Greața și vărsăturile recurente din timpul alergării

Simptomele gastrointestinale apar frecvent la sportivi, cu o incidență variabilă între 20% și 70%. Dintre aceștia, sportivii de anduranță care efectuează exerciții de lungă durată sunt cei mai predispuși la grețuri și vărsături în timpul sau la finalul antrenamentului. Simptomele se manifestă diferit în funcție de vârstă, sex și performanță fizică (1).

Aproximativ 83% dintre alergătorii de maraton experimentează greață și vărsături în timpul antrenamentului și competițiilor, corelate fiind cu exercițiul alergării (1).

Tablou clinic

Bicicliștii prezintă în general simptome asociate tractului gastrointestinal superior: greață, vărsături, reflux gastro-esofagian, pirozis și eructații, în timp ce alergătorii sunt mai predispuși la simptome ale tractului gastrointestinal inferior: diaree, crampe intestinale, sângerări gastrointestinale, flatulență (1).

Tulburările gastrointestinale recurente asociate antrenamentelor, sunt în majoritatea cazurilor fiziologice (întârzierea golirii gastrice, ischemie splanhnică, deshidratare cu hiponatremie). Conform cercetătorilor, întârzierea golirii gastrice ar putea reprezenta o consecință a efortului fizic intens, intensificat de starea de deshidratare. În acest caz, este recomandată creșterea aportului de lichide, precum și suplimentarea eficientă cu electroliți, înainte și în timpul antrenamentului (2).

În unele cazuri, există posibilitatea apariției unor tulburări funcționale, simptomele gastrointestinale fiind determinate de o boală somatică (insuficiență renală acută, anafilaxie, colangită sau pancreatită, feocromocitom, ischemie cardiacă, tromboză septică) care necesită tratament medical de specialitate (2).

Mecanisme implicate

Cei mai predispuși pentru a dezvolta grețuri și vărsături sunt sportivii care ating 75% din VO2max. Astfel, intensitatea efortului este un factor declanșator, pe lângă factorul deshidratării (1).

Golirea gastrică depinde și de concentrația și combinația de carbohidrați. Soluțiile hipertonice de carbohidrați pot întârzia golirea gastrică. Pe de altă parte, cea mai eficientă modalitate de rehidratare pare a fi utilizarea fluidelor cu conținut de carbohidrați de 8%. Există controverse cu privire la acest factor (3).

Ischemia viscerală apare în urma exercițiului fizic, prin creșterea activității sistemului simpatic, creșterea frecvenței cardiace și a forței de contracție, dar scăderea distribuției sângelui în zona splanhnică. Reducerea fluxului sanguin către intestin și ficat ajunge la aproximativ 80% în timpul unui efort cu intensitate de 70% din VO2max. Scăderea fluxului sanguin splanhnic este mai pronunțată în primele 10 minute de efort intens (1).

• Au fost raportate concentrații plasmatice crescute de endotoxine la 81% dintre alergătorii care au realizat un ultramaraton (89,4 km) și au necesitat îngrijiri medicale pentru grețuri și vărsături (4);

Catecolaminele (adrenalina, noradrenalina) secretate ca răspuns la stresul emoțional și fizic asociat antrenamentelor de intensitate ridicată, pot suprima senzația de sete, accentuând problemele induse prin deshidratare (4).

Un aport necorespunzător de lichide poate duce la complicații gastrointestinale și neurologice. O stare de hidratare adecvată reglează și echilibrează organismul supus antrenamentelor de rezistență, susținând activitatea fizică și evitând astfel posibilele complicații (5).

Hiponatremia indusă de efort reprezintă un dezechilibru electrolitic marcat prin pierderi masive de sodiu în timpul transpirației, fiind frecventă la sportivii de anduranță (alergători de maratoane, participanți la triatloane, cicliști). Acest dezechilibru se poate manifesta și la sportivii amatori, atunci când efectuează exerciții moderate, dacă aceștia pierd mult sodiu (5).

Anafilaxia indusă de efort este un sindrom în care pacienții experimentează chiar simptomele anafilaxiei, doar că acestea apar doar după o activitate fizică intensă: prurit (mâncărime), eritem, urticarie, angioedem, șoc anafilactic, greață și vărsături. Factorii declanșatori cunoscuți sunt: expunerea semnificativă la alergeni în aer, înțepături de insecte, condiții meteorologice extreme, poate o umiditate mai mare a aerului, consumul de antiinflamatoare nesteroidiene. Pentru acești pacienți, este esențială evitarea declanșării simptomelor, iar exercițiile fizice trebuie efectuate în apropierea unui însoțitor cu competențe medicale (6).

Tratament

Băuturile cu carbohidrați și electroliți au fost dezvoltate pentru a preveni pierderile de minerale la sportivi, inclusiv cele de sodiu. În acest fel, sunt evitate posibilele tulburări funcționale gastrointestinale (1).

Dacă greața și vărsăturile după efort sunt asociate unor probleme somatice, mult mai grave, trebuie tratată corespunzător problema de bază și eliminată cauza (exemplu, insuficiența renală acută) (1).

Mai mult, este recomandat antrenamentul treptat al tuturor persoanelor care realizează exerciții fizice avansate, întrucât neantrenamentul periclitează sănătatea, crescând riscul de sincopă, deshidratare până la afecțiuni renale severe (necroza tubulară acută), grețuri și vărsături. Totodată, rabdomioliza (eliberarea din mușchi a miolobinei, structură toxică pentru rinichi) poate însoți leziunile musculare masive atunci când antrenamentul este prea intens (1).

O altă recomandare constă în evitarea realizării antrenamentelor când există temperaturi exterioare extreme. Insolația se manifestă prin hiperpirexie, piele uscată și fierbinte, cu tulburări severe ale sistemului nervos, greață și vărsături (1).

Patologiile mai complexe asociate cu grețuri și vărsături la posibilii pacienți alergători necesită investigații suplimentare (pacienți cu hepatico- sau pancreatojejunostomii care au dezvoltat colangită/pancreatită dupa exerciții fizice intense). Feocromocitomul ar putea constitui o altă cauză somatică cu simptome gastrointestinale care necesită investigate, cu îndepărtarea ulterioară a tumorii (7).

Așadar, greața și vărsăturile recurente sunt simptome frecvente la sportivi, mai ales la cei care preferă antrenamente de anduranță. Majoritatea se remit prin hidratare adecvată.