Dislocare genunchi - primul ajutor și sfaturi utile

Dislocarea genunchiului este definită ca deplasarea în totalitate a suprafețelor osoase din articulație, ce poate avea mai multe cauze: traumatisme (cel mai frecvent), afecțiuni osteo-articulare sau generale de fond. Dislocarea articulației genunchiului implică deplasarea femurului și a tibiei.
Mulți oameni întâmpină de-a lungul vieții diverse probleme legate de articulația genunchiului. În mod normal, mișcările obișnuite ale corpului nu reprezintă o cauză de luat în calcul, însă în anumite condiții, cum ar fi diverse afecțiuni de fond, chiar și simplul mers poate provoca situații neplăcute. Sportul, diferitele forme de muncă fizică și accidentele rutiere sunt scenariile frecvente care includ dislocarea articulației genunchiului. [1, 2]

Anatomie

Componentele articulației genunchiului sunt reprezentate de:

• epifiza inferioară a femurului la nivelul căreia se găsesc fețele articulare ale celor doi condili femurali și fața articulară anterioară, numită față patelară. Condilul medial femural este mai voluminos față de condilul lateral și realizează cu tibia un unghi cu deschidere laterală, numit genu valgum fiziologic.
  • Când condilul medial este mai mare decât în mod normal, unghiul dintre femur si tibie scade, aspectul purtând numele de genu valgum (picioare în „X”).
  • Când condilul medial este mai mic sau egal cu cel lateral, unghiul dintre femur și tibie crește, apărând deformația denumită genu varum (picioare în paranteză). Cele două afecțiuni sunt, de obicei, congenitale și pot contribui la apariția unor complicații. [3]
• fețele articulare posterioare ale rotulei – realizează articularea doar cu femurul
• epifiza superioară a tibiei – doi condili tibiali

Meniscurile articulare sunt două formațiuni fibrocartilaginoase, medial și lateral, de formă triunghuilară pe secțiune, ce prezintă fețe adaptate epifizelor femurale și tibiale. Mijloacele de unire sunt capsula articulară și o serie de ligamente.

Factori de risc

• suprasolicitarea articulației – cel mai frecvent în urma accidentelor sportive, cu apariția instabilității articulare pe seama ligamentelor - o consecință pe termen lung
• vârsta reprezintă unul din factorii de risc ai afectării articulare. Odată cu înaintarea în vârstă pot apărea modificări degenerative la nivelul cartilajului, densitatea osoasă scade din cauza faptului că osul nu mai fixează calciul și mineralele așa cum trebuie. De asemenea, vârstele fragede se pot afla în zona de risc, copiii aflându-se în dezvoltare, au o laxitate ligamentară mai accentuată în mod fiziologic. În cazul în care părintele observă persistența dificultății în mers a copilului, o frecvență mare a accidentelor minore, un echilibru deficitar, sunt necesare investigații pentru a verifica suspiciunea unei posibile boli genetice sau a unui sindrom de hipermobilitate. [4, 5]
• obezitatea supune articulația genunchiului în situația de a înfrânge o greutate mare, astfel încât, la început, pot apărea dureri, edem (umflare) local, care predispun la dislocare imediat ce vor fi executate minime mișcări fără prudență, cum ar fi banalul călcat strâmb.
• deficitul de echilibru, care poate avea multiple cauze, printre care și neurologice, așadar trebuie investigat cât mai repede posibil [6]
• inflamații (bursite, tendinite)
• boli articulare (osteoartrită, poliartrită reumatoidă, gută, etc)
• infecții (celulită – infecția pielii, artrită infecțioasă, osteomielită, bursită septică) [1, 6]

Simptome dislocare genunchi

De obicei, genunchiul dislocat este vizibil afectat, deformat, edemațiat, dureros și imposibil de mobilizat. Gamba poate fi amorțită și palidă, acesta fiind un semn al afectării arteriale. Dislocarea genunchiului este o urgență și necesită intervenție medicală imediată. Complicațiile includ lezarea formațiunilor periarticulare, cum ar fi mușchi, tendoane, nervi, vase de sânge și pot fi acute, dar și cronice, pe termen lung. Instabilitatea articulară și susceptibilitatea crescută la repetare a dislocării în viitor sunt consecințe pe termen lung ce necesită supraveghere medicală.

Diagnostic

În urma examenului fizic, medicul poate pune cu ușurință diagnosticul, însă sunt necesare investigații pentru o acuratețe mai bună și pentru a stabili cu exactitate pașii ce trebuie urmați pentru vindecare. Imagistica este cea care confirmă diagnosticul de dislocare articulară și poate identifica, de asemenea, posibilele fracturi asociate. Radiografia este de cele mai multe ori suficientă. Nu trebuie omisă evaluarea vasculară și neurologică.

În ceea ce privește vasele de sânge, se verifică pulsul la nivelul piciorului și poate fi comparat cu cel de la nivelul brațului. Determinarea indicelui gleznă-braț este un test simplu și rapid, util, de asemenea, pentru evaluarea stării vaselor, având valoarea minimă normală de 1. O valoare scăzută este susceptibilă pentru o posibilă leziune, însă chiar și în urma obținerii unei valori normale, angio-CT este investigația considerată standard de aur și ar trebui realizată, fiind recomandată chiar și în absența semnelor de ischemie.

Tratament

Există situații în care dislocarea genunchiului se reduce spontan, înainte de vizita la medic, însă adesea este necesară reducerea închisă pentru a restabili poziția anatomică a articulației. Se administrează și tratament medicamentos ce poate include sedative, miorelaxante, însă pacientul rămâne conștient. Ulterior trebuie realizată imobilizarea prin diverse modalități în funcție de severitate (atele, ghips). Intervențiile chirurgicale sunt necesare în caz de afectare vasculo-nervoasă, musculară sau unei dislocări ireductibilă ortopedic. Pe termen lung, recomandările sunt fizioterapia și eliminarea pe cât posibil a factorilor de risc pentru evitarea repetării accidentului. [1, 2, 5]

Dislocare genunchi - primul ajutor

Pașii de urmat sunt aceiași atât în situația în care dumneavoastră sunteți persoana accidentată, cât și dacă vă aflați în postura celui care acordă primul ajutor. Dacă suspicionați că suferiți de dislocare de genunchi, încercați să vă calmați și nu vă mișcați, este foarte important să nu deplasați și mai mult componentele articulației.

Genunchiul trebuie imobilizat (și elevat dacă este posibil) atât deasupra, cât și sub articulație. Pentru a reduce tumefacția, se recomandă aplicarea unei pungi cu gheață, nu direct apă rece sau gheață pe piele, doar dacă este posibil (pielea poate fi serios afectată sau poate fi situația unei hemoragii masive). Nu încercați să reduceți dislocarea, acesta este un act medical ce poate fi realizat doar de către personal medical avizat, sunați la 112. [2, 7]