Valve mecanice vs. valve biologice: un avantaj clar în supraviețuirea pe termen lung

În ultimele două decenii, a existat o creștere a utilizării valvelor biologice în detrimentul celor mecanice pentru pacienții care necesită înlocuirea valvei aortice. Deși rezultatele pe termen scurt ale ambelor tipuri de valve sunt comparabile, efectele pe termen lung rămân controversate, mai ales pentru pacienții cu vârste între 50 și 70 de ani, unde alegerea protezei rămâne la latitudinea medicului și a pacientului.
Un nou studiu condus de cercetătorii de la University of Bristol, publicat în European Journal of Cardio-Thoracic Surgery, a analizat rezultatele clinice ale acestor pacienți, evaluând supraviețuirea pe termen lung, incidența reintervențiilor și impactul potrivirii valvei-proteză (PPM).

Metodologia și datele incluse

Studiul a inclus 1.708 pacienți (61% bărbați), cu o vârstă medie de 63 de ani, care au suferit o înlocuire a valvei aortice la Bristol Heart Institute (BHI) între 1996 și 2023. Dintre aceștia:

• 69,7% (1.191 pacienți) au primit o valvă biologică.
• 30,3% au primit o valvă mecanică.

Analiza a urmărit tendințele în timp, rezultatele imediate și supraviețuirea pe termen lung, evaluând totodată necesitatea reintervențiilor și impactul dimensiunii protezei.

Principalele rezultate

Valvele mecanice oferă o supraviețuire mai bună pe termen lung  

• Pe termen scurt, nu au existat diferențe semnificative între valvele mecanice și cele biologice.
• Pe termen lung, pacienții cu valve mecanice au avut o supraviețuire mai mare, avantaj care a persistat până la 13 ani după intervenție.

Dimensiunea protezei influențează semnificativ supraviețuirea  

• Pacienții care au primit o valvă biologică de 19 mm (dimensiune frecvent utilizată la femei) au avut cea mai slabă supraviețuire.
• Pacienții cu valvă mecanică de 21 mm au avut o supraviețuire mai bună comparativ atât cu cei cu valve biologice de 19 mm, cât și de 21 mm.

Pacienții cu un grad sever de potrivire valvă-proteză (PPM) au avut o supraviețuire redusă  

• PPM sever a fost identificat drept un factor de risc major pentru supraviețuire deficitară.

Implicarea rezultatelor în decizia medicală

Profesorul Gianni Angelini, autorul principal al studiului, a subliniat importanța acestor descoperiri, afirmând că tendința actuală de a favoriza valvele biologice în acest interval de vârstă ar trebui urgent reevaluată.  
 
Principalul avantaj al valvelor biologice este absența necesității unui tratament anticoagulant pe termen lung. Cu toate acestea, acest beneficiu ar trebui cântărit în raport cu supraviețuirea semnificativ mai mare observată la pacienții care au primit valve mecanice, mai ales în cazul valvelor de dimensiuni mici.

Limitările studiului

• Studiul a fost realizat într-un singur centru, ceea ce ar putea limita generalizarea rezultatelor.
• Datele au fost colectate retrospectiv, fără un proces de randomizare, ceea ce poate introduce bias.
• Lipsa informațiilor ecocardiografice ar putea subestima incidența deteriorării structurale a valvelor.
• Reintervențiile au fost incluse doar pentru pacienții care au fost operați din nou la BHI, ceea ce ar putea subestima rata reală a reintervențiilor.
• Cauza exactă a decesului (cardiovasculară sau non-cardiovasculară) nu a fost disponibilă.

Concluzii și direcții viitoare

Acest studiu evidențiază necesitatea unei reconsiderări a criteriilor de selecție pentru valvele cardiace, în special pentru pacienții cu vârste între 50 și 70 de ani. Supraviețuirea mai mare observată la pacienții cu valve mecanice sugerează că utilizarea excesivă a valvelor biologice în această categorie de vârstă ar trebui revizuită.

Echipa de cercetători recomandă o evaluare mai atentă a beneficiilor pe termen lung ale valvelor mecanice, în special pentru pacienții cu valve de dimensiuni mici, și o mai bună informare a pacienților privind avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni.