Pregătirea casei pentru bebeluș

Unul dintre cele mai plăcute aspecte ale gravidităţii este pregătirea casei pentru bebeluş, aranjarea camerei sale, a pătuţului şi achiziţionarea primelor sale hăinuţe. Şi totuşi, pregătirile pentru sosirea nou-născutului acasă nu se rezumă doar la acţiunile idilice mai sus menţionate.

Prezenţa unui copil cu o vârstă foarte fragedă într-o casă presupune dezinfectarea spaţiilor locuite, organizarea lor şi eliminarea oricăror substanţe sau elemente de construcţie periculoase pentru cel mic, dar şi alte manevre ce asigură creşterea sănătoasă a copilului. Astfel de măsuri sunt mai eficiente într-o casă bine sistematizată, unde fiecare obiect, în funcţie de natura lui, prezintă o utilitate şi ocupă un loc conform cu aceasta. Dacă tu şi partenerul tău aşteptaţi un bebeluş, organizaţi-vă locuinţa înainte de apariţia copilului. Sortaţi obiectele şi donaţi-le pe cele de care nu mai aveţi nevoie, spălaţi rufele murdare şi zonele din cămin vizitate mai rar de soluţiile de curăţat, aruncaţi hârtiile şi revistele vechi ce vă încarcă inutil camerele de depozitare fiindcă, după apariţia copilului, astfel de activităţi „revoluţionare” vă vor seca rezervele de energie şi sunt şi mai greu de îndeplinit în prezenţa unui bebeluş.

Odată căminul aranjat, veţi avea dispoziţia necesară să amenajaţi camera copilului, dar şi un loc special unde mama să îl alăpteze. Acest refugiu ar putea fi în faţa unui geam, de unde să fie admirată priveliştea – dacă este una frumoasă, desigur – şi care să includă articole necesare pentru alăptarea copilului şi pentru mamă, unguente, rezerve de apă, dar şi obiecte care să o relaxeze precum o revistă sau o carte plăcută, un dispozitiv cu muzica preferată şi alte detalii ce sunt considerate de bun augur pentru lăuză şi pentru nou-născut.

Cum să amenajați camera nou-născutului

Indiferent de cum aranjaţi camera copilului, din această încăpere nu trebuie să lipsească stocuri de scutece, şerveţele umede, tampoane sterile şi alcool sanitar pentru îngrijirea ombilicului – pe care să le depozitaţi într-un spaţiu la îndemână, precum un coş, şi o lampă cu lumină slabă, care să fie plasată în apropierea pătuţului (pe piaţă există o multitudine de modele cu modele haioase ce sunt apreciate în acelaşi timp de părinţi şi de bebeluşi). (1)

Camera copilului nu ar trebui niciodată aleasă în mod întâmplător, ci în aşa fel încât ambii părinţi să fie avantajaţi. Mama are nevoie să îşi audă copilaşul atunci când plânge şi îi solicită atenţia, în schimb tatăl poate că ar dori să fie cât mai puţin afectat de trezirile nocturne, pentru a funcţiona la cote maxime la serviciu. Ideal ar fi să amenajaţi camera copilului în cea mai călduroasă încăpere din locuinţă – ferită de agitaţia domestică, dar totuşi învecinată cu dormitorul părinţilor. Este indicat ca această cameră să fie prevăzută cu o uşă din lemn şi sticlă securizată, ce îi va permite mamei să vadă şi să audă bebeluşul. Uşa poate fi decorată în aşa fel încât să corespundă stilului care a fost aplicat întregii camere, iar dacă lumina care se răsfrânge din celelalte încăperi iluminează excesiv camera copilului şi devine supărătoare, protejaţi uşa cu rulouri din material subţire, natural. Dacă încăperea a fost mobilată înainte de sosirea nou-născutului, eliminaţi toate piesele şi redecoraţi-o integral după o temă preferată (marină, galactică etc.). Indicat este să împărţiţi dormitorul în secţiuni bine definite dedicate jocului, somnului, schimbării scutecului şamd. Nu încărcaţi inutil dormitorul bebeluşului cu jucării, cărţi, obiecte de care veți avea nevoie mai târziu; înainte de sosirea bebeluşului achiziţionaţi doar strictul necesar: un pătuţ, un balansoar, masa pentru schimbat scutece şi o comodă unde să îi păstraţi hăinuţele curate şi lenjeria.

Acoperiți podeaua din cameră cu mochetă din fibre naturale de la un capăt la celălalt, pentru ca bebeluşul să nu se rănească prea tare în cazurile când se dezechilibrează şi cade. Dacă mobila nou-născutului trebuie asamblată, asamblaţi-o înăuntrul camerei, pentru a evita cazurile în care mobila deja asamblată nu trece de pragul uşii – prin demontarea sa există riscul producerii de aşchii şi a altor reziduuri periculoase pentru bebeluş. Aspiraţi foarte bine mocheta din camera copilului, când toate pregătirile au luat sfârşit. Pentru niciun motiv nu lăsaţi scutecele murdare şi alte reziduuri în camera copilului sau la îndemâna lui, ci depozitaţi-le într-un loc sigur până la igienizarea sau eliminarea lor permanentă.

De reţinut:

Când aranjaţi camera nou-născutului, luaţi în considerare şi următoarele prevederi:

• nu depozitaţi produsele folosite pentru baia copilului în dormitorul acestuia; prin umezire, articolele creează o atmosferă încărcată, ce favorizează răspândirea alergenilor şi formarea mucegaiului – factori deosebit de nocivi pentru un nou-născut şi pentru adulţi deopotrivă!
• nu păstraţi perne în camera copilului sau carpete; sunt obiecte periculoase pentru un bebeluş, dar şi pentru mamă fiindcă în timpul unei alăptări nocturne riscă să alunece sau să se împiedice;
• nu folosiţi vopsea pe bază de plumb în camera copilului, iar dacă totuşi pereţii au fost vopsiţi cu un astfel de produs, testaţi, cu ajutorul unui specialist, nivelul de plumb pentru a fi siguri că viaţa bebeluşului nu este în pericol; (2)
• pătuţul nu este un spaţiu pentru depozitare şi nu trebuie încărcat inutil cu jucării, cuverturi sau alte tipuri de învelitori; pe timpul nopţii folosiţi o învelitoare din material de scutec ce protejează toate membrele copilului în locul unei pături;
• culcaţi nou-născutul pe spate, pe o saltea fermă, din material organic (şi nu pe o saltea cu apă sau pe alte produse pretenţioase), peste care să fi aşezat anterior un cearşaf tot din material natural, întins la perfecţie pe suprafaţa plană a saltelei; nu acoperiţi niciodată, în somn, capul copilului. Salteaua ar trebui fixată la perfecţie pe scheletul pătuţului pentru ca bebeluşul să nu se blocheze în spaţiul creat între cele două obiecte. Verificaţi ca pătuţul să nu prezinte defecte, părţi lipsă, zăbrelele să nu fie poziţionate la o distanţă mult prea mare una de celalaltă (spaţiu prin care să se strecoare bebeluşul), stâlpii de susţinere să nu favorizeze agăţarea hăinuţei copilului şi să nu existe nicio modalitate prin care capul lui să rămână blocat (găuri în traverse). În cazul pătuţurilor prevăzute cu plasă, verificaţi ca ochiurile să aibă cele mai mici dimensiuni, împletitura să nu prezinte părţi lipsă şi să fie bine montată; (3)
• evitaţi montarea de piese de mobilier şi alte produse ce degajă compuşi organici volatili (formaldehidă, toluen, benzen); alegeţi mobilă din lemn solid în locul celei din MDF ori placaj, fiindcă cele din urmă degajă particulele nocive mai sus menţionate, care degradează atât sănătatea copiilor, cât şi a adulţilor. Dacă nu aveţi posibilitatea să achiziţionaţi mobilier din lemn masiv (este într-adevăr destul de costisitor), ventilaţi bine spaţiul din camera copilului, cel puţin timp de o lună înainte de sosirea bebeluşului acasă; (4)
• nu lăsaţi jucăriile, cărţile etc. în camera copilului, ci păstraţi-le în spaţiile de depozitare ale persoanelor adulte. (7)
• dacă instalaţi rafturi în dormitorul nou-născutului, montaţi-le la o distanţă mare de sol. (8)

Securizaţi casa treptat, pe măsură ce creşte bebeluşul

Este necesar ca părinţii să elimine din casă orice factor, obiect sau stil de amenajare care se dovedesc a fi periculoase pentru bebeluş, dinainte ca cel mic să ajungă acasă. După sosirea nou-născutului, este imperios ca părinţii să manifeste în continuare grijă faţă de căminul lor şi să se asigure în permanenţă că locuinţa este un mediu propice pentru dezvoltarea copilului lor. Această sarcină continuă nu trebuie să vă terorizeze; igienizarea, organizarea şi securizarea locuinţei, indiferent dacă înăuntrul său trăiesc sau nu copii cu o vârstă foarte fragedă, sunt manevre benefice pentru orice persoană, nu numai pentru un cuplu sau pentru părinţi tineri.

Cel mai bun sfat este să abordaţi lucrurile treptat şi să securizaţi casa în etape, pe măsură ce creşte bebeluşul şi în conformitate cu manifestările specifice fiecărei vârste. Pentru ca locuinţa să fie un mediu sigur pentru bebeluşul vostru, în principiu va trebui să luaţi câteva măsuri de precauţie înainte de sosirea celui mic acasă, cum ar fi:

• înlocuirea prizelor cu unele acoperite de un capac,
• aspirarea covoarelor, mochetelor,
• curăţarea completă a podelelor de orice obiect contondent sau nu pe care bebeluşul l-ar putea înghiţi (monede, nasturi, ace, cuie, etc.),
• prinderea cablurilor de pereţi, pentru ca micuțul să nu se împiedice
• înlăturarea obiectelor ascuţite din zonele circulate.

Pentru ca bebeluşul să nu se rănească acasă este necesar ca părinţii să adopte şi următoarele măsuri:

• instalarea porţilor de siguranţă la capetele fiecărei scări;
• înlăturarea plantelor de la nivelul solului – unele specimene sunt otrăvitoare, cum ar fi florile de Iris ori Steaua Crăciunului (Poinsettia);
• evitarea plasării pieselor de mobilier lângă ferestre;
• montarea de opritoare de uşă intacte, fără părţi detaşabile, ce pot cauza moartea copilului prin sufocare;
• încastrarea în perete a pieselor de mobilier, accesoriilor, cărţilor voluminoase şi a altor obiecte de acest gen pentru ca bebeluşul să nu se rănească încercând să le deplaseze de la locul lor;
• uscătoarele, fiarele de călcat şi alte dispozitive asemănătoare trebuie scoase din priză şi înlăturate din aria vizuală a celui mic.

Măsurile de protecţie a copilului se impun mai ales în dormitorul său, locul unde bebeluşul rămâne cel mai mult timp. Eliminaţi din pătuţ jucăriile, păturile excesiv de moi şi de groase, pernele; nu culcaţi nou-născutul într-un pătuţ vechi ce nu respectă standardele de siguranţă în vigoare. Nu plasaţi pătuţul copilului lângă fereastră şi nici nu îi permiteţi să se joace cu jucăriile fraţilor mai mari (alegeţi doar jucării recomandate pentru nou-născuţi fiindcă sunt mult mai sigure şi, de regulă, concepute în aşa fel încât să încurajeze testarea reflexelor naturale şi dezvoltarea psihică armonioasă). La ferestre montaţi rulouri din materiale naturale fără fire sau cu fire camuflate. Dacă lada cu jucării se află în camera bebeluşului, alegeţi un model fără capac în locul unuia acoperit, pentru a vă feri copilul de alte accidente nedorite.

În bucătărie

Evitaţi să depozitaţi detergenţii şi alte obiecte de curăţare a casei sub chiuvetă; în schimb, păstraţi-le într-un dulap mai înalt, unde bebeluşul şi copiii mai mari nu au acces. De asemenea, nu lăsaţi capcanele pentru insecte sau pentru rozătoarele nedorite în preajma bebeluşului. Folosiţi închizători pentru uşa cuptorului şi cea a cuptorului cu microunde şi gătiţi pe ochiurile mai îndepărtate ale aragazului, nu pe cele din margine, ori de câte ori copilul se află în bucătărie. Când gătiţi în cuptor întoarceţi mânerele tigăilor spre interior, nu spre exteriorul cuptorului. Magneţii pentru frigider trec de cele mai multe ori drept obiecte inofensive, dar în realitate sunt articole periculoase pentru bebeluş, fiindcă se desprind cu uşurinţă de pe frigider, îl pot lovi sau bebeluşul le-ar putea înghiţi.

Ţineţi copilul departe de cănile cu băuturi fierbinţi – cafea, ceai – şi înlocuiţi faţa de masă cu rogojini speciale pentru servirea mesei. Ferite de ochii bebeluşului vor sta şi obiectele ascuţite (cuţitele, foarfecele) și alte aparate electrocasnice precum mixerele, blenderele, prăjitoarele etc. Plasaţi-le într-un sertar/dulap încuiat cu lacăt sau protejat cu zăvor. (9)

Nu amestecaţi vesela bebeluşului cu cea folosită de adulţi, ci găsiţi-le un loc propriu; când copilul atinge vârsta de un an, mutaţi-i vesela într-un dulap jos, la care să ajungă şi de unde să îşi aleagă singur cana de plastic, lingura, sticla în care să mănânce.

De asemenea, alocaţi un raft special pentru alimentele copilului. În primele zile de după naştere şi în perioada imediat următoare, mama va dori ca preparatul hranei pentru sine şi pentru restul familiei să îi ocupe cât mai puţin timp. Fiţi siguri că deţineţi în bucătărie destule rezerve de hrană şi gustări reci sănătoase, precum batoane cu cereale, iaurt sau nuci. (1, 7)

În baie

Montaţi un zăvor pentru vasul de toaletă. Nu lăsaţi produsele de curăţenie, cosmeticele, medicamentele, vitaminele la îndemâna bebeluşului, ci depozitaţi-le într-un dulap înalt, încuiat. Nu lăsaţi niciodată bebeluşul singur în baie, cu atât mai puţin atunci când există apă în cadă, în chiuvetă sau într-o găleată. Dacă nou-născutul nu este primul vostru copil, nu delegaţi unul dintre copiii mai mari pentru a-l supraveghea. Copiii rareori sesizează gravitatea situaţiei şi nu au aceeaşi viteză de reacţie şi autocontrol ca adulții pentru a putea gestiona o situaţie de urgenţă. Eliminaţi orice posibilitate de blocare a uşii de la baie. Nu în ultimul rând, verificaţi ca temperatura apei şi cea ambientală (şi din celelalte încăperi ale locuinţei) să aibă întotdeauna valori acceptabile (de exemplu, pentru baia unui nou-născut, apa trebuie să aibă o temperatură de 36-37 grade Celsius). (6)

Pregătiţi toate obiectele necesare înainte de baia copilului şi plasaţi-le la îndemână pentru a evita să vă întoarceţi în casă după un obiect sau altul şi să vă lăsaţi bebeluşul singur în baie. Nu introduceţi copilul în cădiţă fără să fi verificat temperatura apei. Pentru mai multă siguranţă, se recomandă utilizarea unui termometru special pentru verificarea temperaturii apei şi marcarea evidentă a robinetelor de apă rece şi de apă caldă; la fel de indicat este să utilizaţi un sistem de baterii ce nu pot fi acţionate cu uşurinţă de către copiii sub cinci ani. Puneţi în permanenţă capacul la găletuşe, coşuri de gunoi etc. (9, 10)

În restul casei

Este o idee bună să instalaţi în casă detectoare de gaz şi să setaţi o temperatură de maximum 50 de grade Celsius la termostatul de reglare a apei calde. Dacă vă doriţi un şemineu, optaţi pentru varianta cu ecran din sticlă fiindcă sunt mult mai sigure decât celelalte modele.

Metode de precauţie trebuie implementate şi în cazul piscinei, a balcoanelor, în cazul în care le deţineţi. Instalaţi un gard în jurul piscinei şi grilaje protectoare de minimum 1 metru înălţime în balcoane (grilaje dintr-o singură bucată şi nu prevăzute cu bare orizontale sau verticale, pe care copilul să se poată căţăra sau printre care să se poată strecura); astfel veţi preveni căderea bebeluşului peste balustradă. Cel mai bine este să nu permiteţi deloc celui mic accesul în balcon şi să închideţi uşa platformei cât bebeluşul se află în cameră, indiferent dacă micuţul este supravegheat. Chiar şi cu aceste dotări, nu lăsaţi bebeluşul nesupravegheat în spaţiile periculoase. Protejaţi şi geamurile locuinţei prin montarea unor zăvoare ce previn deschiderea ferestrelor mai mult de zece centimetri. Plasele nu sunt atât de sigure pe cât şi-ar dori un părinte. Eliminaţi orice obiect de la nivelul ferestrelor, pentru ca bebeluşul să nu simtă dorinţa să-l escaladeze şi prin urcare să se rănească ori să cadă pe fereastră.

Măsuri de protecţie suplimentare

Nu lăsaţi bebeluşul în vecinătatea uneltelor de grădinărit, a diverselor substanţe chimice, toxice (precum îngrăşămintele) ori a dispozitivelor de orice fel care se află în priză. Din casă şi din automobil, nu trebuie să vă lipsească o trusă de prim-ajutor şi o listă cu numerele de telefon pe care trebuie să le apelaţi în caz de urgenţă.

Aranjarea casei pentru un nou-născut şi continua sa ajustare – pe măsură ce bebeluşul creşte – este un proces cât se poate de solicitant pentru ambii părinţi, mai ales dacă în locuinţă există şi copii mai mari şi/sau animale de companie. Însă bucuria de a crea o casă organizată, sănătoasă şi o familie unită şi bine educată surclasează extenuarea fizică şi psihică.

Următoarele măsuri sunt la fel de importante ca cele menţionate anterior şi, la fel, îl ajută pe cel mic să crească armonios şi în siguranţă:

• Înlăturaţi mobila cu muchii foarte ascuţite sau protejaţi piesele cu perne.
• Nu lăsaţi podelele alunecoase neacoperite. În caz de vărsare a diverselor lichide pe zonele neacoperite ale podelelor, ştergeţi imediat pata cu mopul şi uscaţi zona cât se poate de bine.
• Verificaţi ca picioarele pieselor de mobilier să fie fixe şi rezistente, iar piesele mobile să nu se prăbuşească la atingere; ideal ar fi ca mobila să fie alcătuită din materiale ignifuge.
• Nu daţi copilului să bea apă din pahare din sticlă, ci din plastic fără Bisfenol A (un compus organic toxic folosit în fabricarea maselor plastice). Mai mult, dacă în locuinţă deţineţi uşi alcătuite dintr-o combinaţie din lemn şi din sticlă, adoptaţi o măsură suplimentară de siguranţă şi lipiţi stickere pe porţiunea din sticlă; astfel vă asiguraţi că bebeluşul nu va trece prin geam, din prea multă curiozitate. Nu permiteţi celui mic să exploreze mobila prevăzută cu porţiuni din sticlă.
• Îmbunătăţiţi-vă tehnicile de prim-ajutor.
• Instalaţi un monitor video în camera nou-născutului pentru a-l avea sub supraveghere în permanenţă. (6, 9)

Curăţare, igienizare, organizare

Un bebeluş creşte mult mai sănătos într-o casă organizată, aşadar păstraţi obiectele în spaţii conforme cu destinaţia lor şi nu le schimbaţi locul după folosire. Acest aspect este valabil şi pentru obiectele bebeluşului, pentru actele sale şi ale părinţilor (nu aţi vrea ca certificatul de naştere să zacă pe dulapul din bucătărie, iar mănuşile copilului să le găsiți în coşul căţelului).

Păstraţi într-un loc bine stabilit hainele şi accesoriile de lăuză (preferabil în dormitorul matrimonial), medicamentele din perioada postpartum, rucsacul copilului, hainele de iarnă – pe acestea din urmă plasaţi-le într-un spaţiu de depozitare. Adăpostiţi într-o magazie ori în garaj scaunul nou-născutului, căruţul şi alte obiecte necesare în timpul plimbărilor.
O importanţă aparte – înainte de sosirea bebeluşului acasă, dar şi după venirea sa – o au curăţarea şi igienizarea locuinţei. (1, 7, 8)

În mod riguros, curăţaţi şi igienizaţi toate suprafeţele atacate de microbi: mânerele uşii, vasul de toaletă, suprafeţele din bucătărie ce intră în contact cu hrana; întotdeauna spălaţi-vă bine cu apă şi săpun: înainte şi după ce îi pregătiţi hrana bebeluşului şi după masă, de fiecare dată după ce îi schimbaţi scutecul şi după ce folosiţi toaleta, dacă intraţi în contact cu fluidele corpului – sânge, vomă, mucus – după ce atingeţi animalele de companie sau administraţi un medicament. Spălaţi-vă pe mâini şi după ce sortaţi rufele murdare.

Nu spălaţi hăinuţele bebeluşului, prosoapele sale, laolaltă cu cele ale adulţilor. Spălaţi-le cât mai des posibil. Ocazional, porniţi un ciclu de spălat fără rufe, pentru a curăţa maşina de spălat de microbi. Obiectele folosite pentru hrănirea bebeluşului trebuie, de asemenea, spălate şi igienizate (biberoane, suzete, căni de plastic, pompe de sân). Biberoanele, suzetele, pompele de sân – mai ales cele noi – necesită spălarea în apă fierbinte în care a fost dizolvat bicarbonat de sodiu. Uscaţi-le cu atenţie fiindcă bacteriile proliferează în mediul umed. Aruncaţi obiectele crăpate sau pătate iremediabil. Între mese, depozitaţi echipamentul dedicat bebeluşului în locuri curate şi dezinfectate. (11, 12)

Dacă vă doriţi un bebeluş sănătos, implementaţi şi următoarele măsuri:

• ştergeţi cât mai des praful, aspiraţi covoarele, carpetele şi colţurile casei unde se formează cocoloaşe de praf şi de scame; spălaţi şi perdelele (dacă este posibil, renunţaţi la acestea sau măcar nu le montaţi în camera copilului; este esenţial să vă feriţi cât mai mult nou-născutul de acarieni);
• nu primiţi musafiri dacă aceştia suferă de o boală contagioasă, iar când totuşi vin în vizită, sfătuiţi-i, cu tact, să se spele pe mâini înainte să atingă bebeluşul;
• dezinfectaţi pătuţul copilului şi alte suprafeţe ce vin în contact cu pielea şi gura nou-născutului; (12)
• nu este indicat nici să exageraţi cu acţiunea de salubrizare a locuinţei. Într-o casă excesiv de curată, bebeluşul riscă să se îmbolnăvească de astm sau să dezvolte diverse tipuri de alergii fiindcă, în lipsa microbilor, sistemul său imunitar nu se întăreşte. (13)

Întâlnirea cu fraţii mai mari

Este esenţial să vă pregătiţi din timp copiii mai mari şi animalele de companie pentru sosirea nou-născutului în familie. Pregătiţi-vă copiii treptat pentru sosirea fratelui/surorii mai mici în familie, încă din perioada sarcinii, prin discuţii şi permiţându-le să mângâie abdomenul mamei; de asemenea, încurajaţi-i să participe la pregătirea casei pentru sosirea bebeluşului, inclusiv la decorarea camerei nou-născutului, la alegerea numelui, a hăinuţelor, la pregătirea bagajului pentru maternitate etc. La sosirea acasă, lăsaţi bebeluşul în grija tatălui pentru ca mama să îşi poată îmbrăţişa copilul mai mare/copiii mai mari. Implicaţi-vă copiii în îngrijirea celui mic, pentru ca aceştia să nu se simtă respinşi, dar fără să le încredinţaţi responsabilităţi prea mari. Din când în când, petreceţi-vă timpul doar cu ei; intimitatea atenuează resentimentele pe care fraţii mai mari le pot avea faţă de nou-născut. (14, 15)

Dacă familia se bucură şi de prezenţa unui animăluţ de companie, pregătiţi-l pentru sosirea nou-născutului aproximativ în aceeaşi manieră în care aţi procedat cu copiii mai mari. Permiteţi-le să miroasă hăinuţele bebeluşului, să îi audă plânsetul înregistrat. Îmbrăţişaţi-vă animalele de companie la venirea acasă. Odată copilul adus în liniştea căminului, transformaţi întâlnirile bebeluşului cu animalul de casă într-o experienţă plăcută pentru cel din urmă. Recompensaţi animăluţul, trataţi-l cu fineţe de fiecare dată când acesta se poartă cuviincios faţă de bebeluş. Întotdeauna supravegheaţi-le întâlnirile. Patrupedul trebuie vaccinat, sterilizat (un animal sterilizat reacţionează mai bine în prezenţa oamenilor), iar unghiile tăiate şi pilite. Nu permiteţi animăluţului să sară în patul copilului ori pe masa de schimbat scutecele. (16)