94% din materia cenușie din creierul mamelor suferă modificări în timpul sarcinii

La nivel global, aproximativ 140 de milioane de femei nasc anual, iar sarcina marchează o perioadă de adaptări biologice și psihologice profunde legate de tranziția la maternitate. Studii anterioare, care au analizat femei înainte și după sarcină, sugerează remodelări structurale ale creierului matern, corelate cu atașamentul față de nou-născut și, conform cercetărilor pe modele murine, guvernate de fluctuațiile hormonilor steroizi. Totuși, până acum, nu existaseră studii care să urmărească direct, pe întreg parcursul sarcinii și postpartum, modificările cerebrale și relația lor cu hormonii și comportamentul matern.
Cercetătorii de la Universitat Autònoma de Barcelona (UAB), Institutul de Cercetare în Sănătate Gregorio Marañón și Institutul de Cercetare Hospital del Mar, împreună cu alte instituții internaționale de prestigiu, au publicat un studiu prospectiv ce a inclus femei aflate la prima sarcină (mame gestaționale), investigate prin MRI și teste hormonale înainte de concepție, în al doilea și al treilea trimestru de sarcină, la o lună și la șase luni postpartum. Pentru a separa impactul specific al sarcinii de cel al experienței parentale, cercetătorii au inclus și femei partenere ale mamelor gestaționale (mame nongestaționale), precum și un grup de femei care nu aveau copii și nu intenționau să rămână însărcinate (nulipare). Fiecare participantă a efectuat și evaluări neuropsihologice (sănătate mintală, atașament matern).

Rezultate principale

Traiectoria structurală în cortex

Un tipar în „U” al volumului substanței cenușii (SC):

• La mamele gestaționale, între preconcepție și sfârșitul sarcinii, volumul cortical scade cu aproximativ 4,9%, atingând un minim în perioada târzie a sarcinii.
• Ulterior, se observă o creștere de 3,4% între sfârșitul sarcinii și 6 luni postpartum, deși nu revine la nivelul de pre-sarcină.

Acest tipar în „U” afectează o arie extinsă (94% din suprafața corticală), cu modificări mai pronunțate în rețelele implicate în cogniția superioară (Default Mode și Frontoparietală). Nu s-au înregistrat astfel de modificări la mamele nongestaționale sau la femeile nulipare, sugerând că sarcina în sine este principalul factor determinant.

Alte constatări structurale:

• Volumul substanței albe (SA) urmează un tipar tot în „U”,
• Lichidul cefalorahidian (LCR) prezintă un tipar invers în „U”,
• Nici tipul de concepție (natural sau asistat), nici sexul copilului, nici tipul de naștere sau tipul de alăptare nu influențează semnificativ aceste traiectorii.

Conectivitatea funcțională

• Au fost evaluate metrici de segregare și modularitate a rețelelor cerebrale (bazate pe parcellarea Yeo în 7 rețele funcționale).
• Nu s-au găsit modificări semnificative ale organizării funcționale de tip segregare sau integrare între rețele în perioada monitorizată (preconcepție, postpartum).

Asocierea cu hormonii steroizi

• Din 49 de hormoni analizați, 39 au urmat un tipar tot în „U” sau invers în „U”.
• Două tipuri de estrogeni conjugați (estriol sulfat și estron sulfat) se corelează invers cu modificările volumului substanței cenușii - cu cât variațiile hormonale sunt mai mari, cu atât scăderea și recuperarea volumului cortical sunt mai pronunțate.

Relația cu atașamentul matern și sănătatea mintală

• La șase luni postpartum, recuperarea mai mare a volumului cortical față de momentul nașterii se asociază cu scoruri mai bune de atașament matern, în special cu mai puțină ostilitate față de copil.
• Acest efect este mediat semnificativ de starea de bine psiho-emoțională a mamei: cu cât mamele prezentau un nivel mai înalt de bine psiho-emoțional, cu atât era mai puțină ostilitate față de copil.
• Relația cu depresia și stresul postpartum a fost mai puțin consistentă, dar sănătatea mintală rămâne un factor cheie pentru comportamentul matern.

Discuții și concluzii

Remodelarea cerebrală în sarcină și postpartum

• Rezultatele susțin existența unei traiectorii în „U” a substanței cenușii corticale: o scădere notabilă încă din trimestrul al doilea și al treilea, urmată de o recuperare parțială până la 6 luni postpartum.
• Acest pattern e diferit de cel întâlnit la femeile negestaționale (inclusiv partenere), sugerând un proces neurobiologic particular declanșat de sarcină.
• Modificările sunt larg răspândite la nivel cortical, deși se remarcă mai ales în rețelele neuronale asociate cogniției superioare (Default Mode, Frontoparietală).

Rolul hormonilor estrogeni

• Estrogenii conjugați (estriol sulfat și estron sulfat) ar fi posibili vectori biologici ai acestei adaptări, având un traseu în oglindă față de scăderea/creșterea volumului substanței cenușii.
• Studiile pe modele animale și datele umane sugerează că variațiile acestor hormoni în sarcină și postpartum facilitează procesele de neuroplasticitate maternală.

Implicații pentru atașamentul matern

• Recuperarea volumului substanței cenușii în postpartum se corelează cu un atașament mai pozitiv, mediat parțial de starea de bine psiho-emoțională a mamei.
• Aceasta indică faptul că remodelarea cerebrală postpartum ar putea fi adaptativă, susținând relația mamă-copil și starea de sănătate mentală.

Limite și perspective

• Nu s-au găsit diferențe la nivelul conectivității funcționale globale (poate fi necesară explorarea altor metrici).
• Studiul nu a inclus o măsurare directă a comportamentului de îngrijire, iar implicațiile comportamentale trebuie verificate în cercetări viitoare.
• Un interval de monitorizare mai lung ar putea dezvălui dacă modificările persistă sau se amplifică după 6 luni postpartum.
• Înțelegerea aprofundată a modului în care aceste procese pot fi perturbate în patologii (ex. depresia perinatală) ar putea sprijini dezvoltarea de intervenții țintite.

Concluzie

Prin evaluarea longitudinală, acest studiu documentează un proces de remodelare „în U” al structurii corticale la femeile care trec prin prima sarcină, aparent legat de fluctuațiile estrogenilor și având consecințe în sfera atașamentului matern. Recuperarea volumului substanței cenușii în postpartum corelează cu o relație mai pozitivă cu nou-născutul, în special prin reducerea ostilității, efect mediat de bunăstarea psihologică a mamei. Rezultatele adaugă informații esențiale despre plasticitatea cerebrală generată de sarcină și postpartum, sugerând că aceste adaptări pot servi la pregătirea și susținerea comportamentului matern.