De câte feluri poate fi surditate?
Ne mai odihnim un pic?
Acum că am început să desțelenim cât de cât ițele încâlcite ale problemelor de auz, poate nu e o idee rea să taifăsuim puțin despre tipurile importante de surditate (hipoacuzie) cu care ne putem confrunta.
Popasul nostru va fi așadar dedicat acestui subiect.
Te-ai pomenit că nu mai auzi bine.
Înainte de a te panica, n-ar fi rău deloc să consulți un medic ORL. Acesta te va consulta și te poate orienta către O SOLUȚIE, fie medicamentoasă (atunci când este posibil și necesar), fie chirurgicală (numai cazurile selecționate), fie, de cele mai multe ori, REABILITARE AUDITIVĂ PRIN PROTRZARE CU UN APARAT AUDITIV (două aparate, dacă hipoacuzia este bilaterală).
Echipa medic ORL-ist + audiolog este cea mai în măsură pentru a stabili un diagnostic corect și o soluție potrivită. Din momentul în care s-a decis necesitatea protezarii auditive, se va “suda” și consolida o colaborare a la longue între pacient și audiolog – audioprotezist. Împreună, se stabilește tipul de aparat auditiv, în funcție de necesitățile, preferințele și posibilitățile financiare ale pacientului, conform sfatului/recomandărilor audiologului.
Dar să ne oprim un pic asupra diagnosticului de hipoacuzie (sau sinonim – surditate).
Aceasta este definită ca scăderea acuității auditive – uni - sau bilaterală – iar când auzul este pierdut complet, o denumim COFOZĂ.
Cel mai comun test pentru depistarea acestei afecțiuni este faimoasa audiogramă – tonală și vocală.
Deși este un test subiectiv, a câștigat cel mai mult teren prin simplitatea efectuării și fidelitatea rezultatelor. Cuantificarea pierderii se face în funcție de media pragurilor auditive tonale în conducere aeriană (la căști). Fără a insista prea mult asupra aspectelor tehnice, vom face o scurtă clasificare a tipurilor de pierdere auditivă (în funcție de mecanismul de producere – cea mai uzitată clasificare).
Astfel, întâlnim 3 mari tipuri principale de surditate: de transmisie, neurosenzorială (impropriu denumită uneori de percepție) și mixtă.
Hipoacuzia de transmisie presupune afectarea transmiterii sunetului prin urechea externă (pavilion, canal auditiv) și/sau medie (timpan, căsuța osișoarelor – plină în mod normal cu aer via trompa lui Eustachio – și osișoarele propriu-zise: ciocan, nicovală, scăriță).
Aceasta poate fi reversibilă sau nu; iar ca durată în timp, poate fi acută, subacută, cronică (cazurile asociate de obicei cu ireversibilitatea). Se înregistrează o scădere a auzului pentru vocea șoptită și pentru vocea de conversație (senzație de urechi infundate) – astfel, creșterea volumului sursei de sunet duce de obicei la o bună înțelegere, fără apariția distorsiunilor (în surditatea de transmisie pură, urechea internă și nervul acustic funționează normal). Câteva cauze implicând acest mecanism: boli ale pavilionului și conductului auditiv – malformații, stenoze (îngustări parțiale sau totale), corpi străini, inflamații, tumori (benigne sau maligne); boli ale timpanului (perforații – traumatice sau în otite, inflamații, sechele cicatriciale – post-traumatice sau post-otitice); boli ale lanțului osicular (malformații, întreruperi – traumatisme, supurații, imobilizări – prin sechele cicatriciale și/sau otoscleroză – boală prin excelență protezabilă cu succes). Ar mai fi de menționat bolile produse prin tulburări ale presiunii tubare (adică ale presiunii din urechea medie – casuța timpanului – asigurate prin funcționarea tubei lui Eustachio). Mecanismele de deschidere și închidere ale acestei trompe/tube pot fi afectate, atât în condiții normale – predispoziție individuală, răceli puternice cu inflamarea globală și înfundarea nasului și a trompei (soldate adesea cu otita seroasă, barotraumatisme – modificări prea bruște ale presiunii atmosferice (zboruri, scufundări etc.).
Surditatea neurosenzorială (“de percepție” – termen popular, deși impropriu), putând merge până la cofoza (auz complet pierdut), implică afectarea transmiterii sunetului la nivelul urechii interne, al nervului și/sau prin viciu de percepție corticală (la nivel de creier). Se înregistrează un auz diminuat pentru vocea de conversație și, de obicei, absent pentru vocea șoptită. Ca și cauze posibile, menționăm în primul rând leziunile cohleare (ale melcului din urechea internă, cu care auzim): malformații, traumatisme, traumă sonoră – afectarea prin expunere la zgomot, presbiacuzia – afectarea în contextual vârstei, ototoxicoză – medicamente ce atacă celulele auzului, inflamații, boli ale urechii medii extinse la cea internă – inflamațiile sau otoscleroza labirintizata, leziuni ale nervului acustic și/sau ale creierului – tulburari vasculare, intoxicații, zona zoster, meningite, nevrite, tumori.
În fine, în surditatea de tip mixt, întâlnim mecanisme combinate: leziuni atât ale urechii medii și/sau externe, alături de afectarea urechii interne, a nervului acustic și/sau ale creierului.
În orice categorie te încadrezi, îți recomandăm călduros un consult la medical ORL-ist și te invităm (la fel de călduros) pentru testarea gratuită a auzului, în “atelierul” nostru de sunete, pe nume Audio Alfa, unde putem “meșteri” cu succes o soluție pentru (aproape) orice fel de problemă de auz! Tot aici, îți putem oferi (aproape) orice explicație suplimentară de care ai nevoie.
Sperăm că v-a plăcut “popasul”, haideți cu noi mai departe…
#EnjoyTheSound #LifeIsOn
Pentru orice problemă legată de auz, de investigații și teste auditive gratuite, de alegerea celui mai bun aparat auditiv, vino în cabinetele #AudioAlfa!
☎️ 0770617707
www.audioalfa.ro