Pensionarea

Pensionarea este unul dintre cele mai importante evenimente care marchează trecerea spre vârsta a treia, având efecte financiare, sociale și psihologice asupra celor care o experimentează, cu atât mai profunde cu cât este precedată de o viață profesională activă și complexă.

De multe ori, tineri fiind, privim idilic către vârsta pensionării, când considerăm că vom avea suficient timp să ne odihnim și să ne dedicăm tuturor activităților plăcute pe care le-am neglijat de-a lungul vieții din cauza lipsei de timp. Ajunși acolo, însă, unii se confruntă cu melancolia, tristețea sau sentimentul de inutilitate. Cert este că pensionarea nu este trăită la fel de toți. Ce face însă diferența, ce se schimbă odată cu pensionarea și cum ne putem asigura că acest eveniment nu produce dezechilibre semnificative asupra vieții noastre?

Ce schimbări aduce pensionarea?

Pensionarea este echivalentă cu încetarea activității profesionale, ceea ce duce implicit la modificări ale veniturilor și la mai mult timp liber la dispoziția noastră. Acestea sunt cele mai evidente schimbări care se petrec odată cu pensionarea. La o privire mai atentă, ele sunt mult mai profunde și mai numeroase.

La nivel financiar

În România aspectul economic este unul dintre cele mai presante cu care se confruntă pensionarii. Nu doar că veniturile lor scad, pentru că pensia este mai mică decât salariul primit în timpul serviciului, dar de cele mai multe ori tratamentele medicale sunt atât de costisitoare încât cu greu reușesc să își asigure un nivel de trai decent. În aceste condiții este greu să ne comparăm cu statele dezvoltate și bogate, unde angajații își fac din timp un plan financiar pentru pensionare și economisesc din timp pentru această perioadă. Abia în ultimii ani s-a introdus și la noi sistemul de pensii private (pilonul II și pilonul III), menit să ne învețe să economisim din timp pentru pensie și să prevină dezechilibrele la nivel social și economic din viitor, atunci când numărul de angajați care să susțină pensionarii va fi extrem de mic. (1)

Pe de altă parte statul oferă anumite facilități și reduceri celor care au acest statut (gratuitatea transportului public în oraș sau reducerea prețului acestuia, bilete la prețuri accesibile sau gratuite pentru tratament balnear etc.). Cunoașterea și utilizarea acestor drepturi și facilități nu poate fi decât benefică.

La nivel social

Odată cu pensionarea apare și o schimbare de roluri. Nu mai suntem ingineri, muncitori, profesori etc., suntem pensionari. Ori această schimbare poate pune deseori probleme de identitate. Abilitățile și cunoștințele dobândite de-a lungul carierei nu dispar însă odată cu pensionarea, dimpotrivă, acestea asigură avantajul unei bogate experiențe, din care putem împărtăși celor care au nevoie sau de ce nu, putem continua să lucrăm, devenind antreprenori/liberi profesioniști în domeniul pe care îl stăpânim atât de bine. Apare însă în această perioadă un nou rol, chiar dacă de data aceasta în planul familiei, și anume cel de bunici, în care putem investi emoțional, compensând astfel pentru latura profesională. (2), (3)

La nivel psihologic

La nivel psihologic, pe lângă problema identității, apar și alte aspecte care trebuie luate în considerare. Activitatea profesională este o latură importantă a vieții noastre, mai ales în cazul lor pentru care cariera a reprezentat mai mult decât un mijloc de a obține veniturile necesare susținerii materiale a familiei și casei. Situația devine mai grea atunci când s-a investit mai mult în viața profesională, iar alte aspecte au fost mai mult sau mai puțin neglijate. Pe de altă parte este vorba și de despărțirea de colegii de serviciu, de care cel mai probabil ne leagă o bună perioadă de timp lucrată împreună și împărtășirea unor evenimente comune.

Incapacitatea de a găsi noi mijloace de împlinire după pensionare poate duce la depresie. Pentru toate există însă soluții: menținerea legăturii cu foștii colegi, orientarea spre familie și spre activitățile care ne fac plăcere și de ce nu, continuarea activității pe care am desfășurat-o atâția ani și de care suntem pasionați (deschizându-ne propria afacere, angajându-ne part-time, informându-ne despre noutățile din domeniu sau oferind consiliere tinerilor din branșă care au nevoie de sfaturile și viziunea unui om cu experiență).

Ce face diferența în modul în care resimțim pensionarea?

Așa cum spuneam, pensionarea este resimțită diferit de la o persoană la alta. Este o experiență de viață pe care fiecare o trăiește în funcție de așteptările, de stilul de viață și de multe alte aspecte personale sau externe care intervin în această ecuație.

Cei care își pregătesc pensionarea se adaptează în general mult mai bine la noua situație decât cei care sunt fortați de împrejurări să se pensioneze. De exemplu, studii realizate în această privință au arătat că persoanele care nu s-au pensionat voluntar au consumat semnificativ mai mult alcool după pensionare, comparativ cu cei care și-au dorit să iasă la pensie și s-au pregătit pentru acest pas. Posibilele explicații pentru recurgerea la alcool ar fi dificultarea de adaptare la lipsa locului de muncă și ideea de a nu fi deținut controlul în privința luării acestei decizii. (4), (5)

De asemenea, pentru cineva care toată viața a avut un singur loc de muncă va fi mult mai dificil să facă față perioadei de după pensionare decât celor care au avut parte de o varietate a joburilor, pentru că aceștia din urmă sunt obișnuiți cu modificarea rutinei zilnice adusă de schimbarea unui loc de muncă. Similar, un alt element important este experiența anterioară a pensionarului cu evenimente de viață complicate: specialiștii spun că o persoană care s-a confruntat cu pierderea unei afaceri, care a luat-o de la capăt atunci când a pierdut un loc de muncă sau care s-a ambiționat să promoveze și să-și depășească limitele, are șanse mult mai mari să facă față cu bine pensionării comparativ cu cei care au avut un parcus mai lin sau care eventual au fost împinși de la spate să se implice. (6)

Alți factori după părerea specialiștilor, care fac diferența sunt:

• securitatea financiară,
• tipul de personalitate,
• existența unui partener de viață,
• locația geografică în care trăiește pensionarul,
• cât de stresant a fost locul de muncă
• cât de satisfăcător a fost locul de muncă
• motivele pensionării
• așteptările celui care se pensionează
• importanța locului de muncă și a familiei pentru cel care se pensionează
• momentul pensionării

În același timp și starea de sănătate joacă un rol deosebit de important pentru felul în care pensionarea este resimțită: pentru cineva care suferă de afecțiuni cronice specifice vârstei pensionarea poate acutiza suferința sau poate crea neajunsuri materiale și implicit dificultăți în achiziționarea tratamentului necesar. (2), (7)

Cum facem față pensionării?

Indiferent dacă este așteptată sau nu cu nerăbdare, dacă este anticipată sau la termen, pensionarea este o schimbare majoră care, într-o anumită măsură poate pune probleme. Pensionarea nu se întâmplă însă de azi pe mâine, de aceea ne putem pregăti strategii și soluții dinainte, care să amortizeze efectele nedorite.

În urma unui studiu realizat în 2004 de o echipă de psihologi din Washington la care au participat 100 de pensionari s-a ajuns la câteva tipologii de abordare a vieții după pensionare:

• „continuatorii” sunt cei care își folosesc în continuare abilitățile și cunoștințele în folosul intereselor profesionale pe care le aveau înainte de pensionare
• „aventurierii”sunt cei care se lansează în căutarea de noi activități și domenii de interes
• „exploratorii”sunt cei care caută, prin încercare și eroare, noi activități și domenii de interes
• „flexibilii”sunt cei care petrec fiecare zi ca atare, fără să-și facă planuri dinainte
• „spectatorii implicați”sunt cei cărora le pasă de lume, însă se implică prea puțin în acțiuni concrete
• „retrașii”sunt cei care nu se mai implică deloc în activități (8)

Concret, iată ce putem face, indiferent dacă am ajuns, ne pregătim pentru acest pas sau dacă vedem pensionarea ca pe un eveniment extrem de îndepărtat:

Crearea unui plan de acțiune

Este necesar, mai ales dacă ne apropiem de vârsta a treia, dar nu numai, să ne informăm în primul rând despre cadrul legal al pensionării: care este vârsta la care ne putem pensiona, ce condiții trebuie să îndeplinim, câți ani de muncă trebuie să avem în spate etc. În al doilea rând, trebuie să ne gândim serios ce vom face după ce ieșim la pensie (în afară de odihna și de timpul petrecut în activități plăcute pe care ni le-am promis din tinerețe). După câteva săptămâni de recuperare fizică și timp petrecut așa cum am vrut, vom simți nevoia să facem și altceva. Pe de altă parte trebuie să ne gândim că avem înainte restul vieții noastre pe care trebuie să-l organizăm, de aceea stabilirea unor obiective și a unor noi rutine sănătoase nu poate fi decât benefică. Concret, trebuie să ne punem întrebarea: Ce fac după pensionare? Sigur, o organizare a vieții în acest mod nu este obligatorie pentru ca cineva să se simtă bine, însă de cele mai multe ori lipsa unor obiective și a unor strategii de petrecere a acestui timp mult pe care îl avem la dispoziție poate duce la sentimente de inutilitate și izolare, lipsă de sens a vieții, tristețe și depresie. (9)

Implicarea în activități fizice, sociale, mentale

De multe ori efectele pensionării sunt dublate și de starea de sănătate șubredă de la această vârstă. Cât timp suntem activi din punct de vedere profesional, ne menținem creierul și trupul antrenate. Odată cu pensionarea însă foarte puțini se gândesc la necesitatea de a face mișcare și de a-și menține creierul activ prin activități care să-l stimuleze. Nu este de mirare că organismul nostru, supus etapelor îmbătrânirii, este în acest context și mai susceptibil la boli și afecțiuni. Sportul la vârsta a treia nu este doar util, este chiar indicat dacă vrem să facem față mai bine îmbătrânirii. De asemenea, activități precum cititul, jocurile educative, învățarea de lucruri noi ne mențin creierul activ și ne păstrează sănătatea mentală. Cele mai multe studii arată că persoanele care fac față cel mai bine pensionării sunt cele care mențin un stil de viață activ, care au o activitate fizică adaptată stării lor de sănătate și care se implică in diferite tipuri de activități. (2), (9)

Dezvoltarea și practicarea unor hobby-uri

Pentru cei care au făcut din pasiunea lor o carieră, pensionarea nu este o încheiere a acesteia, ci mai degrabă o formalitate, pentru că ulterior nimic nu îi împiedică să continue. Pentru ceilalți, acum poate fi momentul ideal de a investi timp și pasiune în dezvoltarea unui hobby. Va fi un timp petrecut în mod plăcut, care în același timp îi va stimula fizic și/sau mental. (5)

Menținerea și dezvoltarea relațiilor

Sentimentele de izolare și singurătate pot apărea frecvent dacă relațiile cu familia, apropiații, prietenii nu sunt menținute și cultivate. Aceasta este perioada când suportul celorlalți este foarte important, dându-i pensionarului încredere și susținere morală. Crearea de noi relații este de asemenea benefică, pentru că implică participarea la diverse activități, ieșirea din casă, socializarea cu oameni noi. (10)

Turismul pentru seniori

În alte țări turismul la vârsta a treia este puternic încurajat și promovat. În ultimul timp această tendință începe să-și facă apariția și la noi, începând de la turismul balnear deja menționat, la care pensionarii au reduceri, până la ofertele turistice pentru seniori în afara țării. Pentru cei care au resursele materiale necesare și care sunt pasionați de călătorii, este o manieră extrem de plăcută de petrecere a timpului liber și un mod de a ne răsplăti pentru anii mulți petrecuți la locul de muncă. (11)

Pensionarea nu trebuie privită ca o perioadă de criză, ci ar trebui mai degrabă să ne raportăm la ea ca la o perioadă normală care marchează sfârșitul unei etape și începutul alteia. Chiar dacă uneori neajunsurile materiale, starea de sănătate nesatisfăcătoare sau pierderea unor persoane dragi ne împiedică să ne bucurăm de această etapă, o atitudine optimistă și identificarea aspectelor pozitive din viața noastră cu siguranță ne vor face mai mulțumiți și mai bucuroși.