Bacteriile intestinale influențează obezitatea și insulinorezistența (diabetul de tip 2)

Obezitatea și diabetul de tip 2 sunt probleme de sănătate publică în creștere la nivel global. Un studiu recent de la Centrul RIKEN pentru Științe Medicale Integrate (IMS) din Japonia sugerează că un anumit tip de bacterii din intestin ar putea avea un rol protector împotriva acestor afecțiuni. Studiul, publicat în revista științifică "Nature", a implicat analize genetice și metabolice ale microbiomului fecal uman, precum și experimente pe șoareci obezi.

Metodologie și colectarea datelor

Studiul a fost realizat pe un eșantion de participanți recrutați între anii 2014 și 2016, în timpul controalelor lor anuale de sănătate la Spitalul Universității din Tokyo. Eșantionul a inclus atât bărbați, cât și femei cu vârste cuprinse între 20 și 75 de ani.

Criteriile de excludere au fost diagnosticul stabilit de diabet, utilizarea regulată a medicamentelor pentru diabet și/sau boli intestinale, utilizarea de antibiotice în ultimele 2 săptămâni înainte de colectarea eșantionului și pierderea a 3 kg de greutate corporală în ultimele 3 luni înainte de colectarea eșantionului.

Abordarea multimodală

Pentru a aprofunda înțelegerea relației dintre gazdă și microorganism în cazul insulinorezistenței (IR), studiul a utilizat tehnici multimodale pentru a investiga interacțiunile dintre microbiomul intestinal și bolile metabolice la oameni. Abordarea a inclus catalogarea a peste 2.800 de metaboliți din materiile fecale, împreună cu patologia microbiomului și a gazdei. Această strategie bazată pe metabolom a permis identificarea metabolitelor fecale legate de IR și a unei asocieri între carbohidrații fecali și inflamația de grad scăzut a insulinorezistenței.

Rezultate și implicații

Studiul a evidențiat avantajul unei strategii omice cuprinzătoare în explorarea implicării metabolismului microbian și a produselor lor în patogeneza insulinorezistenței.

Monozaharidele în exces au potențialul de a promova acumularea ectopică de lipide, activând în același timp celulele imune, ceea ce duce la inflamație de grad scăzut și IR. De exemplu, fructoza este un factor de risc recunoscut pentru inflamație și IR datorită rolului său în acumularea de lipide.

Studiile in vivo confirmă că administrarea de A. indistinctus îmbunătățește acumularea de lipide și, prin urmare, insulinorezistența, reducând în același timp nivelurile de monozaharide intestinale.

Cercetătorii au descoperit că intestinul persoanelor cu insulinorezistență ridicată conținea mai multe bacterii din ordinul taxonomic c decât din alte ordine. De asemenea, microbioamele care includeau Lachnospiraceae erau asociate cu excesul de carbohidrați în materiile fecale. În același timp, nivelurile de insulinorezistență și de monozaharide erau mai scăzute la participanții ale căror intestine conțineau mai multe bacterii de tip Bacteroidales.

Datorită asocierii sale cu insulinorezistența, prezența bacteriilor intestinale Lachnospiraceae ar putea fi un bun biomarker pentru pre-diabet.

De asemenea, tratamentul cu probiotice care conțin acest tip de bacterii ar putea îmbunătăți intoleranța la glucoză la persoanele cu pre-diabet.

Concluzii și direcții de cercetare viitoare

Studiul oferă o nouă perspectivă asupra rolului microbiomului intestinal în dezvoltarea obezității și a diabetului de tip 2. Cu toate acestea, sunt necesare studii mecanistice suplimentare pentru a examina cinetica absorbției și efectele lor asupra metabolismului gazdei.

În particular, modul în care tulpinile de Alistipes suprimă metabolismul carbohidraților este o întrebare intrigantă, deoarece ar deschide posibilitatea unei noi strategii terapeutice. Studiile longitudinale care includ o documentare în timp util a obiceiurilor alimentare sunt justificate pentru a diseca impacturile complexe ale metabolismului microbian asupra traiectoriei diabetului și a complicațiilor sale, ținând cont de factorii confuzi potențiali.