Cum poate conduce igiena orală precară la apariția sindromului metabolic?

Este cunoscut faptul că boala parodontală poate crește semnificativ riscul de apariție a sindromului metabolic, o asociere de condiții medicale ce sunt implicate în apariția diabetului și a patologiei cardiace.
Într-un studiu nou, cercetătorii de la Universitatea de Medicină Generală și Medicină Dentară din Tokyo au descoperit faptul că infecția cu Porphyromonas gingivalis, bacteria responsabilă de apariția bolii parodontale, poate determina apariția disfuncției metabolice a mușchilor scheletici, o etapă intermediară în procesul de apariție a sindromului metabolic, prin alterarea florei bacteriene intestinale.

Se știe de mult timp faptul că Porphyromonas gingivalis determină inflamație la nivelul cavității orale, dar s-a observat, de asemenea, rolul acesteia în creșterea nivelului mediatorilor inflamatori la nivel sistemic. Rezultatul este reprezentat creșterea riscului de apariție a obezității, a rezistenței la insulină și a diabetului, în cazul infecției persistente cu această bacterie. Insulina are rolul de a transporta glucoza din sânge la nivel tisular, în special la nivelul mușchilor scheletici unde este depozitată un sfert din cantitatea totală de glucoză. Rezistența la insulină joacă un rol esențial în apariția sindromului metabolic, un grup de patologii ce cuprinde obezitatea, metabolismul alterat al lipidelor, hipertensiunea arterială și inflamația sistemică. Deși mușchii scheletici joacă un rol important în scăderea glicemiei, o legătura directă între infecția cu Porphyromonas gingivalis și funcția metabolică a mușchilor scheletici nu a fost stabilită încă.

Autorul principal al studiului, Kazuki Watanabe afirmă faptul că sindromul metabolic a devenit a patologie foarte răspândită în țările dezvoltate. Rolul acestui studiu a fost acela de a cerceta modul în care infecția bacteriană parodontală poate conduce la apariția alterărilor în metabolismul mușchilor scheletici, conducând astfel la apariția sindromului metabolic. Astfel, cercetătorii au determinat titrul anticorpilor împotriva Porphyromonas gingivalis în serul pacienților cu sindrom metabolic și au descoperit o corelație pozitivă între nivelul acestora și rezistența la insulină. Pentru a descoperi mecanismul fiziopatologic din spatele acestor observații clinice, cercetătorii au folosit modele animale. Când aceștia au administrat șoriceilor hrăniți cu alimente bogate în lipide (o condiție în dezvoltarea sindromului metabolic) Porphyromonas gingivalis pe cale orala, aceștia au dezvoltat rezistență la insulină și o alterare a metabolismului la nivelul mușchilor scheletici, cu preluarea unei cantități reduse de glucoza din sânge, în comparație cu șoriceii ce nu au primit această bacterie.

Pentru a determina modul în care aceasta bacterie a fost capabilă sa determine inflamație sistemică și sindrom metabolic, cercetătorii au studiat flora bacteriană intestinală. Aceștia au descoperit faptul ca microbiomul intestinal este semnificativ alterat în cazul șoriceilor infectați cu Porphyromonas gingivalis.

Profesorul Sayaka Katagiri afirmă faptul că rezultatul studiului este uimitor și furnizează informații importante ce explică mecanismul fiziopatologic rasponsabil de apariția sindromului metabolic și a disfuncției metabolice a mușchilor scheletici în cazul pacienților cu boala parodontală.

sursa: Science Daily