Anticorpi monoclonali administrați subcutanat pot reduce ratele de deces în rândul pacienților cu COVID 19

Odată cu apariția noilor variante ale virusului SARS-CoV-2, care ar putea avea potențialul de a evita răspunsul imun al gazdei și de a provoca rate de transmitere mai mari, a devenit necesară identificarea unor terapii care pot reduce numărul de spitalizări și ratele de deces din cauza bolii. Un nou studiu compară administrarea intravenoasă a anticorpilor monoclonali cu utilizarea sa subcutanată, în ceea ce privește rezultatele clinice.
Contribuția anticorpilor monoclonali (mAb) care acționează în mod specific împotriva virusului a fost documentată în multe studii. S-a demonstrat că o astfel de terapie atenuează progresia bolii atunci când este administrat profilactic înainte de expunere sau ca tratament al bolii precoce, în formele sale ușoare. Modul de administrare intravenoasă a fost studiat în studii randomizate controlate, acesta fiind și modul recomandat de administrare. Calea subcutanată este permisă atunci când perfuzia intravenoasă nu ar fi fezabilă sau ar întârzia tratamentul. Cu toate acestea, există puține informații cu privire la eficacitatea căii de administrare subcutanată.

Potențialul de administrare subcutanată ar permite personalului non-medical să administreze medicamentul și să extindă tratamentul ambulatoriu cu anticorpi monoclonali. Studiul actual, care apare pe serverul de preprint medRxiv, raportează eficacitatea clinică a acestor două căi de administrare, precum și calea subcutanată în comparație cu non-tratamentul, pe o perioadă de 28 de zile.

Studiul a fost conceput ca un studiu de cohortă prospectiv. Toți pacienții au prezentat simptome ușoare până la moderate de COVID-19, fiind astfel eligibili pentru tratamentul mAb. Rezultatele pacienților tratați cu anticorpi monoclonali au fost comparate cu cele ale unui grup de martori eligibili, dar netratați astfel. Rezultatele au arătat că rata bolii severe, măsurată prin spitalizare sau deces, în următoarele 28 de zile, a fost de 3,4% în grupul tratat și de 7,8% în grupul de control, ceea ce arată o reducere cu 66% a riscului după tratament.

Când calea subcutanată a fost comparată cu cea intravenoasă, ratele corespunzătoare au fost de 2,8% față de 1,7%, pentru o creștere ajustată a riscului de 1,5%. Atunci când au fost comparate numai rezultatele severe, și anume, decesul, internarea la ATI și ventilația mecanică, diferențele de risc pe 28 de zile au fost de 0,3% sau mai puțin. Datele sugerează că administrarea subcutanată de mAb poate fi o alternativă rezonabilă la administrarea intravenoasă pentru prevenirea decesului și a spitalizării severe.

sursa: News Medical