Crizele de furie la copiii preșcolari ar putea fi legate de ADHD

Un studiu longitudinal recent realizat în Marea Britanie a investigat modul în care dezvoltarea reglării emoționale de la vârsta de 3 până la 7 ani poate prezice apariția simptomelor de ADHD, problemele de internalizare și problemele de comportament la copii. Aceste tulburări sunt printre cele mai frecvente și adesea coexistă în copilărie, iar identificarea factorilor de risc timpurii este esențială pentru intervențiile preventive eficiente.

Reglarea emoțională: un factor transdiagnostic esențial

Reglarea emoțională se referă la capacitatea individului de a-și monitoriza și modifica reacțiile emoționale pentru a se adapta contextului social și pentru a atinge anumite obiective. Disfuncția reglării emoționale, pe de altă parte, se manifestă prin reacții emoționale excesive sau inadecvate și poate include labilitate emoțională sau alocarea anormală a atenției către stimuli emoționali.

Cercetările anterioare au sugerat că disfuncția reglării emoționale este un factor care traversează diferite diagnostice, contribuind la simptomele și dificultățile asociate cu ADHD, probleme de internalizare (cum ar fi anxietatea și depresia) și probleme de comportament (cum ar fi agresivitatea și opoziționismul). De asemenea, poate explica legăturile dintre diferite tulburări, servind ca punte între simptomele ADHD și problemele ulterioare de sănătate mintală.

Variabilitatea dezvoltării reglării emoționale în copilărie

În mod normal, abilitățile de reglare emoțională se consolidează semnificativ între vârsta de 3 și 7 ani, ducând la un control mai bun al emoțiilor și la o reducere a disfuncției emoționale. Cu toate acestea, există variații semnificative între copii în ceea ce privește traiectoriile de dezvoltare a acestor abilități. Unele studii au arătat că unii copii pot experimenta chiar o creștere a problemelor de reglare emoțională în această perioadă crucială de dezvoltare.

Metodologia și datele studiului

Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au folosit date din Studiul de Cohortă al Mileniului din Marea Britanie, care a urmărit peste 19.000 de copii născuți între 2000 și 2002. Evaluările au fost efectuate la vârstele de 3, 5 și 7 ani, concentrându-se pe măsurarea disfuncției reglării emoționale și a simptomelor de ADHD, probleme de internalizare și probleme de comportament.

Instrumentele de evaluare au inclus chestionare raportate de părinți, precum Chestionarul de Comportament Social al Copilului și Chestionarul Punctelor Forte și Dificultăților. Acestea au permis cercetătorilor să identifice nivelurile inițiale de disfuncție emoțională și să urmărească evoluția acestora pe parcursul perioadei studiate.

Descoperirile cheie ale studiului

Rezultatele au indicat că nivelurile inițiale mai ridicate de disfuncție a reglării emoționale și scăderile mai lente ale acesteia între 3 și 7 ani sunt asociate cu niveluri mai ridicate de simptome de ADHD, probleme de internalizare și probleme de comportament la vârsta de 7 ani. Aceste asocieri au fost observate atât la băieți, cât și la fete, și au rămas semnificative chiar și după ajustarea pentru simptomele inițiale prezente la vârsta de 3 ani.

Aceste constatări sugerează că atât nivelul inițial al disfuncției emoționale, cât și ritmul în care abilitatea de reglare emoțională se îmbunătățește sunt markeri importanți pentru riscul de dezvoltare a tulburărilor neurodezvoltamentale și de sănătate mintală la copii. Monitorizarea acestor traiectorii poate ajuta la identificarea timpurie a copiilor care ar putea beneficia de intervenții preventive.

Implicații practice și strategii de intervenție

Studiul subliniază potențialul intervențiilor timpurii axate pe îmbunătățirea reglării emoționale în perioada preșcolară. Prin sprijinirea dezvoltării acestor abilități, este posibilă reducerea riscului apariției simptomelor de ADHD, anxietate, depresie și probleme de comportament la vârsta școlară.

Evaluările periodice ale reglării emoționale ar putea servi drept instrumente valoroase pentru detectarea copiilor cu traiectorii atipice de dezvoltare emoțională. Intervențiile personalizate pot fi apoi implementate pentru a aborda nevoile specifice ale fiecărui copil, contribuind la îmbunătățirea rezultatelor pe termen lung.

Direcții viitoare de cercetare

Cercetătorii recomandă explorarea în profunzime a diferitelor aspecte ale reglării emoționale și modul în care acestea se leagă de tulburările specifice. De exemplu, ar fi util să se investigheze dacă anumite componente, cum ar fi labilitatea emoțională negativă sau strategiile de coping, au un impact mai mare asupra riscului de dezvoltare a anumitor tulburări.

Extinderea studiilor pentru a include perioade de dezvoltare ulterioare, cum ar fi adolescența, ar putea oferi informații suplimentare, având în vedere schimbările emoționale semnificative care au loc în această etapă. De asemenea, cercetările viitoare ar putea examina mecanismele prin care reglarea emoțională influențează sănătatea mintală, inclusiv rolul factorilor sociali și de mediu.

Limitările studiului

Este important de menționat că studiul are anumite limitări. În primul rând, măsurătorile s-au bazat pe raportările părinților, ceea ce poate introduce un anumit grad de subiectivitate și bias. Utilizarea unor surse multiple de informare, precum profesorii sau observațiile clinice, ar putea îmbunătăți acuratețea datelor.

În al doilea rând, intervalul relativ mare între evaluări (3, 5 și 7 ani) limitează posibilitatea de a observa schimbări mai subtile în dezvoltarea reglării emoționale. Studiile viitoare ar putea beneficia de evaluări mai frecvente pentru a captura aceste variații.

În cele din urmă, fiind un studiu observațional, nu se pot stabili relații cauzale definitive între traiectoriile de reglare emoțională și simptomele de sănătate mintală. Sunt necesare cercetări suplimentare, inclusiv studii de intervenție, pentru a determina dacă îmbunătățirea reglării emoționale poate reduce efectiv riscul de tulburări ulterioare.

Concluzii

Studiul evidențiază importanța traiectoriilor de dezvoltare a reglării emoționale în primii ani de viață ca indicatori pentru riscul de simptome de ADHD, probleme de internalizare și probleme de comportament la copii. Nivelurile ridicate de disfuncție emoțională și scăderile lente ale acesteia sunt asociate cu un risc crescut de tulburări la vârsta școlară.

Aceste descoperiri subliniază necesitatea monitorizării și sprijinirii dezvoltării abilităților de reglare emoțională în copilăria timpurie. Intervențiile preventive și strategiile de suport personalizate pot juca un rol crucial în promovarea sănătății mintale și în prevenirea apariției tulburărilor neurodezvoltamentale la copii.

sursa: Science Daily