Copilul postmatur

O.M.S. defineste ca postmatur, nou nascutul cu VG mai mare de 294 zile sau 42 saptamani.
 
Etiologia este neelucidata. Sarcina supramaturata se intalneste la femeile cu tulburari de reproducere, la primipare si in toxemia gravidica.
 
Patogenia este determinata de leziuni degenerative placentare care reduc aportul la fat si il expun la hipoxie cerebrala. Postmaturul are o evolutie intrauterina normala pana la 42 saptamani.
 
Clinic postmaturul are aspectul unui copil de 2-3 saptamani, slab cu fata ridata si ochii larg deschisi.
•  Pielea este alba, pergamentoasa, uscata, fisurata, cutata si adesea impregnata cu meconiu. Lanugo este absent iar vernix caseosa este redusa. Parul este lung si abundent. Unghiile sunt lungi si impregnate cu meconiu. Cordonul ombilical este impregnat cu meconiu. Semnele neurologice de anoxie fetala sunt frecvente.
•  Clasificarea postmaturitatii (dupa Clifford):
•  Stadiul7:
•  tegumente incretite, descuamate, fisurate;
•  scaderea tesutului subcutanat;
 
Clasificarea postmaturitatii (dupa Clifford):

 
Stadiul I:
•  Tegumente incretite, descumate, fisurate
•  Scaderea tesutului subcutanat
•  tegumentele „largi” cu falduri;
•  copil alert cu privire vie.

Stadiul II - se aduga la semnele din stadiul I urmatoarele semne:
•  tegumentele sunt impregnate cu meconiu;
•  uneori asfixie la nastere.

Stadiul III - la semnele existente la stadiile I si II se aduga:
•  bontul ombilical si unghiile impregnate cu meconiu;
•  deces fetal sau neonatal.
 
Diagnosticul diferential se face cu nou nascutul supraponderal a carui greutate depaseste media pentru VG cu 2 deviatii standard.
 
Prognosticul postmaturului este rezervat. Morbiditatea este mare in perioada neonatala ca urmare a aspirarii de lichid amniotic, meconiu sau suferintei grave a sistemului nervos central.
 
Ingrijirea se adreseaza combaterii bronhopneumoniei prin aspirarea meconiului si lichidului amniotic de la nivelul cailor respiratorii, hipoxiei si acidozei, imediat dupa nastere.