Are metforminul beneficii cardiovasculare la persoanele fără diabet?

Un studiu recent publicat în eBioMedicine a utilizat randomizarea mendeliană (MR) pentru a investiga efectele perturbării a șapte ținte ale metforminului asupra sănătății cardiometabolice în populația generală și în cea non-diabetică. Studiul a constatat că perturbarea acestor ținte cunoscute ale metforminului a fost asociată cu efecte benefice asupra tensiunii arteriale și a indicelui de masă corporală (IMC) în indivizii non-diabetici.

Context

Diabetul de tip 2 este asociat cu boli cardiovasculare, iar metforminul este unul dintre cele mai utilizate medicamente la nivel global pentru terapia antidiabetică de primă linie. Deși există dovezi din studii clinice care sugerează că metforminul are un profil de siguranță bun și poate avea beneficii în boli cardiometabolice, efectele sale asupra tensiunii arteriale în diabetici rămân neclare.

Efectul metforminului asupra bolii cardiovasculare

Studiile anterioare, atât epidemiologice cât și cele bazate pe randomizare mendeliană (MR), au sugerat că metforminul și ținta sa AMPK ar putea proteja împotriva bolilor cardiovasculare. Cu toate acestea, o meta-analiză existentă a studiilor clinice a sugerat dovezi slabe pentru a susține rolul metforminului în reducerea riscului de boli cardiovasculare în rândul persoanelor cu diabet.

Efectul metforminului asupra greutății corporale

Deși studiile epidemiologice și preclinice au sugerat că metforminul are efecte favorabile în ceea ce privește reducerea greutății corporale, studiile clinice la scară largă au arătat efecte modeste și inconstante ale metforminului asupra pierderii în greutate. Din această cauză, Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite (FDA) nu a aprobat încă metforminul ca agent de scădere în greutate independent.

Efectul metforminului asupra tensiunii arteriale

Câteva studii clinice printre pacienții diabetici au arătat puține dovezi ale unui efect al metforminului asupra nivelurilor tensiunii arteriale. O meta-analiză mai recentă a 28 de studii, care au inclus 4113 participanți non-diabetici, a sugerat că metforminul ar putea reduce eficient tensiunea arterială sistolică în pacienții non-diabetici.

Despre studiu

Studiul a investigat șapte ținte farmacologice cunoscute ale metforminului, inclusiv AMPK, MC1, MG3, GDF15, GLP1, FBP1 și ADCY1. Au fost selectate 34 de variante genetice pentru a evalua efectele pe termen lung ale acestor ținte ale metforminului. Patru metode diferite de MR au fost aplicate pentru a examina asociațiile genetice ale HbA1c, IMC, tensiune arterială sistolică (TAS) și tensiune arterială diastolică (TAD) cu țintele metforminului.

Rezultatele studiului

Perturbarea genetică a cinci ținte ale metforminului, echivalentă cu o scădere de 0,62% a HbA1c, a fost asociată cu un risc redus de boală arterială coronariană, precum și cu niveluri reduse de IMC, tensiunii sistolice și diastolice. Rezultatele au rămas consistente chiar și atunci când au fost ajustate pentru numărul de celule roșii din sânge.

Nu s-a observat nicio asociere a țintelor metforminului cu fibrilația atrială și fenotipurile lipidice.

Concluzii și perspective de viitor

Perturbarea țintelor metforminului are un impact pozitiv asupra IMC și tensiunii arteriale la indivizii non-diabetici. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe studii clinice pentru a înțelege dacă aceste efecte benefice pot fi obținute prin utilizarea metforminului. De asemenea, este necesar să se determine dozele optime și durata potențială a utilizării metforminului în indivizii non-diabetici, precum și să se evalueze riscurile și beneficiile utilizării pe termen lung.