Arcadia

Termenul diastazis, care în limba greacă înseamnă dimensiune sau distanță, definește acea situație în care există o lărgire a spațiului dintre cei doi mușchi drepți abdominali pe linia mediană, cauzată de slăbirea peretelui abdominal anterior. Așadar, vorbim despre o slăbire, o subțiere și o lărgire a structurii numită linia albă, acel țesut conjunctiv fibros care separă mușchii drepți abdominali. A nu se confunda cu hernia liniei albe, care este un defect adevărat al țesutului conjunctiv, adică o întrerupere sau o ruptură. În mod normal, distanța dintre cei doi mușchi este de 1-2 cm și se consideră anormală o lărgire a acestui interval peste 2,5 cm.
 

Cum se manifestă diastazisul?

Tabloul clinic este dominat de prezența unei umflături în zona centrală a abdomenului, care devine evidentă odată cu creșterea presiunii intraabdominale, în situații precum tusea, efortul de ridicare de pe pat, de urinare sau de defecație. De asemenea, poate asocia dureri abdominale și de spate, dificultăți respiratorii, balonare, încetinirea tranzitului intestinal (constipație). Cu toate acestea, riscul de strangulare intestinală este scăzut datorită defectului larg ce permite protruzia și reducerea cu ușurință a structurilor abdominale. Cel mai adesea, aspectul estetic este cel care generează pacientului o stare de disconfort, ceea ce nu este deloc un fapt neglijabil.
 

Care sunt cauzele posibile pentru diastazis?

În general, femeile sunt mai predispuse la a dezvolta diastazis ca o consecință a sarcinii, care pe de o parte implică o creștere semnificativă a presiunii din abdomen, iar pe de altă parte evoluează cu anumite modificări hormonale care ajută țesutul conjunctiv să se întindă pentru a permite fătului să se dezvolte. Deși în mod normal acest tip de diastazis se remite spontan în primele 4-6 săptămâni de la naștere, există și situații când acesta rămâne permanent, mai ales la femeile multipare (cu multiple sarcini duse la termen) sau după sarcini gemelare.
Alte cauze sunt reprezentate de anumite tulburări cu evoluție îndelungată care, prin manifestarea lor, presupun creșterea presiunii intraabdominale, și anume: tusea (la fumători, de exemplu), vărsăturile, constipația, obezitatea.
Demne de luat în considerare sunt și situațiile când, deși teoretic ar trebui să ajute, exercițiile fizice contribuie la apariția diastazisului. Ne referim la acele exerciții fizice incorect executate – oprirea respirației în timpul ridicării greutăților, exerciții ce presupun un efort abdominal excesiv etc.
 

Citiți continuarea articolului:

https://www.arcadiamedical.ro/medinfo/diastazisul-muschilor-drepti-abdominali