pierderii și a dizabilității este larg răspândită, au existat dovezi științifice remarcabil de puține despre cât de mult ar dori să trăiască indivizii, având în vedere impactul unor astfel de condiții adverse de viață. ", a remarcat Skirbekk.