Dislocare umăr - primul ajutor și sfaturi utile

Dislocarea sau luxația umărului implică ieșirea capului humeral din cavitatea glenoidă și separarea humerusului de articulația glenohumerală (articulația alcătuită din humerus, braț și omoplat sau oase din scapula dorsală). O dislocare de umăr poate fi parțială sau totală și poate implica regiunea anterioară (reprezintă 95% din totalul luxațiilor) sau regiunea posterioară a umărului. Indiferent de regiunea afectată, pacienții prezintă dureri severe și restricționarea mișcării umărului, prezența la medic fiind necesară. Majoritatea luxațiilor sunt cauzate de traumatisme sau agresiuni asupra articulației. Conform unui studiu publicat în jurnalul Academiei Americane de Medicină Fizică și Reabilitare, incidența luxațiilor umărului în SUA este de 23,9 la 100.000 de persoane și aproximativ 85-98% din luxațiile umărului sunt luxații anterioare. (1, 2, 3)

Din punct de vedere epidemiologic, distribuția pe sexe a luxațiilor umărului este bimodală, iar incidența relativă depinde de vârsta pacientului. Pacienții mai tineri tind să fie bărbați, iar leziunile sunt deseori legate de traume sportive. La bărbați, vârsta maximă de incidență este de 20-30 de ani (cu un raport bărbat-femeie de 9:1), iar la femei este de 61-80 de ani (cu un raport femeie-bărbat de 3:1). Incidența fracturilor de humerus proximal crește odată cu vârsta, cu o incidență ajustată populațional de 101 la 100.000 de persoane ani la cei cu vârsta peste 65 de ani. (1, 3)

Dislocare umăr: cum ne putem da seama că umărul a fost dislocat?

În majoritatea cazurilor de luxație a umărului, principalele simptome sunt:

• slăbirea mobilității brațului sau chiar incapacitatea de mișcare a acestuia;
• dureri de intensitate crescută în zona umărului;
• umflături și vânătăi ale umărului sau brațului;
• amorțeală și/sau slăbiciune în braț, gât, mână sau degete;
• spasme musculare în umăr. (2, 4)

Care sunt cauzele dislocării umărului?

Articulația glenohumerală, din care face parte umărul, este una dintre cele mai mobile articulații din corp, dar și una dintre cele mai frecvent dislocate. Accidentele, inclusiv cele de circulație, împreună cu leziunile produse în timpul activităților sportive și cu convulsiile sau șocurile electrice (care provoacă contracții musculare care trag brațul din poziția normală), reprezintă cele mai frecvente cauze ale luxațiilor umărului.

Primul ajutor în caz de dislocare umăr

În cazul în care suspectați o eventuală luxație a umărului, este esențial să nu întârziați îngrijirea medicală. O luxație va trebui tratată cât mai rapid cu putință, de către un medic specialist. În așteptarea îngrijirilor de specialitate, în cazul unei luxații a umărului, se impune ca umărul să nu fie mișcat din poziție. Persoane neinstruite nu pot efectua manevre de repoziționare a umărului, deoarece există un risc crescut de deteriorare a articulației sau chiar a ligamentelor, nervilor sau vaselor de sânge. Primul ajutor în cazul unei luxații de umăr implică aplicarea de gheață pe articulația rănită, pentru reducerea edemului și a durerilor locale și atelarea sau prinderea articulației umărului în poziția actuală. (1, 5, 6)

Ce implică tratamentul luxație de umăr (sfaturi după tratament)

Singura opțiune de tratament pentru un umăr dislocat este o reducere promptă. Procedura se efectuează în regim de urgență, după sedare pacientului. În funcție de vârstă pacientului, de construcția articulațiilor și de timpul trecut de la dislocarea articulației umărului, tehnicile de tratament pot fi diferite. După repoziționarea umărului, pacientul va avea nevoie de odihnă. Imobilizarea umărului este necesară pentru o perioadă de minimum 7-10 zile la pacienții în vârstă și de minimum trei săptămâni, la adulții tineri. (1, 6)

Pentru a ușura eventualul disconfort apărut după tratament și pentru a grăbi vindecarea, este recomandat să limitați activitățile de ridicare a obiectelor grele. Pentru reducerea durerilor, se pot administra medicamente analgezice. Este necesar, de asemenea, să efectuați exerciții ușoare, conform instrucțiunilor medicului sau terapeutului. (1, 5)