Arcadia

Fracturile rotulei sunt relativ frecvente, complicațiile lor putând genera artralgii femuro-patelare reziduale, laxități de cvadriceps, redoare de genunchi sau artroză degenerativă posttraumatică.

Se întâlnesc mai ales la adulții între 20 și 50 de ani și sunt de 2 ori mai frecvente la bărbați.

Cum se produc fracturile rotulei?

Fracturile rotulei se pot produce:

• direct – prin cădere pe genunchi sau prin izbirea genunchiului de tabloul de bord în accidentele rutiere;
• indirect – prin smulgere, produse de contracția violentă a mușchiului cvadriceps în căderile de la același nivel sau de la înălțime, urmare a ruperii echilibrului dintre forțele care solicită mecanismul extensor al genunchiului și rezistența intrinsecă a rotulei.

Fracturile rotulei: anatomie patologică

Fracturile rotulei pot fi clasificate astfel:

• transversale – frecvente, produse prin mecanism indirect, adesea cu deplasare;
• verticale – rare, leziuni produse prin mecanism direct pe un genunchi aflat în semiflexie; de obicei sunt fracturi fără deplasare și interesează mai frecvent fațeta laterală;
• cominutive – soldate cu mai multe fragmente osoase, frecvent produse prin mecanism direct, adesea fără deplasare, uneori deschise;
• parcelare – polare inferioare, polare superioare, osteocondrale (rare, asociate luxațiilor de rotulă).

Pot exista leziuni asociate:

• leziunile complexului fibros perirotulian;
• leziuni osoase asociate.

Citiți continuarea articolului:

https://www.arcadiamedical.ro/medinfo/fracturile-rotulei-diagnostic-si-tratament