Cum influențează graficele de creștere riscul de obezitate infantilă?

Una dintre preocupările majore ale proaspeților părinți este monitorizarea constantă a greutății și aprecierea creșterii micuților, în special din prisma câștigului în greutate.

Numerele afișate pe cântar au ajuns să definească progresul sugarului, al copilului mic, iar mesajul central pentru părinți care vine din partea celor dragi, a industriei specializate pe dieta sugarilor și a copiilor mici, uneori din partea specialiștilor, este acela că „o greutate mai mare concide cu o creștere și dezvoltare optime”.

În ceea ce privește domeniul cercetării, s-a stabilit că o greutate mai mare și o rată de creștere rapidă în perioada de sugar și prima copilărie este un factor de risc important pentru obezitate în perioada copilăriei, adolescenței și ulterior în viața adultă. (1), (2)

Cum se interpretează corect graficele de creștere?

Bebelușii nu au venit pe lume cu un manual de utilizare, dar au venit „la pachet” cu graficele de creștere. Standardele oferite de Organizația Mondială a Sănătății descriu creșterea normală a copiilor de la naștere la vârsta de 5 ani, obiectivul fiind menținerea unei curbe de creștere constante și nu au ca țintă o valoare fixă a indicelui de masă corporală la care copilul trebuie să ajungă.

Din nefericire, aceste grafice sunt citite incorect de către părinți sau nu a fost explicat corect modul în care trebuie interpretate. Astfel, sunt mulți părinți care înțeleg că situarea valorii indicelui de masă corporală peste percentila 50 este optimă, în timp ce valorile mai mici de 50 ar putea pune problema unei creșteri dizarmonice.

Însă nu așa funcționează percentilele. Pornind de la definiție, jumătate din populația de aceeași vârstă se sitează deasupra percentilei și cealaltă jumătate sub aceste valori. Mereu vor fi copii a căror creștere se obiectivează în jurul percentilei 3 sau 97, iar acest lucru este perfect normal.

Dacă un băiețel de 6 luni se încadrează în a 5-a percentilă în graficul de creștere ponderală, acest lucru înseamnă că băiețelul căntărește la fel de mult sau mai mult decât 5% dintre sugarii de sex masculin de aceeași vârstă, în timp ce 95% din populația de referință de băieței de 6 luni au o greutate mai mare. Dar nu se urmărește o anumită valoare, ci evoluția curbei de creștere sau mai exact stabilizarea curbei ponderale la o anumită valoare, ambele – fie scăderea sau creșterea marcantă a valorilor percentilelor – fiind predictori ai deteriorării statusului nutrițional (în absența unor factori de risc sau a unor patologii ce pot altera aceste variabile și care impun intervenții nutriționale pentru normalizarea statusului nutrițional).

Cum influențează modul în care sugarii și copiii mici sunt hrăniți?

Părinții se găsesc deseori în situația de a fi condiționați să îi hrănească pe cei mici până „cresc” cât mai aproape de percentila 50 considerată ideală. Ascensiunea către această valoare a percentilei poate reprezenta și calea către o rată de creștere accelerată, care la rândul ei este un factor de risc pentru obezitate în copilărie în special, în adolescență și în perioada de adult și un indicator al dezvoltării în exces a compartimentului adipos.

Subestimarea aportului proteic la copiii hrăniți cu formulă

Un exemplu este încurajarea mamei să suplimenteze dieta sugarului cu formule adaptate vârstei, responsabilă de valoarea aparent mică a percentilei fiind considerată secreția lactată insuficientă a mamei. Deși copilul va câștiga în greutate, în continuare există riscul unui exces de proteine (3), în ciuda eforturilor de a reduce cantitatea de proteine conținută de formulele special adaptate dietei sugarilor. Laptele matern conține aproximativ 1.4 g proteine per 100 calorii, în timp ce standardele impuse de Codex Alimentarius și directivele Uniunii Europene permit producătorilor să obțină un aport de proteine ce variază de la 1.8 la 3 g/100 calorii. (4)

Completarea cu formule de lapte a dietei sugarului hrănit cu lapte matern rezolvă preocuparea imediată a părintelui – copilul să ia suficient în greutate – dar excesul de proteine din alimentație în primii 2 ani de viață poate favoriza o creștere rapidă în greutate și majorarea riscului de obezitate în mai multe momente cheie din viață. (3)

Conflicte între percepția părintelui și particularitățile apetitului la copilul mic

Modul în care sunt introduse alimentele solide și oferite sugarilor este de asemenea important. În cadrul unei meta-analize publicate în International Journal of Behavioral Nutrition and Physical Activity (2017) mamele aveau tendința să îi eticheteze pe copiii în vârstă de 14 luni fiind „mofturoși” când vine vorba de mâncare, atunci când aveau o greutate mai mică comparativ cu ceilalți copii de aceeași vârstă și sex.

Aceste comportamente nu sunt obligatoriu patologice cât timp copilul se menține în mod constant în intervalul de normalitate al greutății, ci reflectă capacitatea copilului de autoreglare a aportului energetic și neofobia caracteristică vârstei. Niciunul dintre copiii incluși în studiu nu se situa în intervalul atribuit subnutriției și nu s-au identificat diferențe de aport între copiii care nu au fost percepuți drept „mofturoși” și cei presupuși de către mame a fi din prisma greutății aparent mai mici și a refuzurilor alimentare. (5)

Încă din cele mai vechi timpuri, țesutul adipos suplimentar și în special în perioada de sugar, a conferit un avantaj pentru supraviețuire în perioadele de foamete. Dar, copiii noștri s-au născut și se vor naște într-un mediu obezogenic, în care alimentele dezechilibrate din punct de vedere al calității nutriționale sunt ieftine și foarte accesibile, sunt consumate din alte motivații și nu doar cea de a ne hrăni trupurile, iar circumstanțele ne încurajează să facem mai puțină mișcare și să de devenim tot mai sedentari, respectiv ne instigă să-i educăm și pe cei mici să facă la fel.

De aceea este extrem de important ca sugarii și copiii mici să fie hrăniți astfel încât să țină cont de semnalele proprii de foame și saturație, și din contră să nu-i mai hrănim pe aceștia cu fricile noastre, să nu-i învățăm să ignore ceea ce corpul le transmite sau să consume alimente din alt temei decât nevoia fiziologică.

Factorii de risc și perioadele critice în apariția obezității în copilărie

Concepere - 24 luni

Primele 1000 de zile de viață, de la concepție și până la aniversarea de 2 ani, marchează prima perioadă critică în care poate să apară obezitatea infantilă. Valoarea crescută a indicelui matern de masă corporală, greutatea mică pentru vârsta gestațională, respectiv greutatea mare la naștere se numără printre factorii de risc prenatali pentru obezitate infantilă, în timp ce creșterea accelerată în perioada 0-24 luni constituie un risc în perioada postnatală.

4 – 8 ani

Între 5 și 7 ani, indicele de masă corporală este cel mai scăzut la copiii cu o creștere și dezvoltare corespunzătoare, pentru a crește din nou, perioadă specifică cunoscută sub numele de rebound adipocitar.

Reboundul adipocitar reprezintă o perioadă de creștere accelerată în care adipocitele cresc ca dimensiune și număr, fenomen care poate contribui semnificativ la instalarea obezității.

În unele studii s-a remarcat că la acei copii la care reboundul adipocitar a avut loc la o vârstă mai mică, rata cu care organismul stoca energie sub formă de țesut adipos a fost de 2-3 ori mai rapidă comparativ cu copiii la care reboundul adipocitar a fost la o vârstă mai târzie.

Modificările caracteristice reboundul adipocitar constau în creșterea masei adipoase în detrimentul masei musculare și în încetinirea ratei de creștere în înălțime. (7) Mai mult decât atât, schimbările cu privire la indicele de masă corporală pe durata perioadei de rebound adipocitar s-ar datora prioritar depunerii accelerate a țesutului gras, favorizate de creșterea numărului de celule adipoase și creșterea lor în dimensiune, și câștigului ponderal semnificativ, dar nu obligatoriu faptului că este încetinită creșterea în înălțime.(8) Încă o dovadă că valorile indicelui de masă corporală nu constituie un instrument fidel pentru aprecierea creșterii normale în greutate, în special din prisma modificărilor compoziției corporale, ce pot introduce erori.

10 - 18 ani

În timpul perioadei de adolescență, modificările indicelui de masă corporală sunt asociate în mare parte pubertății. Astfel, instalarea precoce a pubertății cu modificările caracteristice ale creșterii, dezvoltării și a redistribuției compartimentelor organismului, cu precădere a celui adipos, este alături de factorii enumerați anterior responsabilă de apariția obezității și permanentizarea greutății în exces de-a lungul vieții în absența intervențiilor dietetice eficiente. (9)

Toate aceste informații scot în evidență importanța unui status nutrițional adecvat începând cu perioada de sugar, dar înainte de toate necesitatea unui aport nutrițional adaptat nevoilor specifice fiecărei perioade de creștere și a celor individuale cerințelor, apetitului și preferințelor sugarului, copilului, adolescentului, respectiv viitorului adult.

ȘTIAI CĂ..

• Un copil care se situează la percentila 85 între vârstele 1-3 ani are un risc de 4 ori mai mare de a suferi de suprapondere la vârsta adultă dacă unul dintre părinți prezintă și el surplus ponderal, comparativ cu copiii fără exces de greutate la momentul desfășurării studiului.

• Copiii cu ambii părinți suferind de suprapondere au un risc cu 80% mai mare de a prezenta obezitate la vârsta adultă; riscul scade la 40% dacă numai unul dintre părinți prezintă surplus de greutate și e mai mic de 10% atunci când niciunul dintre părinți nu se confruntă cu supraponderea.

• 75% dintre copiii cu vârste cuprinse între 3-10 ani au rămas cu suprapondere la începutul perioadei adulte atunci când cel puțin unul dintre părinți prezintă la rândul lor exces ponderal, comparativ cu 25% - 50% când niciunul dintre părinți nu suferea de suprapondere sau obezitate.

• În ceea ce privește perioada adolescenței, 70%-80% dintre adolescenți cu suprapondere prezentau în continuare exces ponderal ca tineri adulți atunci când cel puțin un părinte suferea de suprapondere. În schimb se observă o creștere a numărului de adolescenți ce rămân cu probleme de greutate și în perioada adultă, 54% - 60%, deși niciunul dintre părinți nu prezenta la rândul său exces ponderal. (10)