Anodonția

Anodonția este o tulburare genetică caracterizată prin absența congenitală a unuia sau mai multor dinți, temporari sau permanenți. Anodonția poate fi o entitate de sine stătătoare sau parte a unui sindrom mai complex (frecvent, poate aparea în cadrul displaziei ectodermale).

Anodonția poate fi:

• parțială (cel mai des întâlnită)
• totală (formă foarte rară).

O altă clasificare a anodonției se face după numărul de dinți care lipsesc:

• hipodonția - absența congenitală a 1-2 dinți permanenți;
• oligodonția - absența congenitală a mai mult de 6 dinți; aproximativ 1% din populație suferă de această tulburare.

Absența molarului de minte nu mai poate fi caracterizată drept anodonție, deoarece tendința evolutivă este către reducerea numărului de dinți și se pare că primul care dispare este tocmai acest molar. La polul opus, cea mai frecventă formă de anodonție întâlnită în prezent este lipsa unilaterală sau bilaterală a incisivului lateral superior. Anodonția afectează mai des dinții de pe maxilarul superior; comparativ cu mandibula, raportul este de 2:1.

Absența congenitală a cel puțin unui dinte permanent e cel mai des întâlnită formă de anomalie dentară, iar pe termen lung, dacă nu este diagnoticată și corectată, poate determina tulburări masticatorii, defecte de vorbire, probleme estetice și apariția malocluziei. Absența completă a dinților permanenți este extrem de rară și este o boală genetică transmisă autozomal recesiv. Cauzele apariției nu sunt pe deplin elucidate, iar gena care transmite boala nu a putut fi localizată.

Diagnostic

În jurul vârstei de 4,5 - 5 ani este indicat ca micuțului dumneavostră să i se efectueze prima lui radiografie panoramică. Aceasta este o radiografie de control, chiar dacă cel mic nu prezintă niciun fel de afecțiune dentară. Din punctul de vedere al medicului pedodont, această ortopantomogramă poate oferi informații prețioase. Pe ea pot fi identificate: prezența sau absența mugurilor dinților definitivi, eventualele modificări de formă ale acestora, dimensiunile dinților permanenți ce pot urgenta sau întârzia un tratament ortodontic, prezența unor leziuni carioase ascunse sub punctul de contact ce nu pot fi identificate cu ochiul liber.

Atunci când este necesar, medicul poate indica și realizarea unei teleradiografii, ca o completare a examenului radiologic panoramic. Aceasta poate furniza pe o singură imagine structura și rapoartele tuturor elementelor ce aparțin sistemului stomatognat. Pot fi observate anomaliile de poziție, rotație sau înclinare ale maxilarelor, alveolelor sau dinților. Aceste două exeamene complementare sunt necesare pentru a putea pune diagnosticul corect de anodonție.

În cadrul examenului clinic  medicul pedodont le indică părinților realizarea acestor imagini radiologice. Informațiile oferite în cadrul unei consultații nu pot fi comparate cu cele care se gasesc pe internet, pentru ca planul de tratament din punct de vedere dentar al unui micuț este un proces individualizat. Depistarea precoce a anodonției poate conduce către un tratament ortodontic, instituit timpuriu, care poate însă evita pe viitor un tratament chirurgical (implant dentar).

Tratament

Tratamentul anodonției, în special pentu formele complexe, necesită o colaborare interdisciplinară și realizarea unui tratament de lungă durată. Este nevoie de o colaborare strânsa între un pedodont, ortodont, implantolog și protetician. Aceste tratamente trebuie aplicate cât mai precoce, pentru a putea fi folosite toate resursele pe care tehnologia ni le pune la dispoziție în acest moment.