Ce înseamnă o hemocultură?

Infecțiile sistemice sunt afecțiuni severe caracterizate de o morbiditate și o mortalitate ridicată care este în strânsă legătură cu administrarea tardivă a primului antibiotic adecvat.

Tratamentele antibiotice empirice sunt alese în funcție de datele clinice și epidemiologice și sunt inițiate imediat după recoltarea hemoculturilor.

Hemoculturile sunt metoda cea mai bună în identificarea unor microorganisme responsabile de o infecție dar și pentru găsirea tratamentului antibiotic adecvat.

Investigarea microbiologică rapidă ce constă în identificarea agentului bacterian și testarea susceptibilității antimicrobiene sunt foarte importante pentru:

• Ajustarea terapiei antiinfecțioase
• Evitarea ineficienței tratamentului
• Reducerea spectrului tratamentului antibiotic și identificarea tulpinilor rezistente
• Limitarea toxicității și a impactului negativ asupra florei

Cantitatea de bacterii din sânge în cazul unei boli sistemice infecțioase variază între 1-10 UFC/ml până la 1x103 și 1x104 UFC/ml.

Hemoculturile sunt metoda principală în determinarea etiologiei unei infecții sistemice datorită sensibilității ridicate și a usurinței de efectuare.

Sensibilitatea hemoculturilor e direct proporțională cu volumul probei. Pentru adulți, o probă de sânge are 20 ml inoculat în două sticle (una anaerobă și una aerobă). Înaintea tratamentului antibiotic sunt necesari între 40-80 ml sânge (2-4 probe de hemocultură) pentru a detecta agentul etiologic în 80%-96% din bacteriemii.

După primirea rezultatelor pozitive al hemoculturilor, primul pas este să efectuăm o colorație Gram. Este obligatorie pentru a confirma prezența unei bacterii sau a unor fungi în probă. Dacă sunt prezenți microbi, morfotipul oferă un prim indiciu pentru stabilirea etiologiei infecției. Ulterior, identificarea microbului poate fi efectuată prin diverse procedee:

• Subcultură
• Hibridizare sau microarray
• MALDI-TOF-MS (matrix-assisted laser desorption ionization time-of-flight mass spectrometry)

Interpretarea probelor de cultură pozitive:

Contaminarea reprezintă o treime din hemoculturile pozitive ce apare când bacteriile care nu sunt prezente în sânge sunt introduse în sticlă în timpul recoltării. Chiar dacă recoltarea se face în condiții aseptice, contaminarea probei poate surveni datorită organismelor ce fac parte din flora pielii precum stafilococi coagulazo-negativi, a treia cea mai frecventă specie identificată în hemoculturi și alte microorganisme precum Micrococcus spp., Propionibacterium acnes, Bacillus spp. și Corynebacterium spp. Rata contaminării este corelată cu volumul sângelui din probă. Specficitatea hemoculturilor rămâne mare în diagnosticul infecțiilor sistemice deoarece primii agenți întâlniți pe hemoculturi sunt patogeni: E. Coli, Stafilococul auriu sau Pseudomona Aeruginosa.

Corelarea tabloului clinic cu anumiți parametrii pot ajuta la identificarea precisă a culturilor pozitive:

• Numărul sticlelor pozitive
• Numărul de perechi de culturi pozitive
• Locul din care s-au prelevat probele (puncție venoasă versus cateter central)
• Timpul până la pozitivare

Recoltarea de hemoculturi ar trebui repetată deoarece bacteriemia apare intermitent. Nu este cazul endocarditelor sau a tromboflebitei septice unde toate probele sunt în general pozitive cu bacterii piogene precum Stafilococ auriu și Streptococ piogen. (1)

Recoltarea hemoculturilor:

• Pregătirea pielii: antiseptic local (reduce riscul contaminării) – tinctura de iod alcoolic este mai eficientă decât iodul solubil și clorhexidina este mai eficientă decât iodul solubil, iar antisepticele pe bază de alcool sunt mai eficiente decât produsele solubile, dar alool singur nu este inferior produselor pe bază de iod.
• Locul recoltării: venele periferice sunt metoda de elecție a hemoculturilor comparativ cu cateterele intravenoase, cu rată de contaminare între 1,2% și 7,3% când proba e recoltată din venă periferică față de 3,4% și 13% când sângele e recoltat pe un cateter. Pentru diagnosticul infecțiilor sistemice asociate cu cateterele centrale se recomadnă recoltarea de la acest nivel.
• Volumul de sânge recoltat: cel puțin 30 ml de sânge sunt necesari pentru detectarea a 99% dintre infecțiile sistemice. Se recomandă recoltarea a 4 sticle de sânge corespunzătoare la 20-30 ml de sânge per set conform recomandărilor Marii Britanii sau 4-6 sticle conform recomandărilor franceze.
• Timpul de incubare este de maxim 5-7 zile. În cazul suspiciunii unei endocardite infecțioase cu hemoculturi negative în ziua 5 se recomandă prelungirea culturilor până în ziua 15 sau mai mult. (2)

Concluzii:

Hemoculturile sunt metoda de elecție pentru identificarea agentului patogen în cazul suspiciunii unei boli infecțioase sistemice. Corelarea tabloului clinic cu rezultatele paraclinice conduce la un diagnostic de o mare acuratețe de mare utilitate în practica medicală zilnică.

Urmărirea unui protocol strict de recoltare și prelucrare a probelor crește specificitatea și sensibilitatea acestui procedeu paraclinic.