Cercetătorii explică de ce nu tot ce are gust amar este potențial dăunător

Un studiu recent realizat de Institutul Leibniz pentru Biologia Sistemelor Alimentare de la Universitatea Tehnică din München explorează motivul pentru care unele substanțe amare nu sunt nocive, deși gustul amar este tradițional asociat cu toxicitatea.
Cercetarea dezvăluie că anumiți receptori de gust amar din corpul uman reacționează la aminoacizi liberi și peptide, care sunt substanțe nutritive, într-un mod similar reacției lor la acizi biliari, care nu sunt consumați ca alimente, dar au funcții proprii în organism.

Echipa de cercetare interdisciplinară condusă de biologistul molecular Maik Behrens a folosit un sistem de testare celulară pentru a descoperi că cinci dintre cele aproximativ 25 de tipuri de receptori umani de gust amar răspund la aceste substanțe. Experimentele de modelare au arătat că un peptid cu gust amar poate adopta o formă 3D în receptor asemănătoare cu cea a acizilor biliari, explicând astfel de ce aceiași receptori de gust amar reacționează la ambele grupuri de substanțe.

Rezultatele genetice indică faptul că capacitatea de a recunoaște atât acizii biliari, cât și peptidele este foarte conservată în trei tipuri de receptori de gust amar și datează din vremea amfibienilor, sugerând că recunoașterea acestor substanțe este importantă la mai multe specii. Aceasta susține ipoteza că receptori de gust amar au jucat inițial un rol în reglarea proceselor fiziologice importante, nu doar în avertizarea împotriva substanțelor toxice.

Studiul oferă noi perspective asupra sistemelor complexe de percepție a gustului și sugerează că receptori de gust amar pot avea roluri suplimentare, încă necunoscute, în sănătatea umană, care depășesc funcția lor în selecția alimentară. Aceste descoperiri adaugă la înțelegerea diverselor funcții pe care le îndeplinesc receptorii de gust amar în organism, inclusiv în apărarea împotriva patogenilor și în reglarea metabolismului.

sursa: Science Daily