Ce e normal la nou-născut

Imaginile cu nou-născuți cu pielea vineție și boțită, acoperită de grăsime și cu capușorul țuguiat nu sunt des întâlnite, astfel încât, fără o pregătire anterioară realistă, o proaspătă mămică poate fi ușor înfricoșată de înfățișarea copilului ei. Toate aceste particularități sunt însă normale și logice.

Capul la nou-născut

Capul țuguiat este un fenomen normal, specific bebelușilor născuți pe cale naturală, rezultat ca urmare a suprapunerii ușoare a oaselor craniului, pentru a putea trece printre oasele bazinului mamei. Tot din această cauză, nou-născutul poate avea pielea de pe cap ușor boțită, cu vânătăi și hematoame, însă capușorul nou-născutului redevine rotund și cu aspect normal de la sine, în câteva zile.

Oasele craniului bebelușului nu se vor închide aproximativ un an și jumătate de la naștere. Până atunci, este normal să observați partea moale a capului pulsând sau umflându-se odată cu respirația copilului sau în timp ce acesta plânge puternic.

Tot la bebelușii născuți pe cale naturală, din cauza presiunii exercitate asupra corpului lor mic în timpul nașterii, este normală prezența sângelui în ochi, determinată de ruperea unor vase. De asemenea, rețineți că nou-născuții văd clar doar până la o distanță de 15-25 cm și încă nu focalizează bine imaginile, așa că nu vă îngrijorați dacă observați că uneori privește încrucișat sau fără o țintă exactă.

Pielea la nou-născut

La naștere, pielea bebelușului este acoperită cu o substanță protectoare grasă, albicioasă, numită vernix caseosa, precum și de perișori fini, numiți lanugo - în special dacă bebelușul se naște înainte de vreme. Aceste fire de păr vor cădea în câteva zile.

Din cauza circulației slab dezvoltate, pielea nou-născuților poate fi boțită atunci când îi este frig, iar extremitățile pot avea o culoare vineție. Alte reacții normale ale pielii sunt: punctișoarele albe, asemănătoare cu acneea, petele roz sau cafenii, hemangioamele și culoarea galbenă - icterul fiziologic. În absența complicațiilor, aceste probleme se rezolvă de la sine.

Cordonul ombilical

Cordonul ombilical este alcătuit din trei vase de sânge acoperite cu o substanță gelatinoasă. Acesta este tăiat la naștere, apoi este lăsat să se usuce natural, fiind îngrijit cu anumite substanțe indicate de către medicul specialist. Până în momentul când cade, cordonul trebuie tamponat cu alcool. De asemenea, pentru a favoriza uscarea acestuia, trebuie evitat contactul direct cu apa - băița.

Este normal ca restul de cordon ombilical să aibă diverse culori - de la galben, la negru - și, de asemenea, este firească apariția herniei ombilicale - o gaură prin care intestinele nou-născutului ies la suprafață, pe sub piele, în special când acesta plânge sau se încordează. Această formă de hernie nu este de obicei dureroasă și devine insesizabilă de la sine în termen de câteva săptămâni.

Organele genitale la nou-născut

Datorită hormonilor materni, este normal ca la naștere bebelușii să aibă glandele mamare mai mult sau mai puțin umflate. Acest fenomen este temporar și include, de asemenea, umflarea labiilor și prezența unei scurgeri vaginale la fetițe. La băieți, se poate observa umflarea ușoară a testiculelor.

Poziția și reacțiile nou-născutului

Este normal ca nou-născutul să își mențină poziția fetală, cu picioarele și mânuțele îndoite, fixate pe lângă corp și cu pumnii strânși. Această poziție se menține pe durata primei luni de viață, dar nu atât de pronunțat precum în primele 48 de ore de la naștere.

Nou-născutul în vârstă de 5 zile încă nu își poate susține capul atunci când este tras de mânuțe din poziție stând pe spate, însă dacă este așezat în funduleț, cu bărbia în piept, trebuie să aibă mușchii gâtului destul de puternici pentru a îndrepta capul.

Deși nu distinge culorile, reacționează la lumină închizând ochii și încercând să se ferească de sursă. La stimulii auditivi răspunde prin îndreptarea capului și ochilor spre emițător.

Sistemul nervos și reflexele nou-născutului

Nou-născuții sosesc pe lume având anumite reflexe, numite reflexe primitive, care sunt definite drept mișcări spontane, ca răspuns la diverși stimuli. Aceste reacții sunt normale în dezvoltarea bebelușului și dispar treptat, de obicei între 3 și 6 luni. Absența și orice neconcordanță a acestor reflexe pot fi un indiciu al unor afecțiuni neurologice sau al unui tonus muscular slab.

• Reflexul punctelor cardinale este declanșat de atingerea obrajilor sau buzelor nou-născutului, având ca răspuns reflexul de supt: bebelușul îndreaptă gura deschisă spre obiectul cu care a fost atins și scoate limba, iar în momentul în care îi este atinsă cavitatea bucală acesta suge și înghite. Reflexele de supt și înghițire sunt necesare pentru supraviețuire, iar celelalte reflexe îl ajută pe bebeluș să fie în siguranță - pentru a nu se îneca și pentru a scăpa de surplusul de mucus, nou-născutul râgâie sau tușește ușor.

• Reflexul poziției de spadasin (al lui Magnus și Klein) - bebelușul se află culcat pe spate și, dacă îi întoarceți ușor capul într-o parte, mâna de pe aceeași parte se va extinde, iar mâna de pe partea cealaltă se va îndoi. Astfel, nou-născutul va putea să-și examineze și să-și localizeze mânuța. Doar după dispariția acestui reflex (2-3 luni) bebelușul va putea să se rostogolească.

• Reflexul Moro (de îmbrățișare) - în cazul unui zgomot puternic, a unei mișcări bruște sau a altui stimul supărător, bebelușul își întinde mâinile și picioarele, dă capul pe spate și izbucnește în plâns, apoi își strânge mâinile și picioarele ca într-o îmbrățișare. Acest reflex îl ajută pe nou-născut să-și păstreze echilibrul și să-și regăsească mama.

• Reflexul de prindere (agățare) - dacă apăsați ușor degetul în palma unui nou-născut, acesta își va strânge mânuța cu putere în jurul degetului. Același lucru se întâmplă cu talpa piciorușului. Prezentul reflex dispare după 2-3 luni.

• Când se află pe burtică, nou-născutul are tendința de a ridica ușor capul și de a-l întoarce pe o parte sau alta, pentru a preveni asfixia.

Greutatea, somnul și starea generală a nou-născutului

Este normal ca, imediat după naștere, nou-născuții să piardă 7-10% din greutatea corporală, urmând ca, în câteva zile, să revină la greutatea inițială. Ulterior, tendința va fi de a adăuga aproximativ 200 g, la fiecare două săptămâni.

Prima defecație a nou-născutului constă în eliminarea unei substanțe închise la culoare, cu o consistență lipicioasă - meconiu. În a doua și a treia zi, nou-născutul produce materie fecală de culoare verzuie sau maronie, iar în a patra zi, bebelușii alăptați la sân au scaun galben-verzui, semisolid sau granulat. Nou-născuții hrăniți cu formulă de lapte prezintă un scaun gălbui-maroniu sau verzui-maroniu, cu o consistență păstoasă.

În primele săptămâni de viață, nou-născutul își petrece cea mai mare parte a timpului dormind. În timpul somnului, este normal ca respirația bebelușului să aibă anumite iregularități - să depășească 60 de inspirații pe minut sau să se oprească pentru 5-10 secunde. De asemenea, este firesc ca un nou-născut să strănute și să sughiță frecvent, fără ca acest fapt să fie un indiciu de infecție, alergie sau de alte probleme digestive.

În afară de somn și alăptat, cel mai normal lucru pentru un nou-născut este să plângă. Contrar credințelor populare, un nou-născut nu este răsfățat dacă este luat în brațe și consolat atunci când plânge. Cercetările științifice au arătat că dacă un nou-născut nu este liniștit și consolat, accesele de plâns vor deveni mai dese și mai puternice.

Totodată, atunci când plânge, bebelușul înghite aer, obosește, devine mai iritabil și mai greu de calmat. Motivele pentru care un bebeluș plânge pot fi multiple: foame, disconfort, frustrare, frig, durere, scutec murdar, oboseală. De cele mai multe ori, nou-născutul plânge atunci când îi este foame. Este de preferat ca bebelușul să nu ajungă în această situație și să fie hrănit înainte de a începe să plângă.