Academica Psiharmony

Va invitam si pe siteul oficial al Clinicii PsiHarmony www.cabinet-psihoterapie-psihologie-iasi.ro
Caz clinic "Gastrita ca neputinţă de exprimare emoţională".
1.Date personale
Nume,prenume- R.A. Vârsta-18 Ocupaţia- elevă
2. Prezentarea problematicii prezente
Pacienta se prezintă la cabinetul de psihologie pentru a obţine un aviz psihologic pentru înscrierea la şcoala de şoferi. Pe parcursul desfăşurării probelor pacienta este emotivă şi la un moment dat, între probe, solicită un pahar cu apă pentru a lua o pastilă. Întrebată ce simte, ea răspunde că este foarte emotivă şi că are dureri de stomac în momentele de emoţii puternice. Este încurajată să termine proba şi i se oferă varianta unei şedinţe de psihoterapie pentru emotivitate şi somatizarea acesteia. Acceptă propunerea deoarece medicul i-a spus că boala ei este pe fond nervos şi se gândise să consulte un psiholog însă de fiecare dată a amânat acest lucru.
3.Dignostic psihiatric
Nu există un diagnostic psihiatric, pacienta prezintă emotivitate crescută şi anxietate de evaluare, somatizând aceste caracteristici în durere de stomac. Din punct de vedere medical este diagnosticată cu gastrită.
4.Descrierea problemei biopsihosocial
Din punct de vedere somatic pacienta prezintă dureri de stomac, de tip înţepătură, accentuate dacă mănâncă în timpul cât este prezentă durerea, fiind diagnosticată de aproximativ doi ani cu gastrită. Durerile sunt mai dese sau mai rare în funcţie de starea emoţională a ei. În perioadele de evaluări de la finalul semestrului pot fi zilnice. Din punct de vedere psihologic este o persoană emotivă, anxioasă, în special fiindu-i teamă de evaluarea şcolară. Are un nivel intelectual bun, se descrie ca o persoană fără voinţă, de aceea solicită ca în psihoterapie să fie susţinută motivaţional. Din punct de vedere social este fiica cea mai mică a părinţilor ei, are o soră mai mare cu care este mereu în concurenţă. Afirmă că este discriminată de părinţi în raport cu sora sa. Are o relaţie de un an cu un coleg de clasă. Are rezulate medii la şcoală şi doreşte să devină psiholog. În prezent este în clasa a XII a şi se pregăteşte pentru examenul de bacalaureat.
5. Obiectivele terapiei
Terapia a avut ca obiective: a) La finalul terapiei pacienta îşi va ameliora simptomatologia somatică, va prezenta mai rar dureri sau deloc. b) La finalul terapiei pacienta va avea un grad de emotivitate şi anxietate mai mic.
6.Planul de intervenţie
Planul de intervenţie s-a derulat pe parcursul a 15 şedinţe şi a avut următoarea structură:
Ş1. Anamneză. Descrirea modului de a acţiona a psihoterapiei.
Ş2. Prezentarea psihoterapiei de relaxare. Exerciţii de sugestibilitate.
Ş3. Relaxare musculară progresivă. Sugestii de ritm şi secreţii digestive normale.
Ş4. Transă hipnotică. Sugestii de reînvâţare a corpului să funcţioneze normal.
Ş5. Identificarea trăirilor emoţionale reprimate.
Ş6. Transă hipnotică. Scenariu de recadrare în 6 etape.
Ş7.Realizarea unei genograme transgeneraţionale.
Ş8. Identificarea scenariilor personale din genogramă şi conştientizarea lor pe aspectul emoţiilor intense şi neexprimate.
Ş9. Scaunul gol. Dramaterapie.
Ş10. Transă hipnotică cu modificarea scenariului unui eveniment.
Ş11.Transă hipnotică. Întărirea Eului.
Ş12. Transă hipnotică de întărirea comportamentului de ritm şi secreţie a stomacului normală şi de terminare a utilităţii durerii de stomac.
Ş13. Dramaterapie. Exersarea noilor modalităţi de a face faţă situaţiilor.
Ş14.Transă hipnotică.Progresie de vârstă.
Ş15. Evaluare. Finalizarea terapiei.
7. Momente semnificative în timpul psihoterapiei
Pacienta afirmă că primele dureri de stomac le-a avut după începerea liceului. Au debutat în momentele când avea emoţii că va fi ascultată sau îi era frică de acest lucru. Gimnaziul l-a urmat la o şcoală de cartier, iar liceul la unul din şcolile de elită ale oraşului. În gimnaziu era una din cele mai bune eleve din clasă, cu premii în fiecare an. În liceu notele au început să scadă şi anxietatea de evaluare să crească. Probabil că durerile de somac au apărut pe de o parte ca o somatizare a fricii şi emoţiilor, pe de altă parte cu scopul de a o proteja de criticile părinţilor datorate notelor mai mici pe care pacienta le obţinea. De asemenea, în acest fel îşi proteja şi imaginea ei de elevă bună, care din cauza durerilor de stomac şi a emoţiilor nu reuşeşte să obţină note destul de mari. Pacienta a dorit să intre în terapie mai ales datorită faptului că se apropia bacalaureatul şi durerile erau din ce în ce mai dese. Poate însă că se apropia şi finalul liceului şi simptomul nu îi mai era folositor. A reacţionat repede la exerciţiile de sugestibilitate, fiind receptivă la sugestiile kinestezice în mod special. Acestea au fost folosite des în exerciţiile care au urmat. La exerciţiile de relaxare care vizau secreţia şi mişcările stomacului pacienta a prezentat o imagerie bogată, care i-a permis să exploreze aceste senzaţii. Sugestiile au vizat controlul involuntar al stomacului în timpul emoţiilor. A urmat o etapă de identificare a beneficiilor simptomului şi de ce vrea el să transmită. Iar scenariul de recadrare în şase etape i-a permis să găsească modalităţi mai adaptate de a transmite acelaşi lucru. A găsit că poate să vorbească cu prietenul ei atunci când îi este teamă. Teama a fost mesajul care a considerat că vrea să îl transmită durerea de stomac. A urmat identificarea pe genogramă a scenariilor care o fac să reacţioneze astfel şi a conştientizat că imaginea dată de note este foarte importantă datorită examenului mamei sale de admitere la facultate pe care aceasta nu l-a luat şi i-a transmis ei că imaginea de sine are de suferit datorită acestui fapt. A experimentat prin dramaterapie, prin scaunul gol, aceste scenarii şi le-a schimbat prin sugestii în timpul transei. A urmat întărirea Eului şi o progresie de vârstă în care simptomul nu mai există.
8. Rezultate
La finalul terapiei pacienta a conştientizat rolul durerilor de stomac şi le-a eliminat prin dezvoltarea altor modalităţi de a face faţă evenimentelor.
Caz clinic Obezitatea cu multiple semnificaţii psihologice``.
1.Date personale Nume,prenume- B.N. Vârsta- 12 Ocupaţia- elev
2.Prezentarea problematicii prezente
Pacientul este adus la psihoterapeut de mama sa deoarece avea o greutate corporală prea mare pentru vârsta de 12 ani şi după opinia mamei nu avea destulă perseverenţă în a ţine un regim alimentar prescris de medic. Mama pacientului este medic, divorţată de trei ani şi în prezent nu are nici o altă relaţie cu un bărbat. Copilul a început să ia în greutate după divorţul părinţilor săi şi continuă să se îngraşe. Pacientul nu crede că ar avea o problemă care să necesite psihoterapie, exprimând acest lucru încă din primele momente ale întâlnirii. Mama sa însă este îngrijorată din cauza greutăţii prea mari a copilului.
3.Dignostic psihiatric
Nu putem să emitem un diagnostic psihiatric, obezitatea copilului nefiind însoţită de alte manifestări.
4.Descrierea problemei biopsihosocial
Există multe teorii cu privire la obezitate şi cauzele sale psihologice. Dacă am trece în revistă aceste cauze psihologice observăm că în cazul pacientului acestea se regăsesc şi explică situaţia copilului. Una din explicaţiile psihologice ale obezităţii se referă la înlocuirea unei nevoi, a unei plăceri cu plăcerea mâncatului. Îndeosebi cauze de ordin afectiv, fac persoana să înlocuiască dragostea cu un substitut care poate fi a mânca. Pacientul începe să se îngraşe după divorţul părinţilor săi, când pierde relaţia cu tatăl său şi tot contextul de siguranţă al familiei se destramă. Mama copilului nu doreşte să menţină nici o relaţie cu fostul soţ şi limitează întâlnirile copilului cu tatăl său pe motiv că băiatul este prea ocupat cu temele de la şcoală pentru a avea timp de întălniri cu tatăl său şi pentru că acesta ar avea o influenţă negativă asupra băiatului. Acest lucru ne poate duce la simbolistica de înglobare a tatălului prin creşterea în greutate a copilului. Un alt motiv al obezităţii care se poate regăsi şi în cazul prezent este cel al creşterii în greutate datorită rolurilor la care copilul simte că nu face faţă. Greutatea crescută este o manieră de a se simţi mai mare şi mai puternic. După divorţ mama băiatului i-a acordat acestuia un rol parental sau de partener, astfel încât copilul a putut simţi nevoia de a fi mai puternic pentru a face faţă noilor roluri. Totodată este posibil ca băiatul să se protejeze împotriva unei apropieri prea mari de mamă, mărind simbolic distanţa. O altă cauză este loialitatea faţă de familie. Mama băiatului, dar şi bunica sa au o greutate corporală mai mare, fără însă a fi obezitate, iar copilul putea să simtă nevoia de a fi loial familiei mamei şi a arăta în acest mod apartenenţa. De asemenea, mâncatul era un comportament valorizat în familia mamei şi de către aceasta, modelul de persoană corpolentă fiind unul pozitiv. Totodată acest comportament al copilului putea să aibă şi beneficiul de a petrece cât mai mult timp cu mama. Fiind respins de colegii de joacă, copilul era nevoit să aleagă acţiuni de timp liber împreună cu mama sa confirmând poziţia de partener al mamei, poziţie inconştient cerută de mamă. Observăm că situaţia copilului este complexă şi că doar implicarea mamei în terapie poate modifica lucrurile. Din acest motiv mama a fost invitată împreună cu băiatul la psihoterapeut.
5. Obiectivele terapiei
Terapia a avut mai multe obiective: a. Să restabilească rolurile copilului în raport cu mama sa; b.Să restabilească relaţia firească a băiatului cu tatăl său; c.Să determine un comportament de control alimentar şi de greutate a corpului din partea copilului.
6.Planul de intervenţie
Psihoterapia a vizat atât coplilul cât şi mama copilului, uneori împreună, dar şi separate, pe parcursul a peste 30 de şedinţe sintetizate astfel:
Ş1. Anamneză.Stabilirea obiectivelor ( şedinţă împreună)
Ş2.Identificarea cauzelor. ( şedinţă împreună)
Ş3. Realizarea unei genograme pentru a conştientiza mama rolurile din familia sa. Schimbarea rolului copilului. (şedinţă cu mama).
Ş4. Schimbarea rolului copilului. Continuarea obiectivelor şedinţei anterioare. (şedinţă cu mama).
Ş5. Stabilirea unui sistem de recompense pentru respectarea regimului alimentar. ( şedinţă împreună)
Ş6.Exerciţii de sugestibilitate. ( şedinţă cu băiatul şi mama)
Ş7. Transă hipnotică. Metaforă terapeutică. ( şedinţă cu băiatul)
Ş8. Transă hipnotică. Control corporal. ( şedinţe cu băiatul)
Ş9.Transă hipnotică. Liniştirea copilului din interior ( şedinţă cu băiatul)
Ş10. Sedinţă cu mama băiatului pentru conştientizarea importanţei tatălui pentru copil. Tehnica scaunul gol pentru separare şi iertare. Travaliu de separare de mama proprie, Travaliu de separare emoţională de tatăl său şi Travaliu de separare de fostul soţ. (şedinţe cu mama). Ş11. Discutarea rolurilor de soţ şi tată şi delimitarea lor. (şedinţă cu mama).
Ş12. Transă hipnotică. Ancorarea în resurse. ( şedinţă cu băiatul)
Ş13. Transă hipnotică. Control corporal. Recadrarea în 6 paşi ( şedinţe cu băiatul)
Ş14. Transă hipnotică. Progresie de timp. ( şedinţă cu băiatul)
Ş15. Finalizarea terapiei. ( şedinţă împreună)
7. Momente semnificative în timpul psihoterapiei
Pe parcursul psihoterapiei atât copilul cât şi mama au fost receptivi şi dispuşi să colaboreze autentic. Copilul a înţeles repede legătura dintre terapie şi problemele lui, reacţionând foarte bine la exerciţiile de sugestibilitate. De altfel, vârsta pe care o are este foarte potrivită pentru o astfel de abordare terapeutică, fiind o vârstă în care sugestibilitatea este încă mai mare decât la adult, dar şi posibilitatea de a înţelege este suficientă. În ce priveşte şedinţele cu băiatul acesta a luat terapia ca pe un joc, dorindu-şi de fiecare dată să experimenteze noi lucruri. Pacientul are o imaginaţie crescută şi lucrul cu propriul corp a fost foarte bine primită. Copilul şi-a imaginat un obiect de pe altă planetă, nedescoperit în realitate, care arde grasimea. Cu acest obiect a lucrat în toate şedinţele care aveau acest scop. În scenariul de ancorare în resurse, a indentificat ca resursă puterea. A descoperit când a avut această calitate şi ancore pentru ea. Puterea a simţit-o cel mai intens când se juca pe computer şi a învins. Progresia de timp l-a determinat pe pacient să identifice ca moment când va avea o greutate normală, începutul unui nou an şcolar. S-a văzut uimind colegii cu noua greutate şi aspect fizic. Mama pacientului a integrat repede un nou sistem stabilit de recompense şi şi-a lucrat propriile temeri şi relaţii nefinalizate afectiv. A acceptat că băiatul are nevoie de relaţia cu tatăl său. A diferenţiat rolul de tată de cel de soţ. I-a acordat băiatului rolul de copil în familie şi nu de partener. Un aspect semnificativ al anamnezei a fost pus în evidenţă prin genogramă. Străbunica băiatului a murit după război când hrana se găsea greu şi a mâncat făină cu praf de sticlă. Acest lucru este extrem de important în semnificaţia pe care familia o acordă hranei. Hrana reprezintă pentru familie siguranţa existenţei. Şi totodată bunăstare. De altfel, accesul la hrană este nelimitat pentru copil şi valorizat mult de către bunică. Este un aspect al unei familii înstărite. Mama a înţeles acestă semnificaţie a hranei pentru familie şi a reuşit în acest fel să privescă altfel comportamentul de a mânca şi să acorde altor activităţi semnificaţia de bunăstare şi siguranţă afectivă. Considerăm că a fost cheia reuşitei acestui caz. De o mare importanţă este relaţia de dependenţă a mamei băiatului cu propria mamă( de unde şi diabetul doamnei) şi relaţia neterminată cu tatăl ei.
8. Rezultate
La sfârşitul psihoterapiei pacientul îşi respecta regimul alimentar şi începea să scadă în greutate conform aşteptărilor medicului dietetician.( aproximativ 6 kg) Rolurile copilului s-au restabilit, ocupând acum locul de copil în raport cu părinţii săi. Relaţia cu tatăl a fost reluată, băiatul petrecând cu tatăl său cât timp dorea. Mama a înţeles cauzele obezităţii copilului şi a reuşit să facă schimbările necesare.
Caz clinic "Psoriazisul ca manifestare a ruşinii".
1.Date personale Nume,prenume- I.V. Vârsta- 47 de ani Ocupaţia- cadru didactic
2.Prezentarea problematicii prezente
Doamna se prezintă la medicul dermatolog pentru psoriazis. După multe tratamente încercate , medicul specialist îi recomandă ca să însoţească tratamentul medical cu o psihoterapie. În acest mod ajunge în cabinetul psihologic. Iniţial I.V. nu înţelege cum ar putea să o ajute o psihoterapie în afecţiunea pe care o are, iar după explicaţia medicului conform căreia în acest tip de diagnostic starea psihică este foarte importantă şi poate fi un factor care să contribuie la apariţia bolii, pacienta se adresează cabinetului. În momentul prezentării la cabinet pacienta prezintă o stare de anxietate crescută cu privire la evoluţia bolii şi o neacceptare a bolii. Încearcă să găsească răspunsuri la întrebarea de ce i se întamplă ei să sufere de o astfel de boală şi este preocupată de aspectul său fizic. Acceptă să participe la un program de psihoterapie şi este chiar entuziasmată că va avea cu cine să vorbescă despre problemele ei. Afirmă că are numeroase alte probleme cu membrii familiei şi doreşte să le rezolve.
3.Dignostic psihiatric
Nu putem afirma că ar exista un diagnostic psihiatric. Pacienta prezintă doar o stare de anxietate crescută .
4.Descrierea problemei biopsihosocial
Din punct de vedere biologic pacienta prezintă numeroase cruste pe toată suprafaţa corpului. În perioada anotimpului rece ele se diminuează, iar în perioada anotimpului cald se accentuează. Acest lucru o deranjează foarte tare pentru că este o femeie cochetă şi îi afectează imaginea tocmai atunci când corpul este mai expus vederii. A mai fost operată de un fibrom uterin în urmă cu trei ani şi i s-a făcut histerectomie totală. Nu afirmă să o fi afectat foarte tare acea operaţie pentru că nu se vedea. Nu putem să nu afirmăm că de data asta inconştientul a ales ceva care se vede! Din punct de vedere psihologic se arată foarte afectată de aspectul său disgraţios, afirmând că îi este şi ei urât să se uite la ea. Este anxioasă cu privire la evoluţia bolii, neavând încredere că se va vindeca vreodată. Din punct de vedere social este căsătorită de 26 de ani, are doi copii, băieţi, de 23, respectiv 17 ani. Nu se înţelege prea bine cu soţul, existând scene de violenţă între ei. De asemenea, soţul bea destul de mult şi acest lucru le strică şi mai mult relaţia. Cel mai bine se înţelege cu băiatul cel mare. Are cu acesta o relaţie specială, oarecum de parteneriat. Este cel care îi ia apărarea atunci când soţul o agresează. Este cel care îi aduce satisfacţii datorită rezultatelor excepţionale pe care le are la facultate şi le avea ca elev. Cu băiatul mai mic are o relaţie conflictuală datorită faptului că nu învaţă şi prin acest lucru consideră că o face de ruşine. Este un cadru didactic foarte apreciat în şcoala unde lucrează, cu toate gradele obţinute, metodist şi cu salarii de merit permanente. Aşadar putem constata că imaginea pe care o lasă celorlalţi este foarte importantă pentru această femeie. Şi suferă de o boală care îi pune în umbră tocmai imaginea. Putem presupune că este un mod de autopedepsire inconştientă sau că doreşte să readucă la lumină imaginea unei alte persoane din familia sa care a suferit din cauza ştirbirii imaginii. Important de precizat este că boala a debutat după moartea tatălui ei, cu care nu se înţelegea şi după ce băiatul cel mare s-a căsătorit şi a plecat de acasă.
5. Obiectivele terapiei
Terapia a avut mai multe obiective:
1.Conştientizarea semnificaţiei bolii; 2.Acceptarea bolii ca făcând parte din viaţa ei şisau ameliorarea simptomelor; 3.Scăderea anxietăţii.
6.Planul de intervenţie
Planul de intervenţie s-a desfăşurat pe parcursul a 21 de şedinţe provocative( aproape 40 de şedinţe în total), după cum urmează:
Ş1. Anamneză. Descrirea modului de a acţiona a psihoterapiei .
Ş2. Identificarea trăirilor emoţionale reprimate.
Ş3. .Realizarea unei genograme transgeneraţionale.
Ş4. Identificarea scenariilor personale din genogramă şi conştientizarea lor pe aspectul emoţiilor intense şi neexprimate.
Ş5. Scaunul gol. Dramaterapie. Analiza relaţiei cu părinţii.
Ş6. Dramaterapie. Travaliu de doliu după tată. Transă de separare de tată.
Ş7. Conştientizarea relaţiilor cu soţul şi băiatul cel mare.
Ş8. Exersarea noilor roluri. Schimbarea rolului de partener al băiatului mare.
Ş9. Prezentarea psihoterapiei de relaxare. Exerciţii de sugestibilitate.
Ş10. Relaxare musculară progresivă. Sugestii de curăţare a pielii.
Ş11. Transă hipnotică. Sugestii de reînvâţare a corpului să funcţioneze normal cu ritm de reînnoire celulară normală.
Ş12. Transă hipnotică. Scenariu de recadrare în şase etape.
Ş13. Transă hipnotică cu sugestii de tipul "Boala şi-a făcut datoria, acum poate să plece."
Ş14.Transă hipnotică. Întărirea Eului.
Ş15. Transă hipnotică de întărire a comportamentului de ritm de înnoire celulară normală.
Ş16. Dramaterapie. Identificarea dorinţei de înnoire în viaţă, identică cu înnoirea pielii.
Ş17. Stabilirea obiectivelor pentru înnoirea vieţii clientei.
Ş18. Identificarea resurselor de a face schimbările dorite.
Ş19. Evaluarea schimbărilor începute şi transă hipnotică cu sugestii de vindecare.
Ş20.Transă hipnotică. Progresie de vârstă pentru întărirea comportamentului.
Ş21. Evaluare. Finalizarea terapiei.
7. Momente semnificative în timpul psihoterapiei
Încă din etapa de realizare a genogramei am observat multiple legături ale bolii cu viaţa şi momentele importante din viaţa pacientei. Tatăl pacientei a fost tot un bărbat violent, care bea mult şi îşi alunga copiii şi soţia de acasă şi era foarte gelos pe soţie. În primul rând se observă o identificare clară a doamnei cu mama sa, aceasta alegând acelaşi gen de bărbat. Doamna a avut relaţii foarte proaste cu tatăl său, de altfel aşa cum le are şi cu soţul. Nevoia mare de stimă de sine şi de imagine a pacientei este explicabilă prin aceste evenimente din copilăria şi tinereţea sa, în care atât ea, cât şi mama sa au suportat umilinţe publice. Trebuie să mai spunem că pacienta este din Huşi, un oraş mic, în care oamenii se cunosc între ei şi că a stat la o margine a oraşului, în care viaţa socială semăna cu cea din mediul rural, în sensul că oamenii de pe stradă cunoşteau toţi problemele din familia sa. Iniţial operaţia de histerectomie la o vârstă destul de tânără, de 43 de ani, arată o neacceptare a feminităţii, explicabilă prin poziţia femeii aşa cum a fost ea percepută de la mamă. Psoriazisul este, pe de o parte, dorinţa de a se pedepsi pentru relaţiile cu tatăl său, apare de altfel după moartea acestuia, când pacienta regreta că nu se împăcase cu el. Pe de altă parte, are semnificaţia unei retrăiri a marginalizării, a sentimentului de ruşine cum se exprimă pacienta şi readucerea în acest fel a umilinţelor ei şi mamei ei în faţă, dar acum acceptabile social. Este şi o modalitate de a se acoperi, astfel încât să corespundă geloziei tatălui ei, din moment ce nu poate să se îmbrace aşa cum doreşte şi trebuie să se ascundă. Este o modalitate de a fi fidelă acum tatălui din sentimentul de vinovăţie. Pe de altă parte plecarea băiatului mai mare agravează lucrurile pentru pacientă. Băiatul, în rol de partener, asigura femeii un oarecare echilibru emoţional. Băiatul putea fi controlat de mamă şi nu avea o relaţie de tip erotic cu acesta astfel încât era soluţia cea mai bună pentru o relaţie de parteneriat. Faţă de acesta putea să îşi manifeste latura feminină pentru că nu intra în scenariul familiei sale. Totodată beneficiul bolii se manifesta şi în faptul că având pe corp acele cruste dezgustătoare evita relaţiile sexuale cu soţul, motiv permanent de conflict dintre soţi. Este evident o situaţie complexă care necesită dorinţă de schimbare şi de conştientizare. Pacienta conştientizează însă greu toate aceste legături, beneficiile fiind însemnate. Acceptă scenariile familiei şi îşi restabileşte relaţiile cu părinţii prin tehnica scaunului gol. Îşi rezolvă doliul printr-un travaliu de doliu în care descarcă mult emoţional. Conştientizează poziţia băiatului mai mare şi motivele pentru care ea l-a determinat să intre în acest rol. Din păcate, din descrierile doamnei, băiatul manifestă un comportament sexual neadecvat, probabil datorită unui complex Oedip nerezolvat, inevitabil în aceste condiţii, dar băiatul refuză să vină în terapie. Stabileşte să nu mai aibă comportamente faţă de băiat care să îl pună pe acesta în rol de partener şi identificăm împreună ce nu trebuie să mai facă şi ce să facă în loc. Urmează etapa de sugestii în transă de vindecare a pielii. În recadrarea în şase etape, identifică acelaşi motiv al simptomului, de pedepsire, ceea ce arată că era principalul beneficiu . Descoperă că nu mai are nevoie de un alt comportament pentru a-l înlocui. Se ştie că psoriazisul este o boală în care ritmul de înnoire celulară este mai mare decât normal şi astfel apar acele cruste la suprafaţa pielii prin descuamarea pielii. Am folosit sugestii de ritm normal de înnoire şi de curăţare. De asemenea, am legat acest ritm de dorinţa de înnoire a pacientei. Am făcut-o să conştientizeze ce schimbări dorea să realizeze. Dorea să divorţeze însă acest lucru a afirmat că nu îl va face niciodată. Am căutat acele comportamente pe care le-ar face dacă ar divorţa şi am stabilit obiective pe termen scurt şi mediu. S-a îndreptat spre profesie, din nou un comportament masculin. Benefic pentru moment cel puţin pentru că îi oferea o schimbare şi spaţiu. Nu mai gătea şi se simţea liberă. A negociat comportamente ce ţin de gospodărie cu soţul pe care să le facă fiecare şi a stabilit cu el că nu vor divorţa dar vor trăi la o distanţă psihologică mai mare. Acest lucru l-a nemulţumit pe soţ dar la ameninţarea divorţului a acceptat. Am realizat o ultimă transă cu progresie de timp în care nu mai prezenta simptomul. A plecat în concediu singură pentru a face un tratament la Techirghiol.
8. Rezultate
Considerăm acest caz ca fiind un succes terapeutic, pacienta a conştientizat semnificaţia bolii sale şi întrebările ei iniţiale de ce i se întâmplă ei au avut răspuns. De asemenea, pacienta a avut prilejul de a-şi reevalua întreaga viaţă. La finalul terapiei anxietatea sa era în limite normale, accepta boala şi probabilitatea de a avea recăderi, dar şi-a modificat percepţia asupra bolii. Se raporta cu încredere şi speranţă. Crustele se restrânseseră la nivelul zonelor unde nu se văd de sub haine. Au rămas pe spate, pe abdomen, pe sâni şi pe fund dar mult reduse. Pacienta urma să plece în concediu la Techirghiol unde să urmeze un tratament. M-a sunat la întoarcere şi mi-a zis că este foarte bine şi că sunt reduse crustele aproape în totalitate.