Comportamente anormale la copil

Experții în psihologia copilului de la University of Oxford și University of Pittsburgh susțin că termenul tulburare sau comportament anormal trebuie utilizat cu precauție pentru copiii cu vârstă de până la 5 ani.
Deși există îngrijorări cu privire la distingerea între comportamentul normal și cel anormal, în această perioadă de schimbare rapidă a dezvoltării, este important să știi cât mai multe despre dezvoltarea copilului pentru a putea indica corect semnele de atenționare în cazul unei tuburări de comportament.

Unele semne generale de avertizare care pot indica probleme de comportament mai grave includ:

Dificultate în gestionarea izbucnirilor emoționale

Deși este normal ca preșcolarii să nu-și poată controla atât de bine emoțiile, copiii mai mari ar trebui să poată face față sentimentelor lor într-o manieră adecvată social. Dacă copilul tău nu își poate controla furia, frustrarea sau dezamăgirea într-o manieră adecvată vârstei, ar putea fi vorba despre o problemă emoțională.

Dificultate în gestionarea impulsurilor

Un copil care devine agresiv după ce începe școala sau un copil care strigă la profesorul său, are nevoie de ajutor pentru dezvoltarea unui control eficient al impulsului.

Comportament care interferează cu performanța școlară

Comportamentul necorespunzător care interferează cu educația copilului poate indica o tulburare de comportament.

Copii care nu răspund la disciplină

Este normal pentru copii să repete unele greșeli din când în când, însă nu este normal ca un copil să prezinte, în mod repetat, același comportament, mai ales dacă au fost luate măsuri pentru corectarea acestuia.>

Comportament care interferează cu interacțiunea socială

Un copil care este distant, nu are prieteni și nu este activ social; toate acestea sunt comportamente care împiedică dezvoltarea acestuia.

Copil care se rănește sau vorbește despre sinucidere

Acestea sunt simptome care necesită o evaluare imediată a copilului de către un profesionist.

Comportament sexualizat

Copiii pot fi curioși atunci când vine vorba de sexul opus, însă, dacă observi un comportamentul sexualizat, acesta nu ar trebui neglijat, deoarece poate semnala o tulburare de comportament. (1)

Cele mai frecvente tulburări de comportament la copii:

Tulburare opozițională-sfidătoare

Unul din zece copii, cu vârsta sub 12 ani, suferă de tulburare de tip opozant. Unele dintre comportamentele tipice includ:

Stări de supărare, nervozitate și iritabilitate.

• Ușor supărat, enervat sau iritat
• Conflicte frecvente cu adulții, în special cu părinții
• Refuză să se supună regulilor
• Pare să încerce, în mod deliberat, să-i enerveze pe cei din jur
• Stimă de sine scăzută
• Caută să-i învinovățească pe ceilalți pentru orice probleme care apar în viața lor

Tulburări de comportament

Copiii cu tulburări de conduită sunt adesea percepuți drept „copii răi” din cauza comportamentului lor delincvent și a refuzului de a se supune regulilor. Cinci la sută dintre copiii în vârstă de 10 ani suferă de tulburări de comportament. Cel mai adesea, o treime din copiii cu tulburări de comportament prezintă, de asemenea, tulburări de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).

Unele dintre comportamentele tipice ale unui copil cu tulburare de comportament pot include:

• Refuzul frecvent de a-i asculta pe părinții
• Tendința de a utiliza droguri, inclusiv țigări și alcool, de la o vârstă fragedă
• Lipsa de empatie pentru ceilalți
• Agresivitate față de animale și alte persoane sau prezența unor comportamente sadice, inclusiv abuzuri fizice sau sexuale
• Minciuni frecvente
• Comportament criminal cum ar fi furtul, aprinderea deliberată a incendiilor și vandalismul

Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție

Doi până la cinci la sută dintre copii au tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).

Caracteristicile unui copil cu ADHD pot include:

• Neatenție - dificultate de concentrare, uitarea instrucțiunilor, trecerea de la o sarcină la alta, fără a o finaliza.
• Impulsivitate
• Supraactivitate - neliniște constantă (2)

Factorii de risc pentru tulburările de comportament la copii

• Sexul - băieții sunt mai susceptibili decât fetele să sufere de tulburări de comportament. Nu este clar dacă cauza este genetică sau legată de experiențele de socializare.
• Sarcina și nașterea - sarcinile dificile, nașterea prematură și greutatea scăzută la naștere pot contribui la comportamentul problematic al copilului.
• Temperamentul - copiii care sunt dificil de gestionat, temperamentali sau agresivi, încă de la o vârstă fragedă au mai multe șanse să dezvolte tulburări de comportament mai târziu în viață.
• Viața de familie - tulburările de comportament pot apărea, mai ales, în familiile disfuncționale. De exemplu, un copil prezintă un risc crescut dacă provine dintr-o familie în care violența domestică, sărăcia sau abuzul de substanțe sunt o problemă.
• Dificultăți de învățare - problemele cu cititul și scrisul sunt adesea asociate cu probleme de comportament.
• Dizabilități intelectuale - copiii cu dizabilități intelectuale au de două ori mai multe șanse să aibă tulburări de comportament.
• Dezvoltarea creierului - studiile au arătat că zonele creierului care controlează atenția par a fi mai puțin active la copiii cu ADHD. (3)

Diagnosticul tulburărilor de comportament la copii

Metodele de diagnostic pot include:

• Diagnosticul de către un serviciu de specialitate, care poate include un medic pediatru, psiholog sau psihiatru pentru copii
• Interviuri aprofundate cu părinții, copilul și profesorii.
• Chestionare standardizate de verificare a comportamentului.

Este important să se excludă factorii de stres acut care ar putea perturba comportamentul copilului. De exemplu, un părinte bolnav sau abuzul copilului ar putea fi factorii responsabili pentru schimbările bruște în comportamentul tipic al copilului.