Constelatiile familiale – abordarea lui Hellinger
Autor: www.constelatiifamiliale.ro
Ordinile Iubirii
Cind intelegem legile sistemice care permit iubirii sa se desfasoare, putem ajuta familii aflate in suferinta sau persoane sa gaseasca solutii. Este profund miscator sa observi clienti care abordeaza Ordinele Iubirii topindu-se spontan in iubire dulce si intima, chiar si dupa o viata intreaga de ura, furie si abuz.
Citat din ‘Simetria ascunsa a iubirii’.
in lucrul terapiei sistemice Bert a descoperit ca sistemul familial, la fel ca orice alt sistem, are ordinea sa naturala si ca atunci cind acea ordine este afectata, efectele sint simtite de generatiile ulterioare pe masura ce sistemul incearca sa se ajusteze pe sine. Se pare ca exista anumite legi naturale care actioneaza pentru a mentine aceasta ordine si permit fluxul liber al iubirii intre membrii familiei.
Potrivit terapiei sistemice a lui Bert Hellinger, solutia care conduce la viata intr-o familie apare cind fiecare din membrii ei isi ia locul sau de drept, isi asuma rolul in viata, are grija de sine si evita sa intervina in destinul altcuiva.
Majoritatea dificultatilor personale precum si a problemelor in relatii sint rezultatul confuziei din sistemele familiilor. Aceasta confuzie apare cind, fara sa fim constienti si fara sa dorim, manifestam in viata noastra destinul altei persoane din familia noastra, in ciuda faptului ca o asemenea persoana a trait cu mult timp in urma. Asta ne face sa repetam destinul membrilor din familie care au fost exclusi, uitati sau nerecunoscuti in locul lor de drept. si incercam sa traim acel destin pentru ei sau sa traim dificultati pentru a ne diminua vinovatia.
Principalele legi care actioneaza par a fi urmatoarele:
cu totii avem drepturi egale de a apartine unui sistem familial;
exista o ierarhie in termeni de ordine a nasterii: cei care se nasc primii sint primii, parintii ofera, iar copiii primesc;
barbatul ocupa prima pozitie in familie, dar el munceste in serviciul femeii.
Aceste legi pot fi incalcate in multe feluri:
cind copiii sint avortati sau nascuti morti si nu li se poarta doliu sau nu se vorbeste despre ei;
cind mor copii sau tineri adulti si nu li se poarta doliu;
cind copiii sint oferiti spre adoptie si nu se mai vorbeste despre ei;
cind parintii adoptivi nu accepta parintii naturali ai copiilor lor;
cind partenerii anteriori sau relatii importante nu sint acceptate si onorate de membrii cuplului;
cind relatii extra-conjugale sint tinute secrete;
cind experientele de razboi nu sint amintite, iar mortii nu sint onorati;
cind exista secrete de familie;
multe, multe altele...
Cind apare oricare din cele enumerate mai sus, efectele sint resimtite de generatiile urmatoare, uneori chiar si peste doua sau trei generatii. Aceste efecte pot sa se manifeste prin: sinucidere, depresie, lipsa copiilor, boala mentala sau fizica sau dependente, adesea fara nici o legatura constienta cu ceea ce s-a intimplat cu generatii in urma.
Afectarea ordinii naturale a sistemului da nastere la implicatii, iar copiii incep sa calce pe urmele parintii lor, implicindu-se in treburile acestora, incercind sa-i faca sa se simta mai bine prin provocarea propriilor suferinte. Pe masura ce cresc, adesea simt furie si unii incearca sa-si respinga familia in incercarea de a-si construi o viata noua, separata. Uneori se muta la capatul lumii pentru a se rupe, dar acest lucru nu functioneaza. Cind ramin legati de familie in acest fel, nu sint liberi sa mearga mai departe cu vietile lor si cind intra in relatii cu parteneri, nu se pot disponibiliza complet niciodata pentru ca sint inca prinsi in relatie cu parintii.
Viata noastra incepe cu iubirea parintilor nostri. Inainte sa ne nastem, ei s-au iubit unul pe altul si au deveniti iubiti, in sensul cel mai intim si sincer cu putinta. Noi avem la origine aceasta iubire.Ne uitam la ei ca si cuplu si ne uitam la iubirea lor ca barbat si femeie. Ochii nostri incep sa straluceasca. Ce poate fi mai frumos, mai maret, mai profund si mai plin de bogatie pentru ei si pentru noi? Ne deschidem inima la aceasta iubire si ii raspundem cu bucurie si anticipare.
Astfel si iubirea noastra incepe la fel, prin iubirea acestor parinti, parintii nostri. Raspundem iubirii lor primind viata de la ei, in intregime, exact asa cum vine de la ei catre noi. Ceea ce luam noi nu este viata lor, ci doar vine prin ei. In spatele lor sunt parintii lor, parintii parintilor lor, si asa, multe generatii. Viata, in puritatea ei, a curs prin toate aceste generatii; nimeni nu poate scoate sau adauga ceva la acest lucru. Aceeasi viata a curs prin ei, pana la noi. Au facut totul cum trebuie. Nimeni nu a fost mai rau sau mai bun la asta. In transmiterea vietii, toti au fost impliniti si buni.
Astfel, ne uitam la parintii nostri acum, asa cum sunt ei si ii vedem completi, completi in slujba vietii. Orice altceva au facut sau gandit, oricare ar fi fost soarta lor, ca parinti ai nostri ei au facut totul bine. In transmiterea vietii, ei au facut totul corect. Sub acest aspect, pe acesti parinti perfecti care au facut totul corect, ii luam in inima noastra, le raspundem cu viata si iubirea care a inceput pentru noi, prin ei.
Prin parintii nostri, ii luam in inima noastra si pe parintii lor, precum si pe toti stramosii si pe toti cei cu care suntem in rezonanta, orice ar cere acest lucru de la noi si orice ne-ar darui. Ne uitam la ei toti si le spunem: „Da.” Si le mai spunem, fiecaruia: „Multumesc.” Inotam cu ei in marele rau al vietii, oriunde ne-ar conduce sau ne-ar purta. Spunem acestui mare rau al vietii: „Inot cu tine, oriunde ma porti, oricat de departe sau de aproape. Inot cu tine. Ma abandonez tie.”
“Bucuria apare in suflet de indata ce ne punem in acord cu miscarile sufletului. Indiferent de calea pe care ne aflam, sintem ghidati de suflet. Daca sintem in acord cu el, ne simtim conectati la ceva extraordinar si asta inseamna bucurie. Bucuria are o nuanta de implinire si completitudine care provine din aceasta conectare. Aceasta bucurie este tacuta, are greutate, straluceste. in prezenta oamenilor care traiesc aceasta bucurie, devenim linistiti. Aceasta bucurie nu are scop, dorinta sau intentie. Este o multumire foarte profunda.”
Citat din Bert Hellinger,workshop la Londra, aprilie 2000.
Cind intelegem legile sistemice care permit iubirii sa se desfasoare, putem ajuta familii aflate in suferinta sau persoane sa gaseasca solutii. Este profund miscator sa observi clienti care abordeaza Ordinele Iubirii topindu-se spontan in iubire dulce si intima, chiar si dupa o viata intreaga de ura, furie si abuz.
Citat din ‘Simetria ascunsa a iubirii’.
in lucrul terapiei sistemice Bert a descoperit ca sistemul familial, la fel ca orice alt sistem, are ordinea sa naturala si ca atunci cind acea ordine este afectata, efectele sint simtite de generatiile ulterioare pe masura ce sistemul incearca sa se ajusteze pe sine. Se pare ca exista anumite legi naturale care actioneaza pentru a mentine aceasta ordine si permit fluxul liber al iubirii intre membrii familiei.
Potrivit terapiei sistemice a lui Bert Hellinger, solutia care conduce la viata intr-o familie apare cind fiecare din membrii ei isi ia locul sau de drept, isi asuma rolul in viata, are grija de sine si evita sa intervina in destinul altcuiva.
Majoritatea dificultatilor personale precum si a problemelor in relatii sint rezultatul confuziei din sistemele familiilor. Aceasta confuzie apare cind, fara sa fim constienti si fara sa dorim, manifestam in viata noastra destinul altei persoane din familia noastra, in ciuda faptului ca o asemenea persoana a trait cu mult timp in urma. Asta ne face sa repetam destinul membrilor din familie care au fost exclusi, uitati sau nerecunoscuti in locul lor de drept. si incercam sa traim acel destin pentru ei sau sa traim dificultati pentru a ne diminua vinovatia.
Principalele legi care actioneaza par a fi urmatoarele:
cu totii avem drepturi egale de a apartine unui sistem familial;
exista o ierarhie in termeni de ordine a nasterii: cei care se nasc primii sint primii, parintii ofera, iar copiii primesc;
barbatul ocupa prima pozitie in familie, dar el munceste in serviciul femeii.
Aceste legi pot fi incalcate in multe feluri:
cind copiii sint avortati sau nascuti morti si nu li se poarta doliu sau nu se vorbeste despre ei;
cind mor copii sau tineri adulti si nu li se poarta doliu;
cind copiii sint oferiti spre adoptie si nu se mai vorbeste despre ei;
cind parintii adoptivi nu accepta parintii naturali ai copiilor lor;
cind partenerii anteriori sau relatii importante nu sint acceptate si onorate de membrii cuplului;
cind relatii extra-conjugale sint tinute secrete;
cind experientele de razboi nu sint amintite, iar mortii nu sint onorati;
cind exista secrete de familie;
multe, multe altele...
Cind apare oricare din cele enumerate mai sus, efectele sint resimtite de generatiile urmatoare, uneori chiar si peste doua sau trei generatii. Aceste efecte pot sa se manifeste prin: sinucidere, depresie, lipsa copiilor, boala mentala sau fizica sau dependente, adesea fara nici o legatura constienta cu ceea ce s-a intimplat cu generatii in urma.
Afectarea ordinii naturale a sistemului da nastere la implicatii, iar copiii incep sa calce pe urmele parintii lor, implicindu-se in treburile acestora, incercind sa-i faca sa se simta mai bine prin provocarea propriilor suferinte. Pe masura ce cresc, adesea simt furie si unii incearca sa-si respinga familia in incercarea de a-si construi o viata noua, separata. Uneori se muta la capatul lumii pentru a se rupe, dar acest lucru nu functioneaza. Cind ramin legati de familie in acest fel, nu sint liberi sa mearga mai departe cu vietile lor si cind intra in relatii cu parteneri, nu se pot disponibiliza complet niciodata pentru ca sint inca prinsi in relatie cu parintii.
Viata noastra incepe cu iubirea parintilor nostri. Inainte sa ne nastem, ei s-au iubit unul pe altul si au deveniti iubiti, in sensul cel mai intim si sincer cu putinta. Noi avem la origine aceasta iubire.Ne uitam la ei ca si cuplu si ne uitam la iubirea lor ca barbat si femeie. Ochii nostri incep sa straluceasca. Ce poate fi mai frumos, mai maret, mai profund si mai plin de bogatie pentru ei si pentru noi? Ne deschidem inima la aceasta iubire si ii raspundem cu bucurie si anticipare.
Astfel si iubirea noastra incepe la fel, prin iubirea acestor parinti, parintii nostri. Raspundem iubirii lor primind viata de la ei, in intregime, exact asa cum vine de la ei catre noi. Ceea ce luam noi nu este viata lor, ci doar vine prin ei. In spatele lor sunt parintii lor, parintii parintilor lor, si asa, multe generatii. Viata, in puritatea ei, a curs prin toate aceste generatii; nimeni nu poate scoate sau adauga ceva la acest lucru. Aceeasi viata a curs prin ei, pana la noi. Au facut totul cum trebuie. Nimeni nu a fost mai rau sau mai bun la asta. In transmiterea vietii, toti au fost impliniti si buni.
Astfel, ne uitam la parintii nostri acum, asa cum sunt ei si ii vedem completi, completi in slujba vietii. Orice altceva au facut sau gandit, oricare ar fi fost soarta lor, ca parinti ai nostri ei au facut totul bine. In transmiterea vietii, ei au facut totul corect. Sub acest aspect, pe acesti parinti perfecti care au facut totul corect, ii luam in inima noastra, le raspundem cu viata si iubirea care a inceput pentru noi, prin ei.
Prin parintii nostri, ii luam in inima noastra si pe parintii lor, precum si pe toti stramosii si pe toti cei cu care suntem in rezonanta, orice ar cere acest lucru de la noi si orice ne-ar darui. Ne uitam la ei toti si le spunem: „Da.” Si le mai spunem, fiecaruia: „Multumesc.” Inotam cu ei in marele rau al vietii, oriunde ne-ar conduce sau ne-ar purta. Spunem acestui mare rau al vietii: „Inot cu tine, oriunde ma porti, oricat de departe sau de aproape. Inot cu tine. Ma abandonez tie.”
“Bucuria apare in suflet de indata ce ne punem in acord cu miscarile sufletului. Indiferent de calea pe care ne aflam, sintem ghidati de suflet. Daca sintem in acord cu el, ne simtim conectati la ceva extraordinar si asta inseamna bucurie. Bucuria are o nuanta de implinire si completitudine care provine din aceasta conectare. Aceasta bucurie este tacuta, are greutate, straluceste. in prezenta oamenilor care traiesc aceasta bucurie, devenim linistiti. Aceasta bucurie nu are scop, dorinta sau intentie. Este o multumire foarte profunda.”
Citat din Bert Hellinger,workshop la Londra, aprilie 2000.