Bronzul - riscurile expunerii la soare

Începând cu anii 1920, bronzul a devenit un accesoriu de nelipsit, pentru femei în special. Modificările socio-culturale și economice (creșterea intervalului de timp petrecut în afara casei, facilitarea accesului pentru călătorii și vacanțe în locuri scăldate de razele soarelui, modificarea prejudecăților în privința gradului crescut de expunere a pielii în colectivitate etc.), dar și datele insuficiente cu privire la potențialul nociv al expunerii prelungite la radiațiile solare au coincis cu transformarea bronzului într-un trend. (1)

Bronzul - sănătos?

În ciuda recomandărilor contemporane de specialitate și a studiului aprofundat al efectelor dăunătoare dovedite ale supraexpunerii la soare, pielea aurie, bronzată, rămâne un etalon pentru frumusețe. Mai mult decât atât, este asociată în mod eronat conceptului „o piele bronzată este o piele sănătoasă”.

Potrivit American Skin Association, dar și conform părerilor specialiștilor în dermatologie, noțiunea de „bronz sănătos” nu este una realistă. Bronzarea reprezintă mecanismul prin care organismul încearcă să se protejeze de efectele potențial nocive ale radiațiilor ultraviolete consecutive absorbției lor la nivel cutanat. (2)

„Ținta” biologică a razelor ultraviolete în urma penetrării straturilor pielii o reprezintă ADN-ul celular. Alterarea structurii codului genetic poate conduce fie la apoptoză (moartea celulară), fie la modificarea funcției biologice a celulei, situție promotoare a cancerogenezei, dar și a condițiilor patologice variate care pot să apară mai ales în cazul radiațiilor de tip UV-B. (3)

Singurul efect considerat „benefic” ca urmare a expunerii la soare este constituit de sinteza vitaminei D la nivel cutanat. Absorbția radiațiilor ultraviolete la nivelul pielii promovează reacțiile chimice necesare pentru producerea precursorilor vitaminei D, numită sugestiv „vitamina soarelui”. Cu toate acestea, sursele oficiale nu recomandă expunerea la soare pentru acoperirea nevoilor nutriționale ale vitaminei D. (4)

În urma expunerii cronice la soare, de regulă având ca scop bronzarea, rezultă o serie de modificări la nivelul texturii pielii care se traduc prin fotoîmbătrânire, pierderea elasticității pielii și apariția petelor solare și a ridurilor. Expunerea repetată conduce la agresiunea constantă a pielii, care, pe lângă accelerarea proceselor de îmbătrânire pot crește de asemenea riscul pentru diferite tipuri de cancer de piele, inclusiv melanomul malign.

Prin urmare, bronzarea pentru îmbunătățirea aparenței fizice este o alegere și un comportament pro-risc, în defavoarea sănătății organismului.

Efectele radiațiilor solare asupra organismului

Radiațiile ultraviolete sunt responsabile de apariția a diferite efecte acute, respectiv cronice la nivelul pielii. Răspunsul acut al fotoiradierii include fotosensibilitatea, apariția eritemului, inițierea unor procese mutagene, imunosupresia, sinteza vitaminei D și bronzarea. Efectele cronice ale razelor ultraviolete constau în fotoîmbătrânire și fotocarcinogeneză.

Bronzarea sau hiperpigmentarea facultativă a pielii reprezintă un fenomen natural care are loc la nivelul țesutului cutanat în urma interacțiunii prelungite dintre celulele melanice și radiațiile ultraviolete. Deși în aparență este un proces fiziologic, acesta poate atrage după sine consecințe patologice diverse, cu un impact major asupra sănătății. (5)

Deoarece expunerea la radiațiile solare nu poate fi în totalitate evitată, Organizația Mondială a Sănătății a propus un risc teoretic minim de apariție a consecințelor negative ale radiațiilor ultraviolete, astfel:

 

• punctele A și C sunt reprezentative expunerii inadecvate la soare;
• punctul A este caracteristic expunerii prelungite la soare, în special a persoanelor cu tipuri sensibile de piele;
• punctul C reprezintă categoria populațională care se expune insuficient la soare și cu un deficit de aport alimentar de vitamina D, factori care influențează negativ statusul vitaminic în cauză.
• punctul B reprezintă expunerea optimă la radiațiile ultraviolete (RUV), caracterizat prin adoptarea metodelor de protecției solară, adaptate în funcție de indicele UV și tipul de piele. (6)
  

Sursa: World Health Organization

Au fost identificate 3 tipuri majore de radiații ultraviolete (UV-A, UV-B și UV-C), fiecare manifestând efecte distincte la nivelul țesuturilor și funcțiilor organismului:

Razele UV-C sunt considerate cele mai periculoase pentru integritatea genetică, însă contactul acestora cu pielea este extrem de limitat datorită absorbției lor de către stratul de ozon și a protecției oferite de oxigenul atmosferic împotriva acestor radiații nocive. (7)

Razele UV-A pot penetra în profunzime stratului dermic, fiind frecvent incriminate de apariția ridurilor și a procesului de îmbătrânire prematură al pielii. (7)

Radiațiile UV-B penetrează doar stratul superficial al pielii (epiderma) și pot favoriza apariția eritemului pielii. Deoarece sunt parțial influențate de condițiile meteorologice (prezența norilor, a ceții), razele UV-B sunt considerate principala cauză a arsurilor solare și a cancerului de piele. Tot aceste radiații sunt responsabile de conversia 7-dehidrocolesterolului (precursor al vitaminei D prezent la nivelul pielii) în pre-vitamina D3, în vederea activării ulterioare la nivel hepatic și renal pentru a-și manifesta efectele biologice esențiale vieții. (7)

 

Efectele biologice ale radiațiilor ultraviolete la nivelul pielii

Efectele radiațiilor ultraviolete	Acute	Cronice
Efecte asupra funcției imune	Supresia imunității mediate celular Creșterea susceptibilității la infecții Reducerea eficienții imunizării profilactice Activarea infecțiilor virale latente (virusul Herpes labialis)*	Activarea infecțiilor virale latente (virusul Papilloma uman) Artrită reumatoidă** Diabet zaharat tip 1 autoimun** Scleroză multiplă**
Efecte la nivelul globului ocular	Fotokeratită acută Fotoconjunctivită acută Retinopatie solară acută	Keratopatie climatică Pterigion Carcinom cu celule scuamoase la nivelul corneei Carcinom cu celule scuamoase la nivel conjunctival Cataractă Melanom ocular Degenerescență maculară
Efecte la nivel cutanat	Arsura solară* Fotodermatoză*	Melanom cutant malign* Cancer la nivelul buzelor Carcinom cutanat cu celule bazale* Carcinom cutanat cu celule scuamoase* Fotoîmbătrânirea/ Keratoză solară*
Alte efecte directe ale RUV	Reacții adverse cu unele medicamente	Producția vitaminei D** Rahitismul, osteomalacia, osteoporoza *, ** Limfom Non-Hodgkins** Alte tipuri de cancer ** (mamar, de prostată, de colon) Hipertensiunearterială ** Afecțiuni psihiatrice ** (tulburare afectivă sezonieră, schizofrenie, tulburări ale dispoziției)

* relație de cauzalitate dovedită

** posibile efecte benefice ale expunerii adecvate la razele ultraviolete

Sursa: Global burden of disease from solar ultraviolet radiation, World Health Organization

Posibilele beneficii ale expunerii la radiațiile ultraviolete sunt justificate de capacitatea razelor UV-B de a sintetiza la nivel cutanat precursorii vitaminei D, care în urma izomerizării hepatice și renale se transformă în metabolitul activ al vitaminei D, care are funcții vitale la nivelul organismului uman.

Efectele pozitive menționate se obțin în urma expunerii incidentale corespunzătoare la razele solare, utilizând protecție solară, în ciuda concepției eronate conform căreia vitamina D nu poate fi sintetizată în urma folosirii cremelor fotoprotectoare.

Efecte asupra funcției imune

În urma numeroaselor cercetări s-a remarcat atât prin intermediul studiilor preclinice și clinice, efectul imunosupresor al radiațiilor ultraviolete. Acest efecte se manifestă atât prin creșterea susceptibilității organismului la infecții cutanate și sistemice, dar și prin reduceree eficacității imunizării prin vaccinare, fapt care ar putea avea un impact major asupra sănătății populației. (8)

De asemenea, supresia imună poate constitui un factor favorizant în cadrul procesului de carcinogeneză. (5), (6)

Efecte la nivelul globului ocular

Efectele acute ale radiațiilor ultraviolete care pot să apară la nivelul globilor oculari sunt reprezentate de apariția fotokeratitei și a fotoconjunctivitei, care pe lângă disconfortul imediat determinat de inflamarea corneei, respectiv conjunctivei, este perfect reversibilă. Aceasta poate fi prevenită prin utilizarea ochelarilor de soare adecvați.

 

Consecințele oculare pe termen lung pe care le implică expunerea la radiațiile ultraviolete constau în apariția carcinomulu scuamos la nivelul conjunctivei sau al corneei, a pterigionului (formațiune oculară externă, cauzată în principal de degenerescența elastică a colagenului și care se formează inițial pe suprafața conjunctivei și se poate extinde până la cornee) și a cataractei.

Deși nu a fost demonstrată relația directă, de cauzalitate, dintre expunerea la radiațiile ultraviolete și dezvoltarea acestor maladii cronice, este dovedit faptul că aceasta reprezintă un facor de risc major în ceea ce privește etiologia afecțiunilor oculare. (8)

 

Efecte la nivel cutanat

Printre cele mai cunoscute efecte acute ale radiațiilor solare la nivelul pielii se află arsurile solare. Acestea pot evolua, în funcție de severitate, de la leziuni cutanate cu sau fără vezicule și se pot complica ulterior cu apariția infecțiilor cutanate și a consecințelor sistemice, similare arsurilor termice de gradul 1 și 2. (8)

Deși radiațiile ultraviolete de tip UV-A singure nu par să manifeste efecte biologice majore, în prezența unor factori de mediu specifici, a interacțiunii cu anumiți agenți chimici sau medicamentoși, pot să apară leziuni ale țesutului cutanat care sunt de mai multe tipuri: fototoxicitate, alergii solare (fotoalergii) sau stimularea fotocarcinogenezei.


Consecințele expunerii cronice la radiațiile ultraviolete sunt reprezentate de:

• cancerul de piele (melanomul malign și formele de cancer de miele non-melanom);
• formațiunile benigne de melanocite (pistruii, nevii malnocitari sau alunițele și lentigo-ul solar senil sau petele solare);
• elastoza solară sau fotoîmbătrânirea, proces care implică variate leziuni la nivelul keratinocitelor, a vaselor de sânge și a țesutului fibros cutanat. (8)
  
  

Stimularea secreției de melanină la nivel cutanat, ca urmare a expunerii prelungite la razele solare, cum este și situația bronzării, poate induce efecte toxice reprezentate de creșterea stresului oxidativ și modificările ale funcției imunitare. Împreună acestea potențează fotocarcinogeneza, mai ales în zonele agresate constant de aceste radiații. Citiți aici despre potențialele efecte toxice ale melaninei. (5)

De asemenea, cancerul la nivelul buzelor reprezintă o afecțiune mult mai frecventă în rândul persoanelor cu tenul hiperpigmentat, al căror mediu ocupațional implică și expunerea îndelungată la soare. (8)

Melanomul reprezintă una dintre cele mai severe forme de cancer de piele.

Incidența melanomului malign prezintă un trend ascendent la nivel mondial, fiind în mod frecvent asociat expunerii recreaționale la soare și a antecedentelor e arsuri solare, implicit cele din copilărie.

Formele de cancer non-melanom sunt benigne, vindecabile și sunt reprezentate de:

• carcinomul bazocelular (cu celule bazale)
• Carcinomul scuamos (cu celule scuamoase).

 
Deși incidența cancerului de piele este mult mai redusă în rândul persoanelor cu tenul hiperpigmentat în mod natural, riscul de a dezvolta această patologie nu este nul, cele mai expuse zone - capul, urechile, gâtul și antebrațele- fiind sediile de elecție ale carcinomului cutanat (melanom sau non-melanom). (8)

Riscurile expunerii la soare ale sugarilor și copiilor mici

Expunerea la radiațiile solare prezintă riscuri, mai ales, în rândul micuților. Efectele potențial nocive ale interacțiunii razelor ultraviolete cu pielea sensibilă a bebelușilor și a copiilor mici pot fi de asemenea acute, de tipul arsurilor solare și a insolației și cronice, determinate de agresiunea cumulată de la nivelul țesutului cutanat. Acestea din urmă se vor definitiva la vârsta adultă, frecvent sub forma creșterii riscului de apariție al cancerului de piele.

 

Deși unele surse menționează limitarea expunerii la soare și adoptarea unor măsuri stricte de fotoprotecție drept factori de risc pentru apariția deficitului de vitamina D la vârsta copilăriei, expunerea premeditată cu scopul stimulării sintezei vitaminice constituie o practică care trebuie descurajată în rândul părinților.

Mai ales în rândul copiilor, măsurile de protecție solară nu trebuie să influențeze în mod negativ desfășurarea activităților recreaționale în aer liber. Acestea pot fi realizate în deplină siguranță în afara intervalului orar 10 - 16, utilizându-se corect și frecvent cremele fotoprotectoare, micuțul fiind îmbrăcat în haine lejere și accesorizat adecvat (ochelari de soare, pălăriuță etc.).

Educarea micuților în spiritul unei vieți active, pe lângă beneficiile asupra creșterii și dezvoltării armonioase pe cele 4 planuri - fizic, psihic, social și emoțional - descurajează comportamentele sedentare care pot predispune la apariția obezității juvenile. Iar pentru asigurarea necesarului optim de vitamina D, se recomandă o alimentație bogată în surse de vitamina D și suplimentarea orală, potrivit ghidurilor în vigoare. 

 

Cum putem reduce riscurile expunerii la soare?

În definitiv, cea mai bună măsură de protecție împotriva efectelor nocive ale radiațiilor solare o reprezintă evitarea expunerii intenționate, prelungite la radiațiile solare, fără a utiliza măsuri de protecție solară, în intervalul orelor 10:00 - 16:00. Restricția se aplică în special în cazul expunerii recreaționale, cu scopul de a obține bronzarea pielii din considerente estetice.