Un cercetător român oferă o potențială explicație pentru riscul ridicat de mortalitate al pacienților vindecați de tuberculoză

Un nou studiu, publicat în jurnalul Aging, arată că celulele provenite de la oamenii și animalele care s-au vindecat de tuberculoză au îmbătrânit prematur cu mai mult de 10 ani. Conform autorilor, este posibil ca acesta să fie motivul pentru care riscul de mortalitate al persoanelor care supraviețuiesc după o infecție tuberculoasă să fie mai mare decât cel al persoanelor din populația generală.
Pentru studiu, cercetătorii au utilizat teste epigenetice pentru a măsura îmbătrânirea celulelor în mai multe cohorte, atât de celule umane, cât și animale. Cercetătorii au descoperit că tuberculoza a indus perturbări în reglarea epigenetică, în special în reglementarea mediată de metilarea ADN-ului, care, corelate cu senescența indusă de stresul oxidativ, au determinat îmbătrânirea celulară prematură.

Autorii menționează că domeniul epigeneticii ar trebui luat în considerare după infecțiile severe, fie că este vorba de o infecție cu bacilul Koch, SARS-CoV-2 sau de sepsis. „Testele epigenetice ar putea deveni parte a standardului de îngrijire pentru bolile infecțioase și ar putea informa medicii cu privire la riscul de comorbidități după afecțiuni cronice sau după expunerea la factori de mediu”, a spus co-autorul studiului, cercetătorul român Cristian Coarfa, profesor asociat de biologie moleculară și celulară la Colegiul de Medicină Baylor.

Tuberculoza este o boală de natură infecțioasă potențial fatală, cauzată de bacteria mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch), care poate afecta mai multe organe, fiind însă preponderent limitată la plămâni. Deși există metode de tratament eficiente împotriva bolii, unii pacienți care supraviețuiesc după infecția cu bacilul Koch au un risc crescut de infecție recurentă și deces.

sursa: Science Daily

foto: NIAID