Discopatia lombară - tratament, recuperare și evoluție

Discopatia lombară reprezintă o condiție medicală frecventă la populația în vârstă, apărută în mod natural din cauza modificărilor structurale și a uzurii discurilor intervertebrale. O parte naturală a îmbătrânirii, discopatia lombară se manifestă cel mai frecvent prin dureri continue de intensitate redusă, ce pot fi tolerate, dar care tind să se intensifice în unele situații. În majoritatea cazurilor, tratamentul discopatiei lombare este non-invaziv și presupune administrarea de medicamente analgezice, repaus fizic și exerciții de recuperare medicală. (1, 2)

Tratament

Terapia conservatoare reprezintă prima linie de tratament împotriva discopatiei lombare și poate include:

Tratamente medicamentoase

• administrarea medicamentelor antiinflamatorii (folosite pentru ameliorarea durerilor și a inflamației asociate discopatiei lombare);
• administrarea medicamentelor antialgice narcotice (folosite în rare cazuri pentru ameliorarea unor dureri non-chirurgicale, medicamentele care conțin analgezice narcotice, cum ar fi codeina sau morfina, pot fi administrate doar cu recomandarea medicului);
• injecții epidulare cu corticosteroizi (recomandate pentru ameliorarea durerilor severe, precum durerile nervoase ce radiază în membrele inferioare - utilizarea corticosteroizilor pe termen lung este contraindicată, fiind asociată cu efecte secundare grave);
• relaxante musculare (folosite în situația în care antiinflamatoarele și analgezicele ușoare nu oferă o ușurare a durerii - relaxantele musculare pot fi folosite pe termen scurt). (3, 4, 5)

Terapie fizică și conservatoare 

• odihnă la pat (recomandată doar pentru perioade scurte de timp, până la îmbunătățirea simptomelor - sedentarismul prelungit este contraindicat, deoarece predispune la scăderea forței musculare);
• kinetoterapie (poate include programe cu ultrasunete, masaj și exerciții fizice și poate ajuta la întărirea mușchilor abdominali și inferiori ai spatelui - programele de kinetoterapie sunt particularizate, adaptate fiecărei persoane în funcție de severitatea durerilor, starea de sănătate și preferințele personale);
• controlul greutății (persoanele supraponderale se confruntă mai frecvent cu dureri de spate și sunt mai predispuși să dezvolte discopatie lombară, din cauza presiunii exercitate de greutatea corpului asupra coloanei);
• chiropractia (metodă alternativă de scădere temporară a durerii, uneori la fel de eficientă ca medicația);
• terapia prin masaj (reduce presiunea asupra coloanei vertebrale, tensiunea și spasmele la nivelul mușchilor lombari, oferind o ameliorare semnificativă a durerilor);
• utilizarea unui suport lombosacral pentru spate. (3, 4, 5

Intervenția chirurgicală 

Chirurgia reprezintă ultima linie de tratament împotriva discopatiei lombare. Intervenția chirurgicală este recomandată persoanelor cu dureri lombare severe, debilitate și persistente, care nu răspund la tratamentele conservatoare non-invazive încercate anterior. Opțiunile chirurgicale includ:

• fuziunea spinală lombară (presupune fuziunea a două sau mai multe vertebre, pentru eliminarea discului coloanei vertebrale afectat de discopatie și eliminarea mișcării la nivelul unui segment al coloanei vertebrale);
• înlocuirea artificială a discului (reprezintă principala alternativă la fuziunea coloanei vertebrale și presupune îndepărtarea întregului disc spinal și implantarea unui dispozitiv de tipul unui disc artificial care încurajează fuziunea osului pe dispozitiv - procedura reduce presiunea asupra coloanei vertebrale și menține mișcarea la nivelul coloanei vertebrale). (6, 7)

Recuperare

În funcție de tipul intervenției chirurgicale pentru care se optează, recuperarea poate dura între 6 și 12 luni, perioadă în care vertebrele cresc împreună sau se adaptează la dispozitivul artificial. După operația chirurgicală, anumite activități vor fi restricționate pentru o perioadă de câteva săptămâni. În timpul perioadei de recuperare, poate fi necesară administrarea de medicamente împotriva durerilor și inflamațiilor. (4, 5, 6)

Evoluție 

Terapia conservatoare înlătură simptomele asociate discopatiei, însă fără a înlătura problema. Cu toate acestea, respectarea planului de tratament poate reduce la minimum progresul afecțiunii, șansele de complicații sau de agravare a durerilor fiind unele reduse. De asemenea, terapia conservatoare reduce semnificativ durerile de spate și permite desfășurarea normală a activităților zilnice. Perspectivele pentru pacienții cu discopatie lombară sunt foarte pozitive. Pacienții care optează pentru intervenția chirurgicală au riscuri reduse de complicații, progresele actuale permițând înlocuirea discului lombar, fără a modifica mediul mecanic normal al coloanei vertebrale. (3, 4)

În absența tratamentului, rezultatele pe termen lung ale discopatiei lombare sunt unele negative. Procesul degenerativ al discului coloanei vertebrale poate determina dureri severe și, uneori, chiar invalidante. (3, 4)