Alimentația la începutul sarcinii influențează dezvoltarea motorie a copilului la vârsta de 5-6 ani

Studiul prospectiv mamă-copil realizat la Universitatea din Turku și Spitalul Universitar Turku din Finlanda analizează modul în care factorii de risc matern în timpul sarcinii - incluzând alimentația, starea de adipozitate, prezența diabetului gestational și simptomele depresive/anxioase - influențează dezvoltarea motorie a copiilor la 5-6 ani. Această cercetare se axează în special pe femeile cu pre-sarcină cu exces de greutate sau obezitate, o grupă predispusă la complicații, și evidențiază o prevalență mai mare a tulburărilor de coordonare motrică (TCM) la copiii lor, comparativ cu populația generală.
Datele provin dintr-un studiu controlat randomizat efectuat în sud-vestul Finlandei, în care 439 de femei cu pre-sarcină cu exces de greutate sau obezitate au fost recrutate înainte de a atinge 18 săptămâni de gestație. Pe parcursul sarcinii, la două vizite (în stadiul timpuriu și în cel târziu, la aproximativ 35 de săptămâni), au fost evaluate dieta maternă, compoziția corporală, simptomele depresive și anxioase, precum și alte informații de fond. La 5-6 ani, copiii au fost supuși evaluării motorii folosind instrumentul standardizat Movement Assessment Battery for Children - Second Edition (Movement ABC-2), iar în unele cazuri s-a utilizat și un accelerometru (ActiGraph) pentru măsurarea activității fizice.

Rezultate principale

Din totalul de 159 de perechi mamă-copil incluse, media vârstei copiilor la evaluarea motorie a fost de 5,5 ani. Evaluarea motorie a evidențiat că 14,3% dintre copii au fost diagnosticați cu TCM (scoruri la sau sub percentila 15), o rată aproape de trei ori mai mare decât prevalența generală de 5-6%.

Analiza variabilelor materne a relevat următoarele:

• Dieta maternă: Un model alimentar sănătos în stadiul timpuriu al sarcinii - caracterizat prin consumul ridicat de legume, fructe, cereale integrale și pește - a fost asociat cu scoruri motorii mai bune la copii, în special la domeniul „atingere și prindere”. Consumul crescut de pește în perioada timpurie a sarcinii a fost legat de o reducere semnificativă a riscului de afectare a dexterității manuale și a abilităților de „atingere și prindere”.
• Adipozitatea maternă: Măsurătorile de compoziție corporală, efectuate prin plethysmografie cu deplasare de aer (Bod Pod), au demonstrat că un procentaj mai ridicat de grăsime corporală (în special în perioada târzie a sarcinii) a fost asociat cu un risc crescut de TCM la copii și cu scoruri mai slabe la testele de motorie. Fiecare creștere de 1% a procentului de grăsime în stadiul târziu a sarcinii a crescut cu aproximativ 9% șansele ca un copil să se situeze la sau sub percentila 15 pentru dexteritate manuală.
• Diabetul gestational (DG): Nu s-au identificat asocieri semnificative între prezența DG și performanța motorie a copiilor, sugerând că, în contextul acestui studiu, DG nu influențează direct dezvoltarea motorie.
• Simptomele depresive și anxioase: Un rezultat surprinzător a fost că nivelurile mai ridicate de simptome depresive (evaluat prin scala Edinburgh Postnatal Depression Scale - EPDS) în ambele faze ale sarcinii au fost asociate cu performanțe motorii mai bune la copii, în special în domeniul „atingere și prindere”. Deși aceste constatări par contrare așteptărilor, ele se aliniază cu unele studii anterioare ce sugerează că stresul matern poate conduce la strategii de dezvoltare accelerate la copil.

De asemenea, copiii cu TCM au efectuat, în medie, mai puțină activitate fizică și au avut un timp mai mare de sedentarism, deși diferențele nu au atins semnificația statistică.

Interpretare și discuții

Studiul subliniază importanța intervențiilor nutriționale și de gestionare a stării de sănătate maternă în perioada sarcinii, în special în cazul femeilor cu pre-sarcină cu exces de greutate sau obezitate. Un model alimentar sănătos în stadiul timpuriu, care include o cantitate adecvată de pește și alimente bogate în nutrienți esențiali pentru dezvoltarea creierului fetal, poate avea un impact benefic asupra dezvoltării motorii ulterioare a copiilor.

Pe de altă parte, rezultatele privind simptomele depresive și anxioase ridică întrebări interesante despre modul în care stresul maternal poate influența strategiile de dezvoltare fetală, deși semnificația clinică a acestui aspect necesită investigații suplimentare.

În plus, studiul evidențiază faptul că, în ciuda așteptărilor, factorii legați de diabetul gestational nu au demonstrat o asociere directă cu dezvoltarea motorie, iar indicatorii de adipozitate măsurați prin metode precise, precum compoziția corporală, se dovedesc a fi mai relevanți decât indicele de masă corporală (BMI) pentru evaluarea riscului de TCM.

Concluzii și implicații

Rezultatele acestui studiu prospectiv sugerează că, în rândul femeilor cu pre-sarcină cu exces de greutate sau obezitate, un model alimentar sănătos în timpul sarcinii este asociat cu o dezvoltare motorie mai bună la copiii evaluați la 5-6 ani, în timp ce un nivel ridicat de adipozitate maternă poate crește riscul de TCM. Aceste constatări evidențiază importanța consilierii nutriționale și a monitorizării compoziției corporale în timpul sarcinii, pentru a sprijini atât sănătatea mamei, cât și dezvoltarea optimă a copilului.

Intervențiile în cadrul clinicilor materne, axate pe promovarea unui regim alimentar echilibrat și pe controlul greutății, ar putea reduce riscul de complicații în dezvoltarea motorie la copii, contribuind la îmbunătățirea pe termen lung a sănătății neuro-motorii și la reducerea poverii asociate TCM la nivel individual și social.

În concluzie, acest studiu subliniază importanța abordării holistice a sănătății materne în timpul sarcinii, în special pentru femeile cu un risc crescut datorat obezității, și sugerează că intervențiile dietetice pot avea efecte benefice semnificative asupra dezvoltării motorii a copiilor la vârsta preșcolară.