Dinamica variabilității cognitive în funcție de vârstă și baza genetică (studiu de cohortă)

Un studiu recent publicat în revista Nature Medicine examinează influența anumitor gene și a vârstei asupra cogniției. Cercetarea evidențiază posibilitatea utilizării acestor descoperiri în crearea de cohorte stratificate după genotip și cogniție, utile pentru studii epidemiologice și intervenționale viitoare.
Studiul implică peste 21.000 de participanți sănătoși la început, înrolați prin National Institute for Health and Care Research din Anglia. S-a urmărit evoluția performanței cognitive cu vârsta, genotipul asociat, și informațiile demografice și socioeconomice ale participanților. S-au folosit unsprezece teste de cogniție, inclusiv două măsuri noi de abilitate cognitivă, denumite G4 și G6, care sumarizează diferite aspecte ale inteligenței și funcționării executive.

Rezultatele studiului indică o corelație pozitivă între toți cei 13 parametri evaluați, cu excepția vocabularului, care a prezentat corelații parțial pozitive și negative. Se observă o scădere a performanței cognitive cu înaintarea în vârstă, în contradicție cu studii anterioare care raportează o scădere a vocabularului la persoanele de peste 60 de ani.

Impactul genului asupra performanței cognitive este minim, sugerând o scădere similară în timp pentru ambele sexe. Nivelul de educație și condițiile de privare sunt direct corelate cu performanța cognitivă, cei cu un nivel educațional scăzut înregistrând performanțe inferioare.

Studiul nu a găsit o corelație între genotipul apolipoproteinei E (APOE) și performanța la testele cognitive. Studiile de asociere genomică la scară largă (GWAS) au identificat noi loci genetici care influențează performanța la G4, unul dintre aceștia explicând o varianță de 185 de ori mai mare comparativ cu APOE.

Rezultatele sugerează că inteligența fluidă și cristalizată ar putea fi indicatori mai buni ai succesului educațional viitor. De asemenea, G4 și G6 nu au arătat corelații puternice cu boala Alzheimer, indicând că cogniția normală și boala Alzheimer au factori genetici diferiți.

În concluzie, studiul subliniază necesitatea de a diferenția mecanismele genetice ale cogniției normale de cele ale neurodegenerării, esențial pentru identificarea țintelor moleculare pentru prevenirea sau ameliorarea declinului cognitiv legat de vârstă. Limitările privind generalizabilitatea rezultatelor din cauza omogenității etnice a eșantionului și neevaluarea tuturor domeniilor cognitive sunt recunoscute, iar studii viitoare sunt necesare pentru a extinde și aprofunda aceste descoperiri.

sursa: News Medical